Peste salcâmii satului meu
Maica Precistă cerne făină sfântă,
iar dinspre argea
privighetoarea cântă.
Fete frumoase
țes la război și descântă.
Soarele milostiv
în inimă mi-mplântă
o rază
și pieptul meu se înseninează.
Un cal în obor
își scutură coama și nechează,
pe când în pivniță
vinul se-nnobilează.
Drumul din fața porții
o răscruce visează.
Ca două candele, ochii minții
îmi luminează
și icoanele din naosul prunciei
mi le veghează.
Adrian Bucurescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu