"Ты такая ж простая, как все..." / "Tu la fel de simplă eşti, ca toate..."
Tu la fel de simplă eşti, ca toate,
Ca alte sute de mii în Rusia.
Ştii numai zorile, iar toamna,
Îi ştii toamnei frigul şi pustia.
Inima ţi-am dat-o într-o doară,
Cu gânduri aprinse, de prostovan.
Icoana ta, cu asprul tău chip
Atârna în paraclise prin Riazan.
Spre sfintele icoane scuipam,
Preţuiam chemări sfărâmicioase,
Şi deodată s-au topit cuvintele
Cântecelor celor mai duioase.
Eu nu vreau să zbor spre zenit.
Trupului îi e prea grea înălţarea.
Oare de ce răsună numele tău
De parcă-n August ar veni răcoarea?
Nu sunt milog, nici jalnic, nici mic,
Şi pricep prea bine o bucurie:
De copil îmi plăcea să mă-nţeleg
Cu zăvozi, cu iepe din câmpie.
De aceea nici nu m-am păstrat
Pentru tine, pentru vreo altă iubită.
Tristei fericiri îi e zălog
Inima poetului deosebită.
De aceea mă şi întristez toamna,
Ca în frunze şi în ochi piezişi pustia.
Tu la fel de simplă eşti, ca toate,
Ca alte sute de mii în Rusia.
1923
Переводчик: Адриан Букуреску
Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu