joi, 27 aprilie 2017

Lunca sublimă


         




Să te duci noaptea cu caii pe luncă -
asta mai zic și eu noapte!
Să vezi cum pe ape stele se-aruncă
în crivatul murelor coapte.

Și-n cătunul cu salcâmi de opale
să mai știi că doarme o fată
visându-te mai la stâna din vale
lângă foc cu pândarii roată.

Zău că-ți mai crește pieptul de băiat
hoinărind în nopțile rare
care se leagă dacă te-ai îmbăiat
în aiasmă la apus de Soare.

Mai te-nduri să lași așa podobită
lunca în parfumuri și safir?
Mai degrabă rămâi în iarba urzită
ca un măr
     ca un păr
          ca un fir...

                                   Adrian Bucurescu

miercuri, 26 aprilie 2017

Istoria Secretă





          Zalmoxianism versus Creștinism

     A venit din nou vremea Zalmoxienilor! După multiseculară și împovărătoare prudență, cunoscut doar de câțiva inițiați, cel mai adesea solomonari, Zalmoxianismul răsare iarăși pe cerul Daciei, netemându-se nici de diavol, darămite de istorici neisprăviți sau de cenzori spurcați. Așadar, să afle și alții cum de-a ajuns Zalmoxis... Evreu, sub numele de Iisus Christos!
     S-a spus că numele de Maria ar veni din ebraicul Mariam sau Miriam. Nici vorbă! În ruinele cetății getice de la Halmyris, jud. Tulcea, a fost descoperită o inscripție în piatră: MARIA. Vor zice unii că poate nu avea legătură cu Zeița Supremă, Mama Gemenilor Divini, Născuți în Dacia. Proba decisivă că MARIA era un teonim geto-dacic apare pe o gemă de jasp, descoperită în ruinele cetății Romula, astăzi Reșca-Dobrosloveni, jud. Olt.


     Pe chenarul de pe reversul gemei scrie: IAO MARIA. În interiorul chemarului apare această inscripție: ABLANATHANAABACHAREY. Cu totul, textul se citește astfel: IAO MARIA! ABLAN ATHANA ABA CHAREY. Traducerea: Ave Maria! Deplină Mulțumire Crăiesei!
     Lexic:
IAO - ”slavă; cinste; salut”; cf. rom. au! hei! ia! ioi! oi! ua! uau! - interjecții care, de multe ori, exprimă sentimente de bucurie, recunoștință, satisfacție, admirație; a (se) hoi ”a se drăgosti; a (se) răsfăța; a (se) săruta”; latin. ave (pronunțat aue) ”formulă de salutare”;
MARIA - cf. rom. Maria (n.); mărie ”termen de reverență la adresa unui monarh, a unui domnitor, a unui boier etc.; înălțime, domnie, maiestate; situație înaltă; rang; demnitate; putere; cinste; onoare; glorie”; mare; a (se) mări; mir; a (se) mirui;
ABLAN - ”deplin; întreg; integritate”; cf. rom. plin; a (se) împlinideplin; oblon;
ATHANA - ”mulțumire; recunoștință; slavă; cinste; favoare; grație; farmec”; cf. rom. danie; denie; hodină ”odihnă; tihnă; răgaz; calm desăvârșit; pace; liniște sufletească”; latin. dono ”a face daruri; a dărui”; alban. dhenie ”decernare; acordare; atribuire”; germ. dank, engl. thank (you) ”mulțumesc”.
ABA - ”lui; către; dinspre” - formează cazul dativ; cf. latin. ab ”de la; din; de; dinspre”;
CHAREY - ”doamnă; crăiasă; stăpână”; cf. rom. chera (arh.) ”doamnă; cucoană; jupâneasă”; Carei (loc.); alban, grua ”femeie”.
     Este mai mult decât evident că de la această formulă dacică adresată Zeiței Maria derivă și începutul celebrului imn catolic Ave Maria, gratia plena!
     Se vede limpede că Zeița de pe fața gemei de la Romula nu este Maria creștină, ci este o Divinitate geto-dacică, în ipostază războinică, având cap de pasăre, bust uman și picioare în formă de șerpi. În jurul Ei scrie ABRASAZ ”Viteaza; Războinica; Sălbatica”; cf. rom. abraș; grec. Hybris - divinitate feminină demonică, inspirând oamenilor nelegiuiri comise din orgoliu; hybris ”orgoliu excesiv sau culpă supremă”. Atributul ABRASAZ apare pe foarte multe geme geto-dacice, fie singur, fie înconjurând imaginea Fecioarei Războinice. Așadar, la strămoșii noștri, Maria era și Zeiță a Războiului, mânia și răzbunarea Mamei datorându-se uciderii mișelești a Fiului.
     Un colind ardelenesc păstrează ipostaza de sălbăticiune a Zeiței:
Stai, Soare, nu săgeta,
Că nu-i cine-ți pare ție,
Că-i Doamna Sfântă Mărie!
     În acest colind, Soarele văzuse o fiară foarte mândră și vroia s-o vâneze!
     Într-un alt colind, tot din Ardeal, Maria, în chip de fiară, i se adresează vânătorului:
Nu mă, Gheorghe, săgeta,
Că nu-i cine-ți pare ție,
Da-i Maica Sfântă Mărie!
     Ceea ce e și mai tulburător este că Zeiței-Mame I se mai spunea și DACIA, cu pronunția DACHIA, însemnând tot ”Viteaza; Războinica; Grozava”; cf. rom. Dochia (mit.); mai dihai ”mai mult; mai bun; mai grozav; mai ceva; mai strașnic; și mai și”; stihie; lat. audacia ”curaj; îndrăzneală; cutezanță”. De aceea, pe monede, Ea poartă, ca sceptru, steagul de luptă al Geto-Dacilor.


     Dintre numeroasele supranume ale Zeiței Supreme mai trebuie amintit și LETO ”Magnifica; Înalta; Măreața; Forța”; cf. rom. lat; a (se) lăți; latin. alta ”înaltă; mare”; grec. lithos ”piatră”. Cu privire la LITHOS ”piatră”, iată ce se spune într-un colind din Țara Bârsei, despre Nașterea lui Iisus: Fiu din piatră Și-a născut...
     Cum se știe, Mama Gemenilor Divini, Apollon și Artemis-Diana, este cunoscută, în mitologiile greacă  și romană, sub numele de LETO.
     Așadar, și MARIA și LETO se tălmăceau prin ”Măreție; Înălțime; Forță”. Încă un sinonim pentru Zeița Supremă este atestat în denumirile a două cetăți dacice, SAN GIDAVA și SIN GIDAVA, ce vor fi venind de la vreun hram al unui templu, și traducându-se prin ”Fiul Celei Mărețe”; cf. rom. sin (arh.), engl. son, rus. sîn ”fiu”; rom. jidav ”imens”; jidov ”uriaș”; jidovină ”movilă mare de pământ din vechime; măgură; gorgan”; Jidava, Jidvei (loc.). Însă, în limba română, popular și peiorativ, Jidov înseamnă și Evreu! Cine a tradus astfel SAN GIDAVA ori SIN GIDAVA prin ”Fiul Jidoavcei”, în loc de ”Fiul Celei Magnifice” nu bănuia, desigur, că va schimba cursul istoriei, transformând-O pe Marea Zeiță Maria într-o pământeancă din Iudeea, iar pe unul dintre Divinii Ei Fii, făcându-L pe jumătate Evreu!
     Apollon-Zalmoxis a fost ucis, înviind după trei zile, pe la începutul veacului al VII-lea î.e.n., de Scyții care stăpâneau o parte din Dacia și al căror conducător era numit de băștinași PILEAT, aceasta fiind cea mai înaltă treaptă în ierarhia geto-dacică; cf. rom. palat; turc. vilayet ”diviziune administrativ-teritorială în Imperiul Otoman”. Să nu uităm că Turcii sunt așezați și astăzi în Asia Mică, teritoriu în care, înainte de a fi cucerit de Greci și de Romani, înfloriseră câteva regate tracice!
     În fine, vedem că PILEAT se traduce prin ”Conducător; Cârmuitor; Guvernator; Prefect”. Iată de ce, doar dintr-o potrivire de nume, totul a căzut în capul lui Pontius PILATUS, al cincilea prefect roman al Iudeei, în anii 26-36! Uite-așa s-a stabilit și anul 1 al epocii moderne! Mare-i grădina Domnului, nu-i așa? Va fi avut Pilat, poate, mai multe păcate, însă despre Răstignirea lui Iisus cu siguranță nici măcar n-a auzit, darămite să-l și cunoască personal! Dar, intrând în gura lumii, nu prea mai poți ieși vreodată! Vorba ceea: Foaie verde lobodă / Gura lumii, slobodă! ”Crezul” creștin insistă pe datarea Patimilor, Uciderii și Învierii lui Iisus în vremea lui Pontius Pilatus: ”Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pontius Pilat și a pătimit și S-a îngropat”. Stai liniștit, bade Pilat, ai tu altele de mărturisit înaintea lui Dumnezeu, dar nicidecum trimiterea la moarte a Fiului Său!
     Ar fi multe de spus despre Marea Păcăleală în care mărturisesc și se chinuiesc și astăzi sute de milioane de pământeni. Păcat de cei mai curați și mai vrednici dintre ei! Se vor spune toate, la vremea lor, nicio grijă!
     Mai multe monede romane, din vremea împăratului Traian, O reprezintă pe Dacia Capta, adică pe ”Dacia Captivă”! Dar cum s-O ții prinsă pe Stăpâna Lumii?! Cum să ascunzi Dreapta Lege a Universului? Zalmoxianismul Și-a luat doar un răgaz, și cât de curând Se va arăta în Lumină întregii Lumi! Cine are ochi de văzut va vedea, cine are urechi de auzit va auzi!
     Zeii Daciei dau din când în când câte un semn, spre a nu Li se uita Forța Cerească. Astfel, de pe Columna lui Traian a dispărut, încă din Antichitate, statuia cocoțată în vârf a blestematului împărat, care ne spurcă și astăzi imnul național. S-o fi făcut-o dispărută vreun Dac sau vreun pro-Dac?
     Justiția Divină a acționat. În 1589-1590, în locul statuii fudulului tâlhar imperial a fost așezată o statuie a Sfântului Petre. Dar acest sfânt fusese cel mai mare dintre Frații de Lapte ai Gemenilor Divini, primul născut, grație căruia Mama Adoptivă a Zeilor a avut cu ce-i alăpta și pe Aceștia, care-i fuseseră lăsați în grijă de Însăși Maria.


     Așadar, PETRAE era Get, iar acest teonim a fost împrumutat și de o cetate getică, atestată pe o hartă antică. Ca de obicei, numele geto-dacice au mai multe tâlcuri: 1. PE TRAE ”Cel mai Mare din Ceată (Mulțime); Care conduce Grupul; Care umblă (merge) cu Ceata”; cf. rom. pe; va (arh.) ”a merge”; droaie; pițărău ”copil care umblă cu colindul, la sărbătorile de iarnă”:; 2. PE T(Ă)RIE ”Cu Forță; Cel (mai) Mare; În Sus”; cf. rom. pe; tărie ”forță; crugul cerului”; putere; piatră; pietroi; buduroi ”ghizd”; abitir; 3. PET RAE ”(De pe) Malul Apei; Deasupra Apei; Cu Multă Apă”; cf. rom. vad; bade; vodă; rouă; râu; buduroi; vidră; podar; vadră; PET RAE ”Straja Raiului; În Fața Raiului”; cf. rom. vad; a (se) vădifață; fotă; Rai; PET(Ă)RAE ”Forță; Superioritate; Deasupra; Măreție; Desiș; Înălțime; Slavă; Cinstire; Vrednicie; Hărnicie; Mișcare; Iuțeală; Ardență”; cf. rom. putere; piatră; pietroi; buduroi; pătură; pădure; a (se) învedera; vatră; vătrai; Petre, Petru, Pătru, Petria (n.).


                                    Saratokos, Lacul Sacru al Geților, astăzi Sărățuica

   Cele mai multe lămuriri privindu-I pe Maria, Zeița Supremă, pe Fiii Ei Scumpi, ca și legăturile cu Sfânta Familie a Geților care I-au găzduit se regăsesc în geografia fostei cetăți NETIN-DAVA, de pe locul actualului sat Sărățeni, jud. Ialomița, fost SARETINI, care este situat lângă lacul Saratokos, actualmente Sărățuica. La marginea acestui sat se află un străvechi stâlp de piatră, trecut pe cele mai vechi hărți ale localității sacre, zis ”Pietroi”. De la PETRAE? Cândva, pe acest stâlp se mai zăreau încă slove.
     La fața locului, nu e un secret pentru nimeni că apa lacului sfânt, cu ale cărui izvoare a fost înviat Însuși Zalmoxis, mai tămăduiește și în prezent cele mai grele boli.
     În ceea ce-i privește pe Esenieni, cei care s-au inspirat de la Zalmoxianism ca să ajungă la Creștinism, iată ce scrie despre ei marele istoric Flavius Josephus, în ”Antichitățile iudaice”, VIII, I, 22: ”Ei nu trăiesc prea diferit de lume, dar viața lor amintește în cel mai înalt grad de cea a Dacilor numiți pleistai”. Ce-ar mai fi de spus? Multe...
                                                                               
                                                                                                Adrian Bucurescu


     

marți, 25 aprilie 2017

Aprilie, în parcul Herăstrău. Foto: Valeria Bucurescu



Moment zgubilitic






     Lordul John & Ion

Lordul John veni la noi
Burdușit cu euroi,
Investind în combinate
Și în ițe încurcate,
În balade și idile
Și-n șopârle hidrofile.
Tot plimbându-se agale,
Dă de Savetuca-n cale.
- Hai, my lord, la mine-acasă,
Că doar singură-s rămasă,
Că barbatu mi s-o dus
La Cucuieții di Sus,
Încă de-azi de dimineață,
Să vândă ciocuri di rață!
- Stai, my darling! Vrei să-mi spui
Unde, mama dracului,
Pălăria pot s-o pui?
- La fereastră e un cui.
- D-apoi, cum mă sui în pat?
- Pi un scăuieș di brad.
- D-apoi, cum să te sărut?
- Du-ti dracului di slut!
Di nu știi dragostele,
Nu-ncurca nevestele!
Plecă lordu-n capul gol
Și nu se dădu de gol
Nici când se-ntâlni la poartă
Cu Ion Cămeșă-Spartă.
Dar Ion, mangă de beat,
Se lungi-mbrăcat în pat
Și cu Moartea la picioare,
Care-i ține-o lumânare,
C-o beut rachiu d-ăl tare
Și-amu se teme că moare.
Dres cu moare de curechi,
Îi trecu pe la urechi
O ciocnitură-n fereastră.
- Cine-a hi-n ograda noastră?
- Omule, e mâța noastră,
Care bate la fereastră.
- Nu e bataie mâțească,
Ci-i bataie anglicească.
- Ba-i un motan di la Ieși,
Fugărit di megieși.
- Ce motan, mânce-l-ar râia?
A cui este palaria?
Cine-a mai văzut cotoi
Cu ciubote-așa di moi?
- Măi barbate, n-ai aflat
Di Motanul Încalțat?
Ion, care nu citise
Nici măcar Cartea de Vise,
Adormi, visând furnici
Ce-i intrau în bernevici.

     Morala:
Ai carti,
Ai party.

                       Adrian Bucurescu

luni, 24 aprilie 2017

Film cu DACIA SECRETĂ




              Emisiunea ”Tainele vieții cu Prosperio”. Nașul TV

Mărturii despre Geto-Daci



     (Filip) a mai primit ca zestre regatul Moloșilor, luând în căsătorie pe Olimpiada - care i-a născut pe Alexandru și pe Cleopatra. Iar când cuceri Tracia, veni la el Cothelas, regele Tracilor, aducându-i pe Meda, fiica sa, și daruri multe. A luat-o în căsătorie și pe aceasta și a dus-o sub același acoperământ cu Olimpiada.

                     Athenaios, Banchetul înțelepților




     Gothilas, despre care tot Iordanes scrie că Philip Macedoneanul, tatăl lui Alexandru cel Mare, îl cinstea în așa măsură încât nu numai că a încheiat cu el o mare prietenie, ci a luat-o de soție pe fiica (lui Gothilas) numită Medopa. 

                     Huszti Andras, O es ujj Dacia, f. 1., 1791, p. 10

duminică, 23 aprilie 2017

Prier, în parcul Herăstrău. Foto: Valeria Bucurescu



Vedenii


    



     Gramatică istorică

Din teama de a se autonega,
de a nu se sinucide în somn,
de a nu fi vrăjite de uitătură bolnavă,
cuvintele, precum puii de oameni,
scâncesc și tresar, primenindu-se.




     Colindul verbului

Stăpâne, stăpâne,
drag stăpân al meu,
Fiu lui Dumnezeu,
eu sunt nevrednicul de Sunt,
care am fost Fost
și voi fi Fi.
Ah, fire-aș Fire
și n-aș mai fire!




     Doina lui Vlad Țepeș

Domnul frumos și viteaz
n-are lacrămi pe obraz.
Trage în țepile Morții
bizareriile Sorții.
Și-are-n slujba dumisale
patru diavoli în zăbale
și jalea-mbrăcată-n zale.


                                                       Adrian Bucurescu

sâmbătă, 22 aprilie 2017


     De sărbătoarea Sfântului Gheorghe, Purtătorul de Biruință, le transmit tuturor cititorilor nășiți cu acest teonim sau cu derivate din el multă sănătate, noroc și la mulți ani. 

                                                                                                      Adrian Bucurescu



                                                                                                      Foto: Valeria Bucurescu

Misterele Sângeorzului




     Mulți pasionați de istoria și spiritualitatea Geto-Dacilor au observat asemănările dintre iconografia așa-zisului ”Cavaler Trac” cu cea a Sfântului Gheorghe. Aceeași divinitate ecvestră, care ucide același monstru! Simbolic, scena reprezintă victoria lui Apollon-Zalmoxis asupra regelui scyth Beithy-Kelas ”Jivină Uriașă” (cf. rom. boaită; vită; lat. colossus ”colos”; rom. bijigoaie, bujigoaie ”dihanie”).


     La Adjud, jud. Vrancea, a fost descoperit un talisman de bronz, care înfățișează o divinitate geto-dacică binecuvântând, având în fundal o cruce. Deasupra Zeului, o inscripție cu slove din vechiul nostru alfabet, zis pe nedrept ”chirilic”: O AGHIOS GHEORGHIOS. În limba greacă, tâlcul este limpede:”Sfântul Gheorghe”. În limba geto-dacică, inscripția se citește O AGHI OS GHEORGHIOS, tălmăcindu-se astfel:”Prea Strălucitorul (Vrednicul; Slăvitul; Puternicul) Gheorghe”; cf. rom. agă; uică ”unchi; bade; nene”; iugă ”vânt de Miazăzi”; alban. ag ”zori”; aga ”chiabur”; ajke ”smântână; caimac; frișcă”; ujk ”lup”; grec. Hygiea - Zeița Sănătății și a Curățeniei; rom. os; lat. as ”as”; rom. Gheorghe, Gheorghieș (n.).


    Am văzut însă că, de obicei, inscripțiile geto-dacice au mai multe sensuri. Așadar, le aflăm și pe acestea: 1. O AGHI OSGHE ORGHI-OS ”La Revărsatul Zorilor, Cel Tăiat (Zdrobit; Nimicit) S-a ridicat”; cf. rom. alban. ag ”clarobscur; zori”; rom. așchie ”bucată mică, subțire, care se desprinde sau sare dintr-un material, prin cioplire, spargere etc.; surcea; țeapă; țepușă; spin”; alban. asgje ”nimic”; rom. a (se) urca; își. 2. O AGHI OSGHE ORGHI-OS ”Cel Plin de Spini S-a Înălțat”; cf. rom. uică; oca; agă; alban. aga; rom. așchie ”spin”; a (se) urca; își. Desigur, din această traducere se spune că Iisus a fost încununat cu spini!
     3. O AGHI O SGHE ORGHEOS ”Care deschide Ochii Sus”; cf. rom. ochi; a (se) zgâi; a (se) urca. 4. O AGHIOS GHEORGHIOS ”Cel mai Mare Mag; Sfântul de Sus; Cel mai Mare Miracol”; cf. grec. aghios ”sfânt”;rom. gurgui; a încărca; crug; Gurghiu (munți).  
     Zeul de la Adjud este Însuși Apollon-Zalmoxis. Pe cealaltă față a talismanului apare Sora Lui Geamănă, Diana, și ea pe fundalul celei de-a patra luni calendaristice, despre care tradițiile geto-dacice mărturiseau că L-a înviat pe Fratele Ei, cu apă din izvoarele lacului sacru Saratokos și cu ierburi tămăduitoare. Din inscripție se desprinde GHEORGHIOS, din care provin foarte popularul nume românesc Gheorghe și derivatele lui. În graiul Geto-Dacilor, GHE ORGHIOS înseamnă ”Cel Măreț; Cel Mărinimos; Cel Înalt; Cel Mândru”; cf. rom. cu;  ; a (se) urca; gurgui ”vârful unui deal sau unui munte; vârful țâței; sfârc; vârful opincii”; a se gurgui ”a se mândri; a se îngâmfa; a se fuduli”; Gurghiu - masiv muntos.
     Din poemul ”Patimile lui Orfeus, Împăratul Atlanților, supranumit și Ion Înainte-Mergătorul”, am văzut că, în hagiografia atlanto-geto-dacică, Răstignitul a fost celebrul cântăreț, pomenit și astăzi. Zeul Apollon-Zalmoxis nu a fost crucificat, ci ucis de săgeți, și a înviat, întâmplările având loc în Luna a Patra. Astfel, în română, denumirea populară a lunii Aprilie, Prier, vine din trac. PERIERES, atestat ca nume al unui erou. PERI ERES se tălmăcește prin ”Al Patrulea Răstimp”; cf. germ. vier, engl. four ”patru”; rom. oară; latin. aera ”număr; cifră; eră; epocă”; alban. ere ”eră; epocă; ev”. Aceasta este adevărata semnificație a crucii cu patru brațe din talismanul descoperit la Adjud! Altminteri, ce ar căuta Sfântul Gheorghe pe o cruce?
     Încă un secret dezvăluit cititorilor mei: fecioara din legendele populare, salvată de către Sfântul Gheorghe de la jertfirea ei pentru balaur, adică pentru BEITHY KELAS, fusese vindecată de Însuși Apollon, fiind paralitică. Așadar, Zeul o vindecase de paralizie, deci de ”Răutate; Primejdie”, de BEITHYKELAS; cf. rom. beteag; betegeală; bășcălie.  Aceasta era fecioara din ”Noul Testament”, căreia Iisus i-a zis ”Ridică-te, fato!”.
     Un alt talisman, tot de bronz, cu aceeași inscripție ca a celui de la Adjud, a fost descoperit la Bisericuța-Garvăn, jud. Tulcea. Și de această dată, crucea mai mare semnifică A Patra lună, Aprilie, când s-au întâmplat evenimentele hotărâtoare ale Antichității. Deasupra este sudată o cruce mai mică, Crucea ca unealtă de tortură, pe care este răstignit Ion-Orfeus, cel ce prorocise Venirea Celor Doi Gemeni Divini, în Țara Geților.


     Și pe talismanul de la Bisericuța-Garvăn Apollon-Zalmoxis apare în veșminte sacerdotale, pentru că a fost și Mare Preot al Geților, și-i binecuvântă pe pământeni.
     Să fie bine înțeles: în bună parte, Săptămâna Patimilor și Învierea sunt tradițiile strămoșilor noștri, păstrate până astăzi. Chiar denumirea celei mai mari sărbători religioase a Românilor, PAȘTELE, vine dintr-un epitet atestat al ”Cavalerului Trac”, BASK I DITHIAS ”Ridicat din Morți”; cf. rom. pisc; bașcă ”bastion”; pască; dițoaica ”moartea”; engl. death ”moarte”. De la tâlcul suprafiresc al acestei sintagme româna mai are astăzi boscoade ”vrăji; farmece”, precum și boscodiță ”vrăjitoare”, ce va fi fost, poate, și un supranume românesc al Dianei, cea care L-a înviat pe Apollon. De la teonimul ZALMOXIS, pe care-l purtau Amândoi Gemenii Divini, avem și rom. zalmoș ”pască; anafură împărțită în ziua de Paște”.
     La început, Zalmoxienii celebrau Uciderea Zeului în ziua ce corespunde astăzi cu 21 Aprilie, iar Învierea, în ziua de 23 a lunii a patra, ultima denumită, cum am văzut, și O AGHI OSGHE ORGHI-OS. Treptat, oamenii de rând au crezut că ”Sfântul Gheorghe” este o divinitate diferită de Apollon, dar au continuat să-l serbeze la 23 Aprilie, cum îl serbează și astăzi. Uciderea lui Apollon, supranumit și I I SUS ”Cel de Sus; Cel care Se ridică”, atestat ca nume masculin dacic, a fost celebrată Vinerea, căci cumplitul eveniment se petrecuse în această zi, iar Învierea, Duminica, a cărei denumire vine și ea din graiul geto-dacic, anume de la DO-MNICA, atestat ca nume feminin și tălmăcindu-se prin ”Care își revine; Care (când) învie; Cel Treaz; Cel Deștept(at); Cel Vrednic”; cf. rom. de; a (se) mâneca ”a se scula dis-de-dimineață; a pleca dis-de-dimineață”; monah.
     La 23 Prier, Românii încă mai serbează ziua Sfântului Gheorghe, Purtătorul de Biruință, care se mai numește și Sângeorzul sau Sânjorzul.
     Ce s-o mai dăm pe după plop? A venit vremea să se spună pe șleau, a sosit timpul ca Adevărul să fie spus întregii lumi, în plina sa Lumină! Creștinismul s-a inspirat din Zalmoxianism, prelucrat după ureche. Inventarea Creștinismului le aparține Esenienilor, care au încercat să demonstreze că prezicerile din ”Vechiul Testament” s-ar fi adeverit în vremea așa-zisului Iisus Christos, acesta fiind în realitate o combinație între Orfeus și Apollon. Iată ce scrie unul dintre primii sfinți creștini, Origenes, într-o polemică: ”Apoi, fiindcă noi (creștinii - n.n.) cinstim pe cel prins și mort, cum spune Celsus, el crede că noi am făcut la fel ca Geții care cinstesc pe Zalmoxis”.
     Ca să se spulbere orice îndoială cu privire la descendența Creștinismului din Zalmoxiansim, iată ce scrie și fostul șef al Departamentului de Studii Religioase al Universității Carolina de Nord din Chapel Hill, în volumul ”Misquoting Jesus: Story Behind Who Changed the Bible and Why”, adică ”Răstălmăcindu-L pe Iisus: - Povestea celor care au modificat Biblia și de ce anume”: ”Legenda lui Zalmoxis se regăsește aidoma în ceea ce scrie ”Noul Testament” despre Iisus Christos. Oare să fie doar o simplă coincidență? Greu de admis, date fiind dovezile din ce în ce mai multe (deși s-a încercat mereu ascunderea lor de-a lungul mileniilor) care atestă că, într-adevăr, Cartea Sfântă a Daco-Geților a fost furată și adaptată noilor condiții de cei interesați (spre ghinionul lor, cu greșeli și contraziceri evidente, ce ridică prin ele însele multe semne de întrebare)”. Mai trebuie precizat că autorul acestui volum nu e un fitecine, nu este un ”protocronist” de origine română, nci ”legionar”, nici ”neo-nazist!, nici ”dacoman”, ci este o autoritate în domeniul istoriei ”Noului Testament”, al începuturilor Bisericii și al vieții lui Iisus.
     De ce au fost distruse toate cărțile antice unde se scria despre Geto-Daci, inclusiv ”De Bello Dacico”, scrisă de însuși Traianus? Sau sunt doar ascunse? De ce a numit papa Ioan Paul al II-lea România ”Grădina Maicii Domnului”? Ce-o mai fi știind Vaticanul despre toate acestea?


     Renunțând, din nu se știe ce pricini, la Adevărata Lege, care le-a fost hărăzită strămoșilor Geto-Daci, noi, Românii, n-ar mai trebui să ne văicărim niciodată că nu ne merge bine! Dacă, într-adevăr, ne-am născut ”creștini”, acest titlu vine de la tribul getic al C'RE STONAI-lor ”Cei Neclintiți; Cei Tari; Cei Măreți; Cei Puternici; Cei Ridicați; Cei Vrednici; Cei Superiori; Cei Strălucitori”; cf. rom. care; stană ”stâncă”; stână; Stan (n.); alban. shtim ”creștere; întărire; sporire; intensificare; proliferare; promovare”; rom. cârstineasă - importantă plantă de leac; Grăjdan - nume de boier; Grejdana - numele soției unui logofăt; Grăjdana - denumirea unui schit; latin. crystallus ”gheață; cristal”; rus. grazhdanin ”cetățean”.

                                                                                                          Adrian Bucurescu
     

vineri, 21 aprilie 2017

Mânicătoarea




          Datini daco-române

     Tânărul get Apollon, zis și Zalmoxis, fusese ucis în amurgul zilei ce corespunde acum cu cea de 21 Aprilie. La 22 Aprilie, familia adoptivă și ceilalți Geți L-au privegheat și L-au jelit pe voinic, ucis mișelește de niște Scyți. Această zi de cea mai adâncă tristețe a fost numită și MANIAGOS, ceea ce
înseamnă ”Vrednicul; Ridicare; Plecare; Pregătire; Îngrijire; Grijă; Tristețe”; cf. rom. muncă; a munci; monah ”călugăr”; a (se) mâneca ”a se scula dis-de-dimineață; a pleca dis-de-dimineață; a porni”; a mângâia.
     În românește, din MANIAGOS s-a format Mânicătoarea, denumirea zilei de 22 Aprilie, care este și ajunul sărbătorii de Sfântul Gheorghe. Această zi se mai numește și Sângeorzul Vacilor, Proorul Sfântului Gheorghe sau Buciumul.
     În tradițiile noastre, Mânicătoarea este propteaua Sfântului Gheorghe. În seara spre Sfântul Gheorghe se pune pe stâlpii porților și pe streșinile caselor, înaintea ușilor, câte o brazdă verde în formă de pătrat, în care este împlântată câte o ramură verde de rug sau de răchită. Această datină se face pentru că în ziua de Sfântul Gheorghe Dumnezeu descuie pământul, care rămâne apoi descuiat până la Sâ-Medru. Se spune că Sfântul Gheorghe e Stăpânul Verii; oamenii aduc câte un pom verde pe care-l plantează înaintea casei și, dacă se prinde, spun că Sfântul Gheorghe l-a dat.
     În ziua de Mânicătoare are loc Alesul, sărbătoare pastorală, când se aleg ciobanii, locul unde se va face strunga sau stâna, se aleg mieii din oi, sunt pregătite oile pentru muls și se face întâiul caș. În ajunul Sfântului Gheorghe se face Focul Viu, frecându-se două lemne uscate unul de altul, până ce se aprind. Acest Foc Viu se păstrează cu mare băgare de seamă, pentru a nu se stinge niciodată în cursul anului.


     Focul Viu este pentru noroc și pentru ca nimic rău să se apropie de casă. Uneori, tinerii sar peste acest foc; când pleacă, fiecare ia puțin jar și câte un tăciune, cu care afumă vitele, împotriva lupilor și ca să nu li se ia mana vacilor
     În ziua de Mânicătoare nu se descântă decât copiilor bolnavi de pojar. Tot acum ielele și vrăjitoarele fură somnul copiilor, visul fetelor și norocul băieților. Spre Sfântul Gheorghe, strigoaicele se adună câte douăsprezece la hotar, și una mai bătrână le învață, le poruncește ce au să facă, și acolo dau sama de ceea ce au lucrat, apoi se bat cu melițele, și joacă despuiate. În seara dinspre Sfântul Gheorghe, se bat la hotarul dintre două țări și care pe care se biruiește acolo e anul mănos, iau ploaia, și la celelalte e secetă.
     Cel ce sapă după comori se culcă pe malul unui iaz sau al unei ape curgătoare și se uită neclintit în apă, până ce vede un șarpe alb, căruia trebuie să-i taie capul cu o monedă de argint. Îl îngroapă apoi în pământ și pe el sădește usturoi. Dacă va mânca din acest usturoi, copt înainte de Sfântul Gheorghe, înțelege graiul păsărilor, al animalelor etc.; poate auzi chiar cum crește iarba. În noaptea din ajunul sărbătorii vede flăcările albastre sub care sunt îngropate comorile. Șarpele cel alb, când îl vede cineva înainte de Sfântul Gheorghe, să-l prindă și să-i taie capul cu un ban de argint. Acel ban să-l poarte apoi cu sine, și, oricât l-ar cheltui, iar îi vine îndărăt în pungă.
     Cine se îmbracă în veșminte preoțești, ia în mână un cap de șarpe și, ieșind pe câmp, vede strigoii și diavolii călări pe bivoli
.

     De Mânicătoare, o tradiție și mai stranie este Măritatul Cânepii. Până să se facă ziuă, de Sfântul Gheorghe, femei sau fete goale intră în lanul de cânepă, strigând:
     Să auză toate cânepile,
     Să-nțeleagă
     Că să mărită cânepa mea;
     S-ajute fiecare cânepuță
     Cu câte-o mânușică
     Cu două,
     Cât o ajunge puterea!

                                                                                        Adrian Bucurescu

          Suprema Lege




Viermele cosmic înghite tot
și apoi se linge sătul pe bot.
A stins și stelele cu balele lui,
boaita și sluga dracului!

- Doamne, cum de lași gelatina
să ronțăie lumina
și să coclească sfeșnicele
și să amenințe Veșnicele?

- Taci tu, pământene, sărace,
că în lume nu va fi pace
până ce voi nu veți înțelege
că aceasta e Suprema Lege:

Viermele s-a face fluture,
apoi din aripe va să scuture
și vă va lăsa pe toți din mers
într-un alt Univers

din care veți porni a striga:
”Vino, vierme sfânt, de ne ia!”

                           Adrian Bucurescu

joi, 20 aprilie 2017

Mărturii despre Geto-Daci


      




     (...) Sitalkes, regele Geților și al Tracilor, un domnitor care la începutul domniei sale nu avea decât o țărișoară și care prin dragostea sa de dreptate și prin reducerea contribuțiilor și-a dobândit prietenia supușilor săi, apoi cu ajutorul lor și în alianță cu Atena a devenit puternic, a cucerit întregul teritoriu din interiorul lui Carasu în Tracia și de la Ister. Atât de întins era încât îți trebuiau 13 zile ca să îl străbați. Țara aceasta îi aducea anual o mie de talanți și l-a pus în situația de a întreține o armată de 120.000 de pedestrași și 50.000 de călăreți. Puterea aceasta era atât de mare încât regele Perdicas al Macedoniei și după el (...) regele Scoloților Scyles au depus armele și s-au împăcat cu el.

                                Gebhardi, Ludewig Albrecht, Geschichte des Reichs Hungarn und der damit verbundenen Staaten, I. Theil, Leipzig, 1778, p. 53

miercuri, 19 aprilie 2017

Primăvara, în parcul Herăstrău. Foto: Valeria Bucurescu


Moment zgubilitic







          În absența Albei ca Zăpada

În pădurea cu alune
Vine un grăsan și spune:
- Hello, domnilor pitici,
Vreau să stau și eu aici.
Dar ei nu vor să se lase:
- Tu mai ai vreo șase case,
Ai mașină, ai și pușcă.
De ce râvnești la o cușcă?
Ai colecție de artă.
Ce faci cu-o scorbură spartă?
El, poftind ca să-i înfunde,
Aste vorbe le răspunde:
- Cui are i s-o mai da,
Cui n-are i se va lua.

     Morala:,
Geaba ai casă de piatră
Și nu coci cartofi pe vatră,
Geaba ai casă de sticlă,
Dacă n-ai și ibovniclă.


                 Adrian Bucurescu

marți, 18 aprilie 2017

Primăvara, la Urziceni


                               
                               Foto: Valeria Bucurescu

Mărturii despre Traci






     (...) În aceeași vreme, Sitalkes, regele Tracilor, moșteni un regat puțin întins, dar - mulțumită bărbăției și cumințeniei sale - și-a mărit cu mult stăpânirea, domnind plin de blândețe peste supușii săi. În bătălie era viteaz și vădea frumoase însușiri de cârmuitor de oști, având totodată multă grijă de veniturile Statului. În cele din urmă, puterea lui a sporit într-atât, încât a ajuns cârmuitorul unei țări mai întinse decât a oricărei domnii înaintea lui pe meleagurile Traciei. Litoralul regatului său se întindea de la ținutul Abderiților până la fluviul Istru. De la mare până în inima țării, pentru cel ce străbătea regiunea, era un drum atât de lung cât putea face un călător destoinic în treisprezece zile. Stăpânul unui regat atât de întins, Sitalkes avea în fiecare an venituri ce întreceau suma de o mie de talanți. Cam în vremea întâmplărilor pe care le-am amintit, purtând el un război, izbuti să adune din Tracia o armată mai mare de o sută douăzeci de mii de pedestrași și cincizeci de mii de călăreți.

                                        Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică

luni, 17 aprilie 2017

Herbul Dianei






A trecut azi-noapte un templu pe râu,
într-o țeapănă plută era închegat.
Luna pe cer, Luna în apă.
În fum de tămâie templul plutea mirosnat.

Năluci în odăjdii cu fir de aur,
năluci în odăjdii cu nestemate
murmurau imne în cinstea Lunii,
în cinstea crăiesei prea luminate.

Cine a mai văzut asemenea plută
cu Lună și cruce în vârf de catarg,
plută de care nu numai valurile
ci și spaimele noastre nocturne se sparg?

Lună, tu, prea curată vedenie,
tu, ce-ai luminat și stemele țării,
leagă sub plută duhorile morții
și mai dezleagă-le în hăul mării!

Ied am fost, în lapte am căzut.
Diana mă saltă de-a dreptul în cer,
în vreme ce, la cântatul cocoșilor,
toate iasmele pământului pier.

                             Adrian Bucurescu

sâmbătă, 15 aprilie 2017

Învierea lui Apollon-Zalmoxis




     Studiul textelor și al iconografiei geto-dacice relevă că, la cumpăna veacurilor VIII-VII î.e.n., teritoriul neamului getic al Napailor se afla cucerit de Scyți. În acest neam, într-o gospodărie de pe malul lacului sacru Saratokos, actualmente Sărățuica, S-au născut Gemenii Divini, Apollon și Diana, Fiii Zeilor Supremi, Dios și Maria. Cele mai multe texte afirmă că, într-o primăvară, Apollon a fost săgetat de niște Scyți, murind de pe urma rănilor. În unele texte se spune că Zeul a fost înviat, a treia zi, în zori, de sora Sa geamănă, Diana, cu apă din izvoarele lacului Sărățuica și cu ierburi tămăduitoare. Un astfel de text este cel păstrat ca talisman, într-un manuscris românesc din leatul 1784, ca răvaș de friguri:

            S A T O R
          A R E P O
          T E N E T
          O P E R A
          R O T A S

     Textul este un palindrom, adică este în așa chip întocmit, încât, din orice parte ar fi citit, de sus în jos, de jos în sus, de la dreapta la stânga ori de la stânga la dreapta, se obțin aceleași cuvinte: SATOR AREPO TENET OPERA ROTAS. Traducerea: Divina Fecioară din Morți (Pământ) L-a ridicat pe Cel Pierdut.

     Lexic:

SATOR - ”Strălucitor; Superb; Superior; Deplin; Integru; Cinstit; Slăvit; Divin”; cf. rom. a (se) sătura; ceteră; sitar (ornit.); lat. satur ”sătul; săturat; plin; bogat; saturat; închis”; satura ”tavă cu tot felul de fructe oferite anual Zeilor”; sidereus ”înstelat; de stele; astral; al Soarelui; solar; ceresc; divin”; engl. star ”stea”;
AREPO - ”Plantă; Ramură; Mlădiță; Fiică; Fecioară”; cf. rom. iarbă; aripă; Arefu (loc.); lat. oliva ”măslin”;
TENET - ”Pământ; Țărână;  Sfărâmare; Moarte”; cf. rom. ținut ”pământ; regiune”; a (se) tunde; dinte; țintă; grec. thanatos ”moarte”;
OPERA - ”Ridicare; Înălțare; Slăvire; Cinstire”; cf. rom. abur; lat. offero ”a pune în față; a prezenta; a expune; a oferi”;
ROTAS - ”Pierdere; Dispariție; Despărțire; Tăiere”; cf. rom. a (se) rătăci; a reteza.




                                   Așadar,  ZALMOXIS A ÎNVIAT!


                                                                                                    Adrian Bucurescu



vineri, 14 aprilie 2017

Stabat Mater Dolorosa


   




          Tăbliță dacică de la Sinaia

MAT YII PLOYII DIO. MAYHO GHESO E SOREGHEN  ISO DIO ALPEO NOESOCO CAPELO SOTO DE NORE HYT PYLOGHE. TODENO FEA ZOTO ONTIHY EPELYO RODOYPO NEYEMIE. PYPYLYO MOEHO E LID SO SOHETO. COEI LERYPO EO DEPYO MAHIDONYE PESYO. PLOHO MATEO SEDE OY IS TRIEO ON SOHITO DY-ES ARMYSO. DE TROGHE EN EN ODAE IO DENO. SASE ORTIEGHE TOYPYZO STIMHO ONZO RILIO. 
     Explicații la portrete:
ON MYDAY HAMO.
IL NOYSO. 

     Tălmăcirea:

     Măicuța Îl plângea pe Zeu. Maica presimțise că va fi condamnat Acel Zeu Curat, născut din voința Stăpânului din Nori, într-un bordei de plugari. Totdeauna va fi Domnul cel Strălucitor, Apollon, deasupra neamurilor. Fiuțul Maicii cel Fermecat a fost săgetat. Cei pociți și încuiați s-au sfătuit să Îl chinuie. Plângea Maica Sfântă că cei trei L-au săgetat pe al Ei voinic. 
     Cei dragi acasă L-au luat. Șase prieteni cu mânie i-au tăiat pe acei vicleni.
     Explicații la portrete:
Cea Prea Îndurerată.
Cel Sfânt.

                                    Adrian Bucurescu - Tainele tăblițelor de la Sinaia, Ed. Arhetip, 2005

joi, 13 aprilie 2017

Trupul pe colină I L-au săgetat


       


     Tăbliță dacică de la Sinaia

SIGOT TEOENO HA POE GHETI TOTO SOU OP(O)NI STOE ENO NOHTO TRAHIO. SO TETA TOESI OA ZET YNAS. NO POETI HANOE HA OERS SOE PAHE E ROTE OD TETOE. IS GHETO EDZI TOROPS. NESTOE ENEZ NOCCTO MAHI DONS SOE DENSER. DOE STI FOTO NIST PRIEO. POPOE IST REO DET NOES OEO SASO TAH STTIO ED SA TREPE TOPSOEM IANO SIGOT. TOMAI HO GHETI OCOES RIHTO AI EO SATE SISE NOT S(E)RI CHETO DETO DINTO GHETE TOEO.

     Traducerea:

Adunându-se în taină, i-a rugat pe toți Geții, la amurg, să stea cu El noaptea întreagă. Și toți aceia cu făgăduieli s-au legat. Iar Fiul Domnului S-a rugat în pace pentru popor la Tatăl. Și Geții aceia au adormit. Niște ticăloși peste noapte s-au vorbit să-L osândească. Doi au stat ascunși în niște buruieni. Preotul cel Tânăr din nou la cei șase le-a zis să stea cu El. Trupul pe colină I L-au săgetat. Tomai și Geții ceilalți s-au trezit; și au văzut cei șase că Fiul a fost ucis. Atunci pe Tânăr Geții L-au îngropat. 

                             Adrian Bucurescu - Tainele tăblițelor de la Sinaia, Ed. Arhetip, 2005



Vinerea Seacă




Am căutat palatul tău, Românie,
și-am găsit doar o șubredă casă,
cu prispa năpădită de urzici
și cu streașina roasă.

În staul nu mai aveai nicio vită,
pomii îți erau de tot uscați,
în poiată - doar câțiva fulgi,
iar stâlpii, fără poartă, aplecați.

Tu nu erai acasă, mamă.
Te-oi fi schivnicit într-un munte
ori în vreo pădure de aramă
spre care nu mai duce nicio punte.

Te-oi fi ascuns prin răchitele Deltei
sau ai plecat pe mare cu corabia
ori, plină de dor fără nădejde,
vei fi pribegit prin Basarabia.

Mai trăiești sau m-ai lăsat orfan?
Unde te-ai dus, măicuța mea?
Desigur, aș plânge și eu
dacă lacrimi aș mai avea.

Te-oi fi dus, Românie, în cer
să cerșești pentru noi îndurare,
și eu mă rog și mă-nchin pentru tine
și ți-am aprins o albă lumânare,

pe când eroii tăi de altădată
cu Sfântul Aer se învelesc
și, înconjurându-ți hotarele
de Înviere se pregătesc.


                         Adrian Bucurescu

miercuri, 12 aprilie 2017

Scriptura Secretă




          Patimile lui Orfeus, Împăratul Atlanților, supranumit și Sfântul Ion Înainte-Mergătorul

Da, Mainadele
Plecaseră de la templu spre Muntele Sfânt,
Muntele unde Oeagru-n piatră o zidi
Pe aceea ce era crăiasa lui.

În hore jucau
Și dansau sălbatic, stânci și prăpăstii sărind,
Mai mult goale decât îmbrăcate alergau,
Cu păr despletit și răvășit de vânt.

Cu ochii nebuni,
Când una, când alta se prăbușeau la pământ,
În convulsii zbătându-se pe stâncile reci
Și sfârtecau apoi vite de jertfă

Chiar cu mâinile.
Carnea crudă o mâncau, sângele crud îl beau.
O, să fi văzut cum ugerul juncii smulgeau
Și rupeau apoi vita îngrozită!

Crengile de brad
Pline de copite despicate și coaste
Rămâneau mânjite de sângele în șiroi.
Unde să vă mai ascundeți, ciutelor?

Tauri ne-mblânziți,
Ce de altfel împung cu coarnele mâniei,
Se prăbușeau cu trupuri grele la  pământ,
Jupuiți pe loc de mâinile tinere.

Despletitele
Pieile de fiară și-aruncau de pe ele,
Până ce-l aflau la asfințit pe Orfeus
Ruga-nsoțindu-și cu strunele lirei.

Dintre Mainade
Una, clătinându-și cosița-n văzduhul ușor,
Strigă: ”O, iată-l și pe acela ce legea
O încalcă, de noi nevrând să știe!”

Cu schiptru-i de brad
Ea-l lovi pe Ion peste gura-i măiastră;
Alta cu-o piatră zvârle-n cântărețul sfânt.
Vai, asurzitor țipau cimpoaiele!

Bătăi de palme
Clămpăneau, îngrozitor răsunau dobele,
De chiote țipau munții și văile-adânci,
Piatra se-nroșea de sângele ales.

Le spune ceva
Cântărețul, dar unde să-l audă ele?
O, nimic al lui glas nu mai poate să miște!
Vai ție, Orfeus, Gură-de-Aur!

Înrăitele,
Pângăritoarele femei îl crucificară
Pe pământ, cu pumnalul îi tăiară capul.
Sufletul poetului se duse-n cer.

Cum nu departe
Clipocea un râu de-i spuneau pe-atunci Naparis,
Capul sfânt l-au aruncat în apa curată.
”Du-te la cer și cere belșug!”, îi strigau.

De pietre izbind
Și-nroșind cu sânge valurile râului,
Capul lui Orfeus plutea acum la vale,
Despărțirea de pământ tot doinind-o.

Primule-ntre noi,
Măria Ta, Botezătorule de Oameni,
Vei ierta vreodată năpraznica-ți moarte?
Te vei mai ruga tu oare pentru noi?


                          Traducere și adaptare: Adrian Bucurescu



                                                                    Kog-a-Ion 
 
                                                 

                                 
OR'PHEUS ”Înaripatul”

marți, 11 aprilie 2017

Aeronavele și submarinele Atlanților






          Istoria Secretă

     Cei mai mulți dintre așa-zișii ”specialiști” români în istorie abia dacă recunosc că Dacii chiar au existat, dar nici că vor să audă că Atlantida a fost reală. Dacă li se mai spune și că acest imens imperiu neolitic a avut centrul spiritual și politic în actualul teritoriu al României, sar ca înțepați de streche, în pofida celor mai sigure argumente pro-atlante. Împopoțonați cu titluri academice sau universitare, încearcă din răsputeri să-și ascundă prostia din născare sau dobândită de la dascălii lor de modă veche. Cu toate acestea, Știința învinge toate opreliștile, dezvăluind cu îndrăzneală adevăruri de neimaginat până mai ieri despre cei mai îndepărtați străbuni ai Românilor.
     Așadar, a venit vremea să ne scuturăm de prejudecăți și să acceptăm cu îndrăzneală documente dintre cele mai revelatoare despre Atlanți, inclusiv cele privind zborurile și navigația submarină în plină Revoluție Neolitică.
     Cum am văzut în episoadele anterioare, primul regat atlant s-a constituit prin unirea Amazonienilor cu Moesienii și prin căsătoria regelui Poseidon cu prințesa Kleitho, temelia Statului aflându-se în Bărăgan și Dobrogea. Ei bine, aceste ținuturi sunt pline de gorgane, multe dintre ele aliniate ca și cum ar semnaliza spre cer. Arheologii le spun tumuli. În Bărăgan ele se mai numesc și măguri sau movile, cea mai sugestivă denumire fiind Movilele Îngerilor. Multe astfel de măguri angelice se află în vetrele satelor care înconjoară ruinele fostei cetăți getice Netindava. Interesantă pentru subiectul acestui episod este o variantă a toponimului, pe unele hărți antice, anume NENTINAVA. Specific limbii atlante este polisemantismul, așa că sintagma NENTI NAVA are mai multe înțelesuri, printre care:”Vestea Minunată; Crainicii (Mesagerii) Divini; Trimișii Cerești”; cf.lat. nuntium ”veste”; nuntius ”vestitor; mesager”; alban. nef ”naos”; hitit. nepiș, slav. nebo ”cer”;  Iată și alte tâlcuri, la fel de tulburătoare: ”Nave pe Sus; Corăbiile Sublime; Navigatorii din Înalt”; cf. rom. nant ”înalt; mare; care se ridică mai sus decât alții; superior; de sus; sublim”; naie ”corabie”; lat. navis ”navă; corabie”.
     Trecând în Dobrogea, vom afla și acolo de aeronave, de pildă la AEGYSSUS, cum se numea Tulcea în Antichitate. Iată sensurile din AEG YS SUS: ”Navele (Vasele) Fermecate de Sus”; cf. rom. iagă ”vas de sticlă; clondir”; alban. josh ”a fascina”; rom. sus.
     Cum funcționau aceste vase minunate aflăm din traducerea denumirii antice a Isaccei de azi, NOV-IODUNUM ”Nave Autopropulsate”; cf. lat. navis ”navă; corabie”; autonomus ”autonom”; grec. dynamis ”forță; energie”.


                                                         Movila Corăbierilor de la Isaccea

     În sprijinul celor de mai sus vine și misteriosul Kurgan Vizir de la Isaccea, denumirea turcească sugerând movila unui vizir. Impunătorul gorgan se află în vechea necropolă a cetății Noviodunum, are o înălțime de aproape 70 m și o circumferință de 400 m, iar panta sa de înclinare atinge adesea și 75 de grade. Autentica denumire românească a acestui monument este Movila Corăbierilor, sens care trimite direct la Navigatorii Astrali, care, în străvechime aterizau și decolau de aici.
     Am dovedit, în capitolul consacrat Egiptului, că piramidele de la Gizeh sunt aliniamente de semnalizare pentru aeronave. Tot ca un punct călăuzitor poate fi socotită și piramida de la Saqqara, construită în trepte. În anul 1898, lângă această superbă piramidă s-a descoperit un artefact de lemn, care este o machetă clară a unui avion modern, cu coada realizată pe verticală și cu aripile asamblate, ca astăzi. Hieroglifele de pe această machetă înseamnă ”Darul lui Amon”, iar pe cele trei papirusuri găsite în apropiere scrie ”Vreau să zbor”.


                                                       Macheta unui avion de la Saqqara

     Amon sau Ammon era Zeul Suprem al preoților tebani, în religia egipteană, fiind și Zeu al Soarelui.
     De altminteri, străvechile temple și palate din Egipt, care era al optulea principat atlant, abundă în imagini cu aparate de zbor, inclusiv capsule spațiale!


                                              Capsulă spațială în văzduhul Egiptului antic

     La urma urmelor, aparatele de zbor din Neolitic explică și cum de au putut să cucerească Atlanții, pe rând, întreaga planetă. Cine dintre pământenii de atunci ar fi îndrăznit a-i înfrunta pe Navigatorii Spațiali? De aceea, nici nu există urme ale unor războaie de anvergură din mileniul al VI-lea î.e.n., când s-a întemeiat Primul Imperiu Atlant.


                                                 Aeronavele și submarinul de la Abydos

     După toate acestea, nu mai e de mirare că în templul din anticul oraș egiptean Abydos, îndărătul unor texte hieroglifice de pe frontispiciul unei coloane, care s-au desprins datorită infiltrațiilor apelor Nilului, a apărut o gravură cu mult mai veche, înfățișând în detaliu un elicopter, un submarin și încă două aparate de zbor.
     Și dacă argumentele prezentate până aici, cu privire la Navigatorii Astrali nu ar fi de ajuns, atunci să apară, în sfârșit, și o pagină din Sfânta Scriptură a Atlanților, cea mai lămuritoare, ce va fi însă prezentată pe larg mai târziu. Este scrisă și cu litere, ce seamănă cu cele grecești și latine, și cu ideograme, spre a tăinui unele întâmplări. Să se mai spună că alfabetul a fost creat de Fenicieni!


                                              O pagină din Cartea Sacră a Atlanților

     Sus, în câmpul ceresc, stau de strajă Soarele Amazoanelor și Luna Moesienilor, care apar și în toate stemele de mai târziu ale Țărilor Române. Imediat sub inscripția dintre cei doi aștri divini, apare o altă inscripție, care se citește în bustrofedon de două ori: ROA VIL I ATLANTAI I AT NAL TAI I LI VAOR. Traducerea: ”Sfânta Scriptură a Atlanților, cei care străbat văzduhul cu aparatele lor”. Sub această inscripție se vede un soi de avion, cu tren de aterizare, iar în fața acestuia, un personaj în nacelă!
     Ei, ce spuneți, boieri dumneavoastră?

                                                                                                           Adrian Bucurescu

luni, 10 aprilie 2017

Semn rău






Bate vântul rece-n secera de-argint.
Doamne, lumânările prin sat se sting!
Sună clopoțeii mieilor: cling-tling!

Cruci s-au clătinat.
Ninge-n cioburile de tămâiat.
Vine sora Diochiului
pe cal alb.
Are la oblânc seceră de-argint.
Doamne, candele-n odăi se sting!
Calul îngenunche în fiecare poartă.
Sună clopote de gheață-n mlaștină: dang-ding!


                                                          Adrian Bucurescu

duminică, 9 aprilie 2017

Izvorul Înțelepciunii





          Tăblițele dacice de la Sinaia

IPPE O SOONS MISI O TEHA OS HOMO PEROP ON MYSTEOH. POL IPPE OSLI ZAMOLX TIOS MERESIE EME POPIM. LU ZAMOELX EOY CAVYRI PERMO DAMER. LOTRO ZOG I MINOSO ONO NISYTIYO DROONZO ON ZAMOLX IOY SIHAITO ON SIGNO OTI SAY. SPYCO PITAGORASO.

     Tălmăcirea:

     Izvorul Înțelepciunii vine din sufletul omului harnic și curat. Pe ape a mers Zalmoxis, Domnul Măreț și Sfânt. De la Zalmoxis va veni mereu înțelepciunea.
     Stăpânul tâlharilor s-a mâniat că niște zdrențăroși pe Zalmoxis cu săgețile L-au rănit, la Apa Frumoasă. Așa a spus Pythagoras. 

     Lexic:

IPPE - ”izvor”; cf. rom. apă;
O SOONS - ”al înțelepciunii”; cf. lat. sensus ”simțire; conștiință; sentiment; inteligență; sens; înțeles”;
MISI - ”vine”; cf. rom. Mesia; lat. missio ”trimitere”;
O TEHA - ”din sufletul”; cf. rom. duh;
OS HOMO - ”al omului”; cf. rom. își; om;
PEROP - ”grăbit; harnic; vrednic; viteaz”; cf. rom. pripă; slav. borba ”luptă”;
ON MYSTEOH - ”curat; pur; dalb”; cf. rom. mesteacăn; lat. mysticus ”mistic; consacrat misteriilor”;
POL - ”peste; mult”; cf. rom. pol ”20”; fală; a se făli; foale;
IPPE - ”ape”;
OSLI - ”a mers”; cf. rom. a vâsli;
ZAMOLX - ”Zalmoxis”;
TIOS - ”domnul”; cf. lat. Deus ”zeu; divinitate; persoană importantă”; gr. Theos ”Zeu; Dumnezeu”;
MERESIE - ”mare; măreț”; cf. rom. măreție;
EME - ”și”; cf. alban. me ”cu”;
POPIM - ”sfânt; curat; măreț; a cinsti”; cf. rom. popă; a pupa;
LU ZAMOELX - ”de la Zalmoxis”;
EOY CAVYRI - ”va veni; va descinde”; cf. rom. a coborî;
PERMO - ”mereu; permanent”; cf. rom. vreme;
DAMER - ”înțelepciune”; cf. rom. a se dumiri;
LOTRO - ”al tâlharilor; de hoți”; cf. rom. lotru; a lătra;
ZOG - ”stăpân”; cf. alb. Zog ”Dumnezeu; stăpân; domn”;
I MINOSO - ”s-a mâniat”; cf. rom. mânios;
ONO NISITIYO - ”că niște”; cf. rom. niște;
DROONZO - ”zdrențăroși; nespălați”; cf. rom. treanță, zdreanță; trânji ”hemoroizi”;
ON ZAMOLX - ”pe Zalmoxis”;
IO Y SIHAITO - ”cu săgețile lor”; cf. rom. îi; săgeată; a săgeta;
ON SIGNO - ”l-au rănit”; cf. lat. signum ”semn; pecetei”;
OTI - ”la apa”; cf. rom.ud; a uda; alb. ujt ”apă”;
SAY - ”frumoasă; strălucitoare”; cf. rom. zai ”polei”;
SPYCO - ”(așa) a spus”; cf. engl. speak ”a vorbi”;
PITAGORASO - ”Pythagoras”.

                           Adrian Bucurescu - Tainele tăblițelor de la Sinaia, Ed. Arhetip, 2005


sâmbătă, 8 aprilie 2017

De Florii


      




     Tuturor cititorilor cu nume de flori ai acestui blog le doresc să înflorească mereu frumos în cele mai mândre grădini ale acestei lumi. La mulți ani!

                                                                                                    Adrian Bucurescu

Aur, argint, nestemate și flori




Vrăjită Grădină în Galaxie,
Din mugurii tăi în aprinse culori
Vei ivi din brazde pe vecie,
Aur, argint, nestemate și flori.

Nu-i oare aici Raiul făgăduit
De Zeii Geților nemuritori?
În Grădina Mariei am zărit
Aur, argint, nestemate și flori.

Îmbătați de mirosnă și leacuri,
Ne lepădăm de somnuri în zori,
În vreme ce se oglindesc în lacuri
Aur, argint, nestemate și flori.

Pieriți voi, amăgeli și tristețe,
Pieriți voi, ai morții fiori!
Marie, dă-ne mereu tinerețe,
Aur, argint, nestemate și flori!


                          Adrian Bucurescu