Macii

 

 

Oare ce înger s-o fi rănit

pe la amurgul lunii Mai,

încât tot câmpul s-a înroșit

cu sânge de Rai?

 

Picurii purpurii... Ce de sânge

în nemărginita grădină!

Foșnet de aripi pe cel ce suspină

prea îngerește îl alină.

 

Of, tu, Bărăganule crud,

din care cândva m-am întrupat,

ca o omidă pe frunza de dud

din verdele tău m-am înfruptat!

 

Și boabe de mac m-au zgubilit

și semințe de cânepă m-au zăltat,

și în grâul tău coliva o simt

cum de racla mea a uitat...

 

Of, tu, Bărăganule crud!

Of, tu, Românie ciudată!

Eu în Rai am trăit înspre Sud

și nu am murit niciodată.

 

                        Adrian Bucurescu