miercuri, 26 octombrie 2016

Сергей Есенин / Serghei Esenin




      "Отговорила роща золотая..." / "Mesteceni aurii sporovăiau..."

Mesteceni aurii sporovăiau
Cu vesel glas; cocorii peste grui
Zburând cu-amărăciune se-nălţau
Fără să poarte grija nimănui.

De ce s-o poarte? Că doar fiecare
Prin lume trecem şi plecăm curând.
Pe toţi ne cheamă cânepiştea-n zare
Cu-o uriaşă Lună peste prund.

Stau singur în câmpie, la răscruce,
Iar vântul pe cocori i-mpinge-n sus,
Şi mi-amintesc de tinereţea dulce,
Dar nu regret nimic din ce s-a dus.

Eu anii irosiţi nu-i plâng acum,
Nici flori de liliac înmiresmate.
Scoruşul arde ca un rug la drum,
Însă pe nimeni a-ncălzi nu poate.

Ciorchinii de scoruş nu se pârlesc,
Nu piere iarba de îngălbenire;
Precum de frunze pomii se lipsesc,
Scutur şi eu cuvinte de mâhnire.

Şi dacă vremuri care-n vânt se frâng
Le-or strânge-ntr-unul care-i de prisos...
Spuneţi aşa... că auriul crâng
Sporovăia cândva cu glas frumos.

                                                           1924

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu

marți, 25 octombrie 2016

Cula de la Măldărăşti. Foto: Florin Eşanu



     Tăbliţele dacice de la Sinaia





          < Legământul lui Lomanh >

     GE LOMANH ONDO YLMO I MALYO VYO HLYO NIZO. SI POL-ISY-PION SIO ONIY HOHON IDI MOEM. MIDIN A IURO I MAZYESYO OL NIYN FI.

     Traducerea:
     Acel Lomanh la Apa Slăvită mult a vieţuit, pe Tărâmul Divin. La douăzeci şi cinci de ani împliniţi, coconul a plecat de la mumă. Mezinul s-a jurat vecinilor că el mare va ajunge

     Lexic:
GE - acel; cf. rom. cea, cei;
LOMANH - unul dintre numele marelui rege care i-a alungat pe romani şi a unificat Dacia; cf. rom. lumină; a (se) lumina; liman; Român; Româncă;
ONDO - (la) apa; cf.rom. undă; undiţă;
YLMO - slăvită; binecuvântată; măreaţă; cf. ALMUS - loc. în Tracia; lat. almus "hrănitor; rodnic; dătător de viaţă; binefăcător; binecuvântat"; rom. ulm;
Y MALYO - mult; mare; înalt; cf. rom. mal; a milui; Malaia - loc; alban. mal "munte";
VYO - a vieţui; cf. rom. viu; vioi; grec. vios "viaţă";
HLYO - (pe) tărâmul; cf. rom. glie;
NYZO - divin; preacurat; luminos; cf.MOESIA - ţinut tracic la Sud de Dunăre; rom. naş; naos; neaoş; amiază;
SI - la; cf. rom.; se;
POL - douăzeci; cf. rom. pol "20";
ISY - şi; cf. rom. şi;
PION - cinci; cf. rom. pumn; sued. fem "cinci";
SIO - împlinit; plin; umflat; gras; cf. rom. a (se) sui; şa; seu;
ONIY - ani; cf. rom. an;
HOHON - cocon; domn(işor); cf. rom. cucon; cocon "copil";
IDI - a plecat; cf. rom. haide!; rus. idu (eu) merg;
MOEM - (de la) mumă; cf. rom. mamă; mumă;
MIDIN - mezin; mic; (în) jos; cf. MEZEANOI - trib trac; MYDON - nume de războinic traco-paionian; rom. mezin; metanie;
A IURO - a jurat; cf. rom. a (se) jura;
MAZYESYO - vecin; cf. rom. megieş "vecin";
OL - (că) el; cf. rom. el; ăl; ăla; alea; îl;
NIYN - mare; măreţ; cf. rom. noian; nene; nană;
FI - a fi; a ajunge; a deveni; cf. rom. a fi; fie.

                Adrian Bucurescu - Tainele tăbliţelor de la Sinaia, Ed. Arhetip, 2005




luni, 24 octombrie 2016

Întru Gloria Oştirii Române! Nicolae Grigorescu: ATACUL DE LA SMÂRDAN


                                   25 Octombrie - Ziua Armatei Române

Brumărel


   



Într-o verde grădiniţă,
Şade-o dalbă copiliţă,
P-aşternut de calofir,
La umbră de trandafir.
Trece un voinic în grabă
Şi cu suspin o întreabă:
- Spune-mi, dragă copiliţă,
Cu-a ta singură guriţă!
Ce eşti, nevastă ori fată,
Ori zână din cer picată?
Zise dalba copiliţă
Cu-a ei singură guriţă:
- Nu sunt nevastă, nici fată,
Nici zână din cer picată,
Ci sunt floare garofiţă,
Răsărită-n grădiniţă;
Dar tu, voinicele, spune
De eşti însurat ori june!
Îi răspunde voinicelul:
- Io sunt, dragă, Brumărelul,
Care seara, pe răcoare,
Unde caz, stric orice floare;
Mă culc după scăpătare,
Mă scol Soare când răsare.


                  (Cântec popular, inserat de Anton Pann în "Spitalul Amorului")



duminică, 23 octombrie 2016

Adrian Bucuresscu - GETICA. Ulei pe pânză


Șarpele Străjer

 
          Mitologie românească

 


     I se mai spune Ştima Casei sau Şarpele Casei. Tracii din Paphlagonia, regat din Asia Mică, îl adorau sub numele de GLYCON "Grozavul; Strălucitorul; Preţiosul" (cf. rom. găligan; gologan). O superbă statuetă a acestei divinităţi a fost descoperită, în 1962, la Constanţa, în ruinele vechii cetăţi Tomis.
     Şarpele Străjer este păzitorul gospodăriei şi trăieşte sub pragul, sub talpa sau în peretele casei. De multe ori îşi părăseşte locul şi ia parte la jocurile copiilor, care îşi împart şi hrana cu el. De obicei se hrăneşte cu lapte. Uneori se aude ticăind - vechi simbol al Timpului! - şi din această pricină mai este denumit şi Ceasul Casei. Locuinţa părăsită de şarpele ei este necurată şi atrage asupra-i spiritele malefice. El nu trebuie în nici un caz ucis, căci poartă noroc membrilor familiei: îi păzeşte de certuri, de boli, incendii, inundaţii, cutremure şi alte nenorociri.
     Simbolul şarpelui, întâlnit şi astăzi în medicină, încolăcit pe o cupă, este o ipostază a vechii divinităţi tracice. Vechile descântece româneşti de dragoste nu ezitau să-l cheme în ajutor.
     Ameninţat de multe ori să fie călcat, din nebăgare de seamă, şarpele muşcă, dar, spre a-şi arăta bunele intenţii, el dezvăluie leacurile pentru muşcătură, ca de pildă în acest descântec din satul Raşi, judeţul Ialomiţa:
Iată un şarpe rău!
- Ce stai pe lespedău?
- M-a făcut maica rău.
Calul ce am muşcat, 
Leac eu am lăsat: 
Cuţit de găsit,
Bozii de înflorit. 
     În gospodăriile rustice, Şarpele Străjer apare sculptat şi astăzi pe unul din stâlpii pridvorului, ai ramei uşii sau ai grinzii mari din Casa Mare, cum i se mai spune camerei pentru musafiri. Şarpele casei e sculptat uneori şi pe stâlpul sau pe crucea de mormânt a ultimului stăpân al casei, ca să îi vegheze acestuia călătoria spre plaiurile fericirii. Şarpele Străjer nu e totuna cu şarpele-balaur, care face parte din făpturile malefice. În unele legende, chair Ştima Apelor este înhipuită cu partea superioară a trupului de zână, iar cu cea inferioară, de şarpe.
     În dublă ipostază, de şarpe străjer şi de rege benefic, întâlnim această divinitate făcătoare de minuni în basmul "Vizor, craiul şerpilor", din colecţia de "Poveşti ardeleneşti" culese de Ioan Pop-Reteganul.

                                                                                                           Adrian Bucurescu