Moment zgubilitic

          Şoareci lunecând spre extrema stângă

Când pisica nu-i acasă,
Joacă şoarecii pe masă,
Şi-aşa joacă de frumos,
Că pică faianţa jos,

Şi aşa cu foc dansează,
Că lustra se balansează
Şi bagă în draci vecinii,
Care-njură balerinii.

Dar când mai aveau un pic
Să danseze din buric,
Iată, măre, că pisica
Se întoarse, mititica!

Şi când trase-un miorlăit,
Şoarecii au amuţit.
Dar norocul lor că, iată,
Uşa era încuiată.

Totuşi, fără nicio jenă,
Cu costumele de scenă,
Dansatorii o tuliră
Şi în găuri se-adânciră.

     Lozinca:
     Tovarăşi, nu mai fiţi trişti,
     Asta-i viaţa de artişti,
     Dar ceea ce e mai trist e
     Că pisicile-s fasciste!

               Adrian Bucurescu

Cula de la Curtişoara. Foto: Florin Eşanu

     Povestea vorbei

          Vrei, nu vrei, bea, Grigore, agheasmă!

     A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi fost, nu s-ar povesti. A fost odată un holtei pe nume Grigore. Fusese la oaste, dar, întors în satul lui de baştină, îi cam trecuse vremea şi el încă nu-şi pusese pirostriile. Nu era urât, nici prea leneş, dar banii ce-i câştiga avea năravul să-i dea pe băutură. Din această pricină, nicio fată din sat nu vroia să fie nevasta lui Grigore. Toţi sătenii ştiau că acesta obişnuia să se "aghesmuiască", adică să bea prea multă "agheasmă", cum i se spune şi astăzi în glumă rachiului. Dacă a văzut Grigore că nu e rost să se căsătorească în satul lui, a rugat o babă să-i caute o fată din alt sat. Baba s-a învoit şi a plecat în peţit. Întrebând în stânga şi-n dreapta de fete de măritat,ea a nimerit la o casă şi a spus pricina care a adus-o acolo. Printre altele, fiind cu frica lui Dumnezeu şi nevrând să umble cu minciuna, a zis că lui Grigore îi place să bea agheasmă. Bucuria viitorilor socri mici, tare bisericoşi din fire! Vine Grigore la ei şi, de cum se aşază la masă, i se dă... agheasmă. S-a cam oţărât el în sinea lui, dar n-a zis nimic, fiindcă baba îi mărturiseise cum a fost la peţit. Pun ei la cale nunta, iar la nuntă toţi beau rachiu, apoi vin, numai mirelui i s-a pus în pahar agheasmă, spre mirarea nuntaşilor de faţă. Cică, după ce s-a însurat, Grigore ar fi pus piciorul în prag şi a cerut ca, măcar la sărbători să se cinstească şi el, mai ales că avea o vie frumuşică şi o grămadă de pruni prin ogradă.

                                                                                                                  Adrian Bucurescu

Malinconie, la Sărăţeni

Mihai Eminescu

          Sonete. 1 

 

Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată,
Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată.

Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nime-n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, când afară-i zloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri.

Şi eu astfel mă uit din jeţ pe gânduri,
Visez la basmul vechi al zânei Dochii;
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri.

Deodat-aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri...
Iar mâni subţiri şi reci mi-acopăr ochii.

Păpuşi ruseşti

                                    Pe unde o mai fi Hopa-Mitică al nostru?

Сергей Есенин / Serghei Esenin

          "Мне осталась одна забава..." / "Doar o distracţie mai am pe lume..."

Doar o distracţie mai am pe lume:
Deştele-n gură - şi şuierul viu.
Am fost certat pentru prostul renume
De neruşinat şi scandalagiu.

Ah! Ce mare pagubă pentru mine!
Multe am pierdut în viaţă cu haz.
C-am crezut în Domnul mi-e ruşine,
Iar că nu mai cred acum mi-e necaz.

Aurite, necuprinse depărtări!
Arde tot urâtul vieţii mele.
În desfrâu am făcut scandal deseori,
Ca să ardă patimile-mi grele.

Darul poetului - s-aline, să rănească,
Fatală-i e pecetea, fatal al său cuvânt.
Un alb trandafir cu o broască
Am vrut să cunun pe pământ.

De, nu s-a înţeles, nu s-a brodit
În zile trandafirii acest ţel.
Dar dacă dracii în suflet s-au cuibărit
Înseamnă că şi îngerii au trăit în el.

Plecând cu el într-un alt ţinut,
Pentru aceste nelinişti senine,
Aş dori, în ultimul minut,
Să le cer celor ce-or fi cu mine,

Pentru greaua mea vină lumească,
Pentru necredinţa în bucurie şi-n spor,
Să mă pună în cămaşă rusească,
Să mă lase sub icoane să mor.

                                              1923

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu