Tablou de Nicolae Grigorescu
Toate privighetorile
s-au strâns în grădină și cântă,
dar Nădejdea
e bănuitoare și cruntă.
Multă, prea multă malinconie -
și pentru ea, niciun leac.
Pe pământul tot mai mic
trece într-o clipă un veac.
Am moștenit
roiuri de stele,
însă, ce folos, deocamdată
nu pot ajunge la ele.
Ca untdelemnul în candelă
dorul s-a istovit,
dar pe icoană, în locul Mariei,
un crin alb a înflorit
și-n cupa lui zboară
ca o cruciuliță patru albine.
Mâine vine și vara...
Numai mama mea nu mai vine...
Adrian Bucurescu
Oare ce înger s-o fi rănit
pe la amurgul lunii Mai,
încât tot câmpul s-a înroșit
cu sânge de Rai?
Picurii purpurii... Ce de sânge
în nemărginita grădină!
Foșnet de aripi pe cel ce suspină
prea îngerește îl alină.
Of, tu, Bărăganule crud,
din care cândva m-am întrupat,
ca o omidă pe frunza de dud
din verdele tău m-am înfruptat!
Și boabe de mac m-au zgubilit
și semințe de cânepă m-au zăltat,
și în grâul tău coliva o simt
cum de racla mea a uitat...
Of, tu, Bărăganule crud!
Of, tu, Românie ciudată!
Eu în Rai am trăit înspre Sud
și nu am murit niciodată.
Adrian Bucurescu
Nu degeaba au albit salcâmii,
nu degeaba cântă mierle-n zori.
Iată, zariștea la Răsărit ivește
un noian de flăcări printre nori!
Mult aș vrea ca tot acest spectacol
gerul de sub frunte să-mi aline,
să mă bucur și eu laolaltă
cu livada plină de albine.
Ce să-nsemne-atâtea flori cudalbe,
care peste tot îmi ies în drum,
strecurându-mi-se în tristețe
și-amețindu-mi mintea cu parfum?
Eu oricum mă lepăd de orgoliu
și accept smerit că-s un biet om
care se va-ntoarce la lumină
din pământ în pielea unui pom.
Adrian Bucurescu
Ialomița, cu ochii ei de safir,
parcă nu e apă, ci mir.
O bivoliță albă, cu sânge pe bot,
trece bocănind pe pod.
Parcă dorm, parcă nu dorm.
Nu știu la ce să m-ntorn.
O barcă m-așteaptă la mal,
să vâslesc în amonte spre bal,
și să dănțuiesc cu Mătrăguna,
până când i-o plesni struna
chitarei de argint
a menestrelului Iachint.
Și-apoi, în zori, pe când
cocoșii vor cânta de comând,
să ne aruncăm, toți petrecăreții,
pe rugul aprins din mijlocul pieții!
Adrian Bucurescu
Peste salcâmii satului meu
Maica Precistă cerne făină sfântă,
iar dinspre argea
privighetoarea cântă.
Fete frumoase
țes la război și descântă.
Soarele milostiv
în inimă mi-mplântă
o rază
și pieptul meu se înseninează.
Un cal în obor
își scutură coama și nechează,
pe când în pivniță
vinul se-nnobilează.
Drumul din fața porții
o răscruce visează.
Ca două candele, ochii minții
îmi luminează
și icoanele din naosul prunciei
mi le veghează.
Adrian Bucurescu
Zodia Gemenilor este orânduită între 21 Mai și 21 Iunie. Ca și celelalte zodii, și cea a Gemenilor s-a referit mai întâi la vremea din această perioadă, anume la zile mai mari, mai luminoase, mai călduroase, al căror punct culminant este Solstițiul de Vară. De aici, și termenul atlant GHEM ELLO, literal ”Când se încălzește; Cu Lumină; Cu Strălucire”; cf. rom.cum; latin. cum ”când; atunci când; pe când; de vreme ce; cum; dat fiind că”; HELIS - cetate getică; rom. Iele (mit.); alban. yll ”stea; astru”; grec. Helios - Zeul Soarelui. Cu vremea, GHEMELLO ”Căldură” și-a extins tâlcurile la ”Afecțiune; Atracție; Înțelegere; Potrivire; Asemănare”; cf. rom. a gomoli ”a mângâia”; latin. gemellus ”geamăn; la fel; totuna; (fig.) dublu; pereche”. Așa a ajuns această zodie să fie numită a Gemenilor. Dovadă că zodia se numea cam la fel în tot Imperiul Atlant este că în civilizația Sumerului și Acadului i se spunea chiar Gemenii, în civilizația Inca, Soțul și Soția, iar în cea mayașă, Doi Comandanți Militari.
Limba tracă a moștenit termenul exact ca în atlantă, după cum se vede în denumirea unui castel restaurat de împăratul Iustinian în Tracia, GEMELLOMUNTES. O interpretare ar fi aceasta: GHEMELLO MUNTES ”În Cinstea (Ridicat; Consacrat) Gemenilor”; cf. latin. gemellus ”geamăn”; rom. munte; latin. mons, montis ”munte”. Desigur, în acest castel se va fi aflat și un templu închinat Gemenilor Divini, Apollon și Artemis, de unde și denumirea.
Popular, acestei zodii i se mai zice și Frații.
Se spune că nativii din Zodia Gemenilor sunt curioși din fire, mereu dornici de noutate, de experiența interesante. Fiind extrem de buni pe partea de comunicare, Gemenii sunt foarte sociabili și izbutesc să-și facă prieteni destul de ușor. Adesea sunt extrovertiți, și le place să glumească și să își arate latura jucăușă și jovială. Fiind un semn mutabil, sunt destul de flexibili și se adaptează ușor. Le place să încerce cât mai multe și să experimenteze. Extrem de inteligenți, au o gândire carteziană bine dezvoltată, și sunt adesea firi analitice, cărora le place să disece, să despice firul în patru și să găsească soluții.
Două dintre cele mai bune pietre prețioase pentru Gemeni sunt piatra Lunii și agatul. Alte nestemate norocoase pentru ei sunt: crisocola, acvamarinul, opalul roz, ochi de tigru, citrinul, smaraldul și perla.
Adrian Bucurescu
Ținutul Daciei de Apus se numea Pannonia, iar locuitorii săi, Pannoni sau Pannonieni. PAN NONIA se tălmăcește prin ”Cei mai Cinstiți; Cei mai Drepți; Cei mai Drepți; Foarte Buni; Foarte Darnici”; cf. rom. ban ”monedă; mare dregător”; fain; slav. pan ”domn”; rom. nană; nene; nun; alban. nene ”mamă”; latin. nonnus ”călugăr”; rom. a (se) pomeni; pomană.
Un oraș foarte important din Pannonia era AQUINCUM, ale cărui ruine au fost excavate în Nordul Budapestei, lângă malul de Vest al Dunării. O vreme, orașul a fost locuit de Celții Eravisci, până ce au fost învinși de marele Buerebuistas. Aceștia numeau așezarea AK INK ”Apă Abundentă”. Fără îndoială, ei au preluat denumirea de la Daci, care îi spuneau AQU INCUM ”Peste (pe; lângă) Apă”; cf. rom. ochi (de apă); latin. aqua ”apă”; rom. încă; unchi. Cum graiul dacic avea opt tonuri, fiind inteligibil prin pronunție, toponimul a căpătat și rostirea AQ IN CUM ”Deschis pentru Drumeți; Bun la Călătorie”; cf. rom. uică ”nene; bade; unchi”; alb. ag ”zori; auroră”; ajke ”caimac; smânână; frișcă”; rom. în; ham; a înhăma; latin. comes ”tovarăș de drum; însoțitor în suita cuiva”; engl. to come”a veni”; germ. Kommen ”venire”. Din tâlcul de ”Bun la Călătorie”, româna a moștenit din AQUINCUM ochincă, forma literară fiind opincă.
În fine, în situl arheologic de la Aquincum a fost descoperită o lampă, care poartă o inscripție în graiul dacic: BINECITIOR. Sub inscripție este gravat un cuc. Iată și tălmăcirile inscripției:
1. BINE CITIOR ”Buna Vestire; Frumos Glas; Prielnic Cântec”; cf. rom. bine; bun; ban ”monedă; cel mai mare dregător al Olteniei”; pâne (reg.) ”pâine”; fân; fain; vin; știre; citire; ceteră; țiteră; latin. cithara ”citeră; liră”. Până astăzi s-a păstrat tradiția ca de Buna Vestire să fie sărbătorită și Ziua Cucului; de aceea este gravată și această pasăre pe lampa de la Aquincum.
2. BINECHIT IOR ”Petrecere Minunată (Frumoasă)”; cf. rom. benchet ”zaiafet; petrecere”; a benchetui; ital. banchetto ”banchet; festin”; rom. aur; auriu; latin. aurum ”aur”; aureus ”de aur; împodobit cu aur; aurit; auriu; frumos; minunat; încântător”.
3. BINECHITIOR ”Petreceți!; Sărbătoare”; cf. rom. benchetuire ”chef; ospăț; primire sărbătorească, cu mese de gală”.
Încă o oară se dovedește că DEX-ul e complet depășit, plin de bazaconii, fiindcă toate cuvintele din această inscripție au fost moștenite din tracă în română, și nu din latină, cu atât mai puțin din alte limbi.
Adrian Bucurescu