Сергей Есенин / Serghei Esenin

          "Ты такая ж простая, как все..." / "Tu la fel de simplă eşti, ca toate..."

Tu la fel de simplă eşti, ca toate,
Ca alte sute de mii în Rusia.
Ştii numai zorile, iar toamna,
Îi ştii toamnei frigul şi pustia.

Inima ţi-am dat-o într-o doară,
Cu gânduri aprinse, de prostovan.
Icoana ta, cu asprul tău chip
Atârna în paraclise prin Riazan.

Spre sfintele icoane scuipam,
Preţuiam chemări sfărâmicioase,
Şi deodată s-au topit cuvintele
Cântecelor celor mai duioase.

Eu nu vreau să zbor spre zenit.
Trupului îi e prea grea înălţarea.
Oare de ce răsună numele tău
De parcă-n August ar veni răcoarea?

Nu sunt milog, nici jalnic, nici mic,
Şi pricep prea bine o bucurie:
De copil îmi plăcea să mă-nţeleg
Cu zăvozi, cu iepe din câmpie.

De aceea nici nu m-am păstrat
Pentru tine, pentru vreo altă iubită.
Tristei fericiri îi e zălog
Inima poetului deosebită.

De aceea mă şi întristez toamna,
Ca în frunze şi în ochi piezişi pustia.
Tu la fel de simplă eşti, ca toate,
Ca alte sute de mii în Rusia.

                                          1923

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu

Piesă din tezaurul dacic de la Sânnicolau Mare

Vitejii Daciei

          Cei care sfidau şi moartea 

     În legătură cu obiceiurile de naştere şi moarte, Herodot scrie: "La Trausi găsim aceleaşi datini ca şi la restul Tracilor, în afara celor legate de naştere şi moarte. Rudele stau în jurul nou-născutului şi plâng nenorocirile pe care va trebui să le îndure acesta, odată ce a venit pe lume. Sunt pomenite atunci toate suferinţele omeneşti. Când moare cineva, Trausii îl îngroapă glumind şi bucurându-se. Cu acest prilej, ei amintesc nenorocirile de care scapă omul şi arată cât este de fericit în toate privinţele". Despre Traci, Pomponius Mela dă aceleaşi informaţii: "deplângerea naşterilor (...) şi, dimpotrivă, prilej de sărbătoate şi cinste ca de lucruri sfinte, prin cânt şi joc la înmormântări". 
     Geţii îşi imaginau Moartea ca pe o zână frumoasă, aşa cum se vede dintr-o descoperire de la Ostrov, judeţul Constanţa. Toate acestea se explică prin credinţa în nemurire a strămoşilor noştri, pe care le-o insuflase Zalmoxis. Credinţa era încă vie, ca şi obiceiurile, acum mai bine de două veacuri, de vreme ce sunt pomenite într-o carte intitulată "Sinopsis adecă adunare de mai multe învăţături, tipărit cu osteneala şi toată cheltuiala a preasfinţitului mitropolit al Moldaviei kir Iacov întru a sa tipografie în Iaş în anii de la naşterea lui Hristos 1757". Iată un fragemnt semnificativ din această lucrare: "Asemenea rătăcire vedem şi acum la unii creştini, că precum aceia se strângea la mort de să bătea şi chiuia şi toată altă fărădelegea făcea, aşa şi acum creştinii fac pe la morţii lor, strângându-se clacă de nebuni, de-şi bat spatele cu lopeţi şi chiuiesc şi joacă şi multe alte ghiduşii, care nici a se mai scrie sau a se pomeni nu se cuvine. Deci de toţi se poate cunoaşte că nu este lucru cuvios, adecă la vreme de plâns să se facă râsuri şi hohote, şi la vreme când toţi acei ce se vor fi strâns ca să se roage lui Dumnezeu şi să plângă, ei atuncea să joace şi să chiuiască, şi atuncea când ar trebui acel suflet a se uşura de păcate prin milostenie şi prin rugi, el atuncea mai vârtos să se însărcineze cu celelalte fapte necuvioase ce s-au zis". 

                                                                                                        Adrian Bucurescu

Sărăţeni. Drumul spre lacul Sărăţuica

Dalbii de Pribegi

Sat de câmp, sat de melancolii,
mult mă dor ciulini şi colilii,
dar mă doare şi mai abitir
liniştea din vechiul cimitir.

Nu mai cântă morţii-n miez de noapte,
nu se-aud nici foşnituri, nici şoapte.
Nu cumva s-or fi mutat de tot,
trecând, seara, Ialomiţa înot?

Fără morţi pe lume e pustiu,
doar din moarte creşte tot ce-i viu.
De-ar seca deodată cimitirele,
nu s-ar pârgui nici amintirile.

Amintirile, din când în când, ne dor
şi de morţii noştri ne e dor...
Ci pe unde-or fi, de sânge goi,
le-o fi, poate, şi lor dor de noi.


                     Adrian Bucurescu

Monedă dacică

Gloria Oștenilor

          Tăblițele dacice de la Sinaia

     POENIO LOEZ IST DAVO TI DOPONIO O NOES NITO ZONTO! GOPOON OS MOLTE DOILE DOEH TYRSI SATI. DOLORI ELENT. GIONA ON SOE TEPONO TORSO RAETIO ELIT. YLFO LOISE STO LITAR E DIO O LOR. OE ESOE GHETYO OM HEONOR CALYZO LY MOEORTI OI, HI TOEDEEINY TOLOI DO MATIN ODRINO SO SI ORDOANES SEMONT HYHO GHETO. 

     Vitejii lăudaţi să fie în ţară şi Zeii noştri acasă să-i aducă! Rănile multor feciori vor trece la întoarcerea acasă. Durerile vor fi alinate. Tinerii vor înălţa Zeilor, la întoarcere, mulţumiri multe. Ostaşii cei vrednici stau alături de domnul lor. Cei mai curaţi viteji cu onoare se duc spre moartea lor. Şi totdeauna feciorii de dimineaţă vor pleca să se înroleze cu mândrie în fruntea vitejilor.

                                                   Traducere: Adrian Bucurescu