Povestea vorbei

          Vrei, nu vrei, bea, Grigore, agheasmă!

     A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi fost, nu s-ar povesti. A fost odată un holtei pe nume Grigore. Fusese la oaste, dar, întors în satul lui de baştină, îi cam trecuse vremea şi el încă nu-şi pusese pirostriile. Nu era urât, nici prea leneş, dar banii ce-i câştiga avea năravul să-i dea pe băutură. Din această pricină, nicio fată din sat nu vroia să fie nevasta lui Grigore. Toţi sătenii ştiau că acesta obişnuia să se "aghesmuiască", adică să bea prea multă "agheasmă", cum i se spune şi astăzi în glumă rachiului. Dacă a văzut Grigore că nu e rost să se căsătorească în satul lui, a rugat o babă să-i caute o fată din alt sat. Baba s-a învoit şi a plecat în peţit. Întrebând în stânga şi-n dreapta de fete de măritat,ea a nimerit la o casă şi a spus pricina care a adus-o acolo. Printre altele, fiind cu frica lui Dumnezeu şi nevrând să umble cu minciuna, a zis că lui Grigore îi place să bea agheasmă. Bucuria viitorilor socri mici, tare bisericoşi din fire! Vine Grigore la ei şi, de cum se aşază la masă, i se dă... agheasmă. S-a cam oţărât el în sinea lui, dar n-a zis nimic, fiindcă baba îi mărturiseise cum a fost la peţit. Pun ei la cale nunta, iar la nuntă toţi beau rachiu, apoi vin, numai mirelui i s-a pus în pahar agheasmă, spre mirarea nuntaşilor de faţă. Cică, după ce s-a însurat, Grigore ar fi pus piciorul în prag şi a cerut ca, măcar la sărbători să se cinstească şi el, mai ales că avea o vie frumuşică şi o grămadă de pruni prin ogradă.

                                                                                                                  Adrian Bucurescu