Toponimie distractivă

     Ciudatele nume de străzi ale Bucureştiului

     Desigur, sunt destui localnici sau călători care se minunează de multe dintre numele de străzi ale Bucureştiului, ce sugerează ori o prea mare fantezie a edililor, mai vechi sau mai noi, ori o totală lipsă de imaginaţie a acestora. Am selecţionat de-a lungul vremii unele nume de străzi bucureştene, pe care le prezint acum şi cititorilor:
     Abanosului, Abajurului, Abnegaţiei, Acordeonului, Acţiunii, Acumulatorului, Acvariului, Adierii, Aeromodelului, Aeronavei, Afirmării, Agregatelor, Ajustorului, Algelor, Aliorului, Alizeului, Altoitului, Aluviunii, Amidonului, Amnarului, Anasonului, Angrenajului, Apeductului, Aragonitului, Arcuşului, Arcului, Arheologilor, Ariei, Aripilor, Armistiţiului, Arsurei, Aromei, Atlasului, Atleţilor, Automatizării, Avalanşei, Avântului, Avionului;
     Baionetei, Bălăria, Balonului, Balsamului, Baltagului, Barometrului, Basmului, Bauxitei, Berea, Betonierei, Betonului, Bibanului, Bitumului, Bolobocului, Bondarului, Bostanilor, Brichetei, Buestrului, Bunicuţei, Burniţei, Buturugilor;
     Caiacului, Canarului, Cânepei, Casmalei, Caşului, Catedrei, Celofibrei, Chefalului, Chiciurei, Chibzuinţei, Ciclopului, Ciurului, Colaborării, Compasului,Concordiei, Cromului, Daracului, Dărniciei, Detectorului, Dihorului, Duetului, Duioşiei, Duşului;
     Ebonitei, Echerului, Epigonilor, Epigramei, Evidenţiaţilor;
     Fabulistului, Fetiţelor, Fiordului, Foşnetului, Frigului, Fulgilor;
     Geamandurii, Glasului, Greblei, Greierului, Grohotişului;
     Hârtopului;
     Idilei, Iedului, Inocenţei, Ivărului;
     Învoirii;
     Jugului;
     Lanternei, Lanţului, Lecturii, Liniştei, Luminei; 
     Mânzului, Mistreţului, Monolitului, Muniţiei; 
     Nivelării; 
     Palisandrului, Piculinei; Piperului, Planetei, Proprietăţii, Pufuleţi; 
     Satelitului, Scaieţilor, Semicercului, Semilunei, Sfeclei, Solzilor, Ştirului, Ştiucii, Stufului, Sulfului, Surorilor; 
     Târnăcopului, Telescopului, Tocilei, Tolbei, Torentului, Trăgaciului, Trăznea, Trilului. Tunului, Turbinei, Turnătorilor; 
     Undiţei, Uraniului; 
     Vâltoarei, Vântului, Vâslei, Veseliei, Verzişori, Vigilenţei, Vistierilor, Vitejiei, Vrejului;
     Zgurei. 
     Nu sunt singurele ciudăţenii ale toponimiei Bucureştiului, Ce spuneţi de şoseaua Căţelu, biserica 23 August sau de cimitirul Progresul?
                                                                                          Adrian Bucurescu
    
     

Ehei

Stihuia cum asuzi sărat,
Când tragi la vâsle, şficuit de soarele turbat.
Duhnea de viaţă ca de băutură.
Încă de pe când era de o şchioapă la părinţi în bătătură.
Copilăria lui
A fost cu vânătaie, zgancă şi cucui.
A crescut cu plopii
Înalt în spaţiu,
Nu alb de înţelepciune ca un alt Horaţiu,
Ci ca un munte beat,
Pentru întregul lui veleat.

Tot ce i-a fost drag a lăsat şi s-a dus,
Călcându-şi inima, ca apele Iisus.
Paşii lui au trecut strâmb peste Rusia,
Împleticindu-şi pribegia şi cu poezia.
Până când roş de sânge ca toate toamnele şi vânătorile lumii
S-a spânzurat de capătul unei funii
Şi s-a fost dus,
Ca o trombă, drept în sus.
A încăput el în cerul lui Dumnezeu?
Tare greu! Tare greu!

Trimite-l, Doamne, din nou pe pământ
Să ne-aducă viaţă, să ne-aducă vânt,
Cu moartea pe moarte călcând.
Să-l ştiu din nou beat
Peste adormitul cântecelor leat
Aducând poeziei iarăşi un bărbat.

Ehei!
M-auzi tu de-acolo, fârtate Serghei?

 

 

                                   Madeleine Andronescu 

*

          Сергей Есенин / Serghei Esenin

      "Край любимый! Сердцу снятся..." /  "Ţară dragă! Însorite..."

Ţară dragă! Însorite
Clăi pe ape simt în mine.
Pierde-m-aş printre-nverzite
Şi sălbatice coline.

Pe răzor, între crăiţe,
Şi-a croit trifoiul haină.
Sălcii - verzi călugăriţe
Se închină-n blândă taină.

Norii lacul îl presară
Cu funingine pătându-l.
Pentru cineva eu iară
Mi-am ascuns în taină gândul.

Tot găsesc, noroc primit-am,
Toate-s de suflet ştiute.
Pe acest pământ venit-am
Ca să-l părăsesc mai iute.

                            1914

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu

          Folclor nou

Te-ai soponit, lele, fa,
Cu sopon de-i zîce "Fa",
Şi tăt neagră ţi-ai rămas
Şi pă chept şi pă obraz.

Leonardo da Vinci, inițiat în Misterele Zalmoxiene

     În două scrieri precedente, am demonstrat că MONA LISA şi LA GIOCONDA sunt anagrame, ultima conţinând două mesaje în limba română, şi că Leonardo da Vinci este autorul Giulgiului din Torino, unde L-a reprezentat pe Apollon-Zalmoxis. Nu sunt singurele argumente că marele artist şi savant era iniţiat în Misterele Zalmoxiene, pe care şi le însuşise de la Solomonarii români. Astfel, în controversatul tablou cu Cina cea de Taină, Diana, sora lui Apollon, se află în dreapta Zeului-Rege. Ceilalţi participanţi la cină sunt cei 10 apostoli ai Zeului, iar al 11-lea este tatăl adoptiv al Gemenilor Divini, Sabadios, toţi făcând parte din Sfatul Domnesc.

     Este foarte lesne de demonstrat că Fecioara din dreapta Regelui este Diana, şi nu Maria Magdalena, cum au presupus o seamă de ageamii. Întru acestea, sunt mai multe argumente pro-zalmoxiene.
     În ruinele castrului de la Drobeta, a fost descoperit un fragment de cărămidă, cu următoarea inscripţie în limba dacă: CONCINNA VALENUS. Textul are mai multe tâlcuri. Astfel, citit CON CINNA VALENUS, se tălmăceşte prin "La Cina celor Vrednici (Strălucitori; Curaţi)"; cf. ital. con "cu"; rom. cină; latin. cena "cină"; rom. volnic; pelin; bălan. O altă traducere este "La Cina Regală", căci în limba dacă, "rege" se spunea şi BALIN, conform unui dicţionar antic. Nu poate fi, în nici un caz, vorba de celebra Cină din "Noul Testament" al creştinilor, întrucât, în tabloul lui Leonardo, mesenii se află într-un strălucitor palat, şi nu într-o casă oarecare, închiriată de nişte sărăntoci, cum sunt descrişi Iisus şi cei 12 apostoli. Inscripţia dacică de la Drobeta se citeşte şi astfel: CON C(H)IN NAVA LENUS, cu această traducere:: "Când Crăiasa Şi-a revărsat Pletele (Părul)"; cf. ital. con; engl. Queen "regină"; rom. a năboi "a se revărsa"; slav. nebo "cer"; rom. lână. Exact aşa este reprezentată Diana din tabloul lui Leonardo; cu părul revărsat!
     Nu doar în Giulgiul de la Torino şi în "Cina cea de Taină" a ascuns Leonardo tainele Daciei. În tabloul "Fecioara pe stânci", apar Zeiţa Maria-Leto şi femeia getă căreia îi va încredinţa Copiii Cereşti. Amândouă Îi veghează pe Cei Doi Prunci.

 

     Spre a nu fi acuzat de erezie, autorul tabloului, deşi Îi înfăţişează pe Gemeni despuiaţi, are grijă să nu Li se vadă explicit sexele, de băiat şi fată, lăsându-i pe inchizitorii vremii sale să creadă că Aceştia ar fi Iisus şi Ioan Botezătorul!
     În acest sens, este limpede că nici tabloul "Madona şi Pruncul" nu este creştin, ci că o reprezintă pe împărăteasa Calliope şi pe pruncul său, Orfeu, ce va deveni cel mai mare artist şi profet al Daciei. Decorul acestei lucrări este imperial, unde personajele creştine n-aveau ce căuta.

 

 
     Mai sunt nenumărate alte dovezi că Zalmoxianismul nu s-a stins niciodată, în ciuda persecuţiilor, şi că nu a fost cunoscut doar în Dacia, ci şi în Europa Occidentală şi în Asia. Aceasta se va vedea în scrieri viitoare.

                                                                                                      Adrian Bucurescu

Mărturii despre Traci: Herodot, în ”Istorii”

     Înainte de a ajunge la Istros, îi supune mai întâi pe Geţii care se cred nemuritori. Căci Tracii care au în stăpânirea lor Salmydessos şi care locuiesc la Miazănoapte de Apollonia şi de oraşul Mesambria, numiţi Skyrmiadi şi Nipsai, i s-au închinat lui Dareos fără nici un fel de împotrivire; Geţii însă, care luaseră hotărârea înddrăzneaţă (de a-l înfrunta), au fost supuşi pe dată, măcar că ei sunt cei mai viteji şi cei mai drepţi dintre Traci.

                                                 *
                                              *    *

     După Indieni, seminţia Tracilor este cea mai numeroasă; dacă ar avea o singură conducere şi s-ar înţelege între ei, ar fi, după părerea mea, de neînfrânt şi cu mult mai puternici dintre toate seminţiile pământului (...). Ei poartă multe nume fiecare după ţinutul în care locuieşte, dar toţi au, în toate, obiceiuri asemănătoare, afară de Geţi, Trausi şi de acei care locuiesc la Nord de Crestonai.

                                                 *
                                              *    *

     (Tracii) luptă având pe cap căciuli din piele de vulpe, pe trupuri tunici şi, deasupra, mantale lungi, împestriţate. Poartă încălţăminte cu pulpare făcute din piele de căprioară. Sunt înarmaţi cu suliţe, scuturi uşoare şi săbii mici.                    

Роберт Рождественский / Robert Rojdestvenski

           "- Отдать тебе любовь?..." / "- Să-ţi dau iubire?..."

- Să-ţi dau iubire?
- Să-mi dai...
- E murdară de noroaie...
- Să-mi dai, aşa murdară...
- Vreau să te-ntreb...
- Întreabă.
- Ursita mai vreau să o-ntreb...
- Du-te şi-ntreab-o.
- Să zicem că voi bate la uşă...
- Îţi voi deschide...
- Să zicem că strig...
- Voi veni.
- Dar dacă acolo-i nefericire?
- În nefericire...
- Şi dacă trădez?
- Voi ierta.
- "Cântă!" - îţi voi porunci...
- Voi cânta.
- Să-nchizi prietenului uşa...
- Voi închide-o...
- Îţi voi spune: "ucide!"
- Voi ucide...
- "Mori!" - îţi voi spune...
- Voi muri!
- Şi dacă eu m-aş îneca?
- Te-aş salva.
- Dar dacă o boală-ar veni?
- Voi răbda.
- Şi dacă un zid s-ar înălţa?
- Îl voi dărâma.
- Dar dacă un nod s-ar înnoda?
- Îl voi tăia.
- Şi dacă ar fi o sută de noduri?
- Şi-o sută.
- Iubire să-ţi dau?
- Iubire.
- Asta n-ar fi posibil!
- De ce?!
- Pentru faptul
că eu
nu iubesc sclavii.

          Переводчик: Адриан Букуреску
          Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu
-