marți, 7 martie 2023
luni, 6 martie 2023
Datul în bobi
Tradiții populare
Datul în bobi este una din metodele vrăjitoarelor sau descântătoarelor de a afla viitorul. Când se dă cu bobii, în Muntenia, se și descântă:
Patruzeci și unu dă bobi,
Patruzeci și unu dă frați,
Bine știți,
Bine să dați!
Cum știți de-ncolțiți,
De răsăriți,
Câmpu-nverziți,
Lumea arăniți
Și ne veseliți,
Și păsărili cerului
Și-ale pământului
Le hărăniți
Și le cinuiți
Și le-ndulciți.
Așa să știți și de trupul lui N.,
Să știți,
Să gâciți:
De l-o durea picioarili,
De l-o durea mâinili,
De l-o durea șalili.
D-o fi vreo mușcătură
Pe trupu lui.
Să gâciți,
Să nu mințiți!
De s-o lecui,
Să dați
În frunte pă nouă,
La inimă, trei,
Colac în prag
Și bucurie în casă.
D-o avea leac la muiere,
Să dați colac dă muiere,
D-o avea leac la om,
Să dați colac dă om!
Să știu bine și de bine
Că sunteți cinstiți
Și nu mințiți!
Iar de n-o avea leac,
Să vă închideți,
Să vă tăiați
Cum e mai rău!
Să ișiți cum e mai răiu,
Să gâciți,
Să dați călător din casă,
Părăsind masă
Și cu apropiere de mormânt!
Înainte de descântat, se face cruce peste bobi. Apoi, se despart în trei grămezi, așa cum vor ieși din mână. Se scade din fiecare grămadă câte patru bobi, pe rând, până rămân în fiecare grămăjoară mai puțin de patru. Aceia se pun pe un rând în față. Prin scoaterea a câte patru bobi din rândurile de sus, rămân alte trei grămezi, din care iar se scot câte patru bobi, până rămân în fiecare grămăjoară iar mai puțin de patru și așa mai departe. Se fac astfel trei rânduri, în fiecare rând trei grămezi de câte patru sau mai puțin de patru bobi în rând, de bobi. Rândul de sus e fruntea (fața); grămezile de pe laturi, margini (stânga și dreapta); bobii ce sunt în grămăjoara de la mijlocuil rândului al doilea fac inima; rândul de jos, pragul.
Iată încă un descântec de dat cu bobii, din Muntenia:
Voi, patruzeci și unu dă bobi,
Patruzeci și unu dă frați,
Toți într-o cămașă îmbrăcați,
Bine știți, bine să dați,
Să-mi gâciți de N.,
Să-mi spuneți,
Să nu mă mințiți,
Să ișiți
În frunte pă nouă,
La inimă, două!
D-o fi leacu la rumân,
Să ișiți la dreapta cu bucurie!
D-o fi leacu la rămeie,
Să-mi dați bucuriile-n stânga,
Să văd bine că e leacu la fămeie,
În prag dăschiși.
Dacă n-o avea și n-o avea leac,
Să-mi dați în prag unu și voi
Și-n frunte pă cinci,
La inimă, unu!
Deschebăliuți-vă,
Dezamăgiți-vă
Și spuneți-mi
Și gâciți-mi!
Adrian Bucurescu
sâmbătă, 4 martie 2023
Ghicitul în oglindă
Universul magic
Geograful și istoricul grec Pausanias, care a trăit în sec. II, descria astfel ghicitul în oglindă: ”Există la Patras, în fața templului zeiței Ceres, o fântână separată printr-un zid de templu. Aici era consultat un oracol, dar nu pentru întâmplări, ci numai pentru boli. Bolnavul cobora în fântână o oglindă legată de un fir, în așa fel încât numai josul oglinzii să atingă apa. După ce era invocată zeița și se ardeau miresme, se uita în oglindă și, după cum i se zărea fața, palidă și desfigurată ori plină și rumenă, el trăgea concluzia fermă că boala era mortală sau nu”.
În graiul dacic, oglindă se spunea UCALANDA ”Privind; Privire”; cf. latin. oculeus ”care are ochi mulți”; oculo ”a da vederea; a face vizibil”; oculus ”ochi”; rom. -ând, -ind ”terminații de gerunziu”. În româna veche i se mai spunea și mirază, iar regional, căutăroare sau cotătoare.
Arta prezicerii în oglindă se numește caloptromancie și datează dinaintea fabricării oglinzilor, pe când omul se putea zări în apă. Derivatele caloptromanciei sunt: hidromancia, care întrebuințează partea apei care se reflectă, și cristalomancia, care folosește un cristal. Și cum ocultismul s-a perpetuat, în pofida tuturor persecuțiilor, această artă se practică și astăzi în România, ca de altfel și în alte țări.
Iată tradiții mai vechi, anume din Bucovina: ”Se strâng mai multe fete la un loc (...) și-și iau câte o lumină (lumânare) și o oglindă cu sine și se duc la produh și se uită în oglindă și zic că văd pe acela după care au să se mărite”. ”Iau o lumină de cununie a unei femei măritate și o oglindă și merg la o fântână. Aicea aprind lumina și o bagă în fântână. După aceea, întorcând oglinda cu fața către fântână, se zice că văd pe viitorul lor bărbat pe deasupra apei”. ”Fetele iau o lumină de cununie și o oglindă și merg la miezul nopții (...) la un izvor sau fântână, aprind lumina, țin oglinda spre fundul apei și cată înlăuntru. Ele zic că văd atunci pe ursitorii lor, dacă ar fi să se mărite în anul ce urmează”. ”Iau o lumânare și o oglindă și se duc la fântână și aprind lumânarea și pun oglinda cu fața deasupra apei, și care are să le fie soțul se arată în oglindă. Și iarăși zic că, dacă are să fie negricios, atunci li se arată negru, iar dacă are să fie albineț, atunci li se arată alb”. Tot fetele din Bucovina aduceau o cofă de apă și, punând-o în fața casei sau în tindă, înconjurau de trei ori casa, în pielea goală. Apoi, aducând o oglindă și o lumânare aprinsă, piuneau oglinda pe cofă și, ținând lumânarea în mână, priveau în apă și în oglindă și-și veau ursitul atât în cofă cât și în oglindă. Alte fete puneau o oglindă în fața lor și alta în spate; apoi aprindeau lumânări sfințite de la Paște și, privind în oglinzi, își vedeau pețitorii.
În prezent, o fată care vrea să-și vadă ursitul, ca și ce i se va întâmpla în timpul ce-a mai rămas până la Anul Nou, nu mănâncă nimic între-o zi, iar spre miezul nopții pune două oglinzi, una în fața alteia, iar între ele pune patru lumânări aprinse, două de-o parte și două de alta. Apoi se așază în spatele unei oglinzi și privește fix, printre lumânări, în cealaltă, fără să clipească. În vremea aceasta, fata trebuie să fie singură în casă și complet dezbrăcată. Ursitul și tot ce i se va întâmpla până la Anul Nou i se vor arăta limpede în oglindă. În unele locuri, fata ia două lumânări ce au ars numai la Înviere, le aprinde și se așază înaintea oglinzii. În acest răstimp, fata este îmbrăcată complet în alb. Unele fete, după ce și-au văzut viitorul în oglindă, mai spun și descântece.
Psihologii moderni nu resping cu totul caloptromancia. Ei apreciază puterea de excitație a suprafețelor strălucitoare, ce fac să apară, sub formă de viziuni, intuițiile și presentimentele pe care le ascunde inconștientul. La Români, această artă datează cu siguranță de pe vremea Geto-Dacilor, căci aproape toate străvechile oglinzi descoperite poartă inscripții magice. Ghicitul în oglindă se practică mai ales în ajunul unor mari sărbători, cum ar fi: Anul Nou, Boboteaza, Sfântul Gheorghe, Sânzienele, Sfântul Andrei și Crăciunul.
Adrian Bucurescu
joi, 2 martie 2023
Datini populare
Farmecul descântecelor
În descântece se întrebuințează sau sunt invocate obiecte diferite. Astfel, pentru deochi se sting cărbuni în apă neîncepută. Cu banul se descântă de albeață:
Cu para te-am descântat,
Albeața din ochi ți-am luat,
Cu para eu am tăiat-o,
În mare am aruncat-o,
Și N. a rămas curat,
Luminat,
Ca argintul strecurat,
Ca steaua în cer,
Ca roua în câmp.
De apucat se descântă cu pieptăni, ca în acest descântec din Păstrăveni, jud. Neamț:
Nu descleșt pieptenii
Ci descleșt strânsoarea
De 99 închieturile,
Să rămâie copilul sănătos,
Ca Dumnezeu care l-a făcut
Și ca maică-sa care l-a născut.
Răsurile de pe căpistere se întrebuințează în descântecele de bubă:
M-am dus la vrăjitoarea N.
Și m-a descântat cu răsuri după căpistere,
De vârf au luat,
De rădăcină au picat
Și au secat.
Buba poate fi alungată cu mai multe obiecte, ca în acest descântec din Lunca Cernii de Sus, jud. Hunedoara:
Că io m-oi dușe în lume
Și în țară
Și-oi ridica nouă ficiori
Cu nouă furcerele,
Cu nouă toporele,
Cu nouă sfrederele,
Cu nouă dălți,
Cu nouă bărzi,
Cu nouă săbii.
Cu furcerele vom înțăpa,
Cu toporele vom ciocârți,
Cu sfredelile vom sfredeli,
Cu dălțile vom dăltui,
Cu bărzile vom bărdui,
Cu săbiile te vom săcui,
Și p-a voastă voie n-o fi.
Într-un descântec de șarpe, căruia în Maramureș i se spune și gândac, se întrebuințează turtă de cenușă și lapte de cătușă:
Leac, leac,
Mușcătură de gândac.
Șeade o fată răsturnată
Sub un stan de piatră.
Lucru ce-l lucra?
Făcea la șarpe de mâncare:
Turtă de cenușă,
Lapte de cătușă.
Cum mâncară,
În loc crăpară.
Cum băură,
În loc plesniră.
Piperul negru, pucioasa și rachiul se folosesc în descântecele de vifor. În descântecele de izdat se întrebuințează crucea și tămâia:
La cap, cap de ligan,
La piept, crucea mănăstirii,
La inimă, inimă de vidră,
La picioare, picioare de drac.
Dracul a crăpat,
Inima lui N. i-a alinat.
Cu tămâia l-am tămâiat,
Cu limba l-am descântat,
Peste 99 de încurături de cal
L-am aruncat,
Cu crucea l-am depărtat.
Adrian Bucurescu
marți, 28 februarie 2023
sâmbătă, 25 februarie 2023
marți, 21 februarie 2023
Babițele
Descântece românești
Gastroenterita se numește în popor astfel: babiță, baghiță, baighiță, babghiță, babiți sau din blide, și e un fel de morb pe care îl iau îndeosebi copiii, cărora nu le-au crescut încă toți dinții. Pruncilor care suferă de această boală spun Româncele că li se umflă burta, au dureri cumplite de stomac, din care pricină îngălbenesc așa de tare, încât unii mor, dacă nu sunt îngrijiți și vindecați degrabă. Conform credințelor populare, această boală se poate vindeca prin descântece de babiți. Astfel, descântătoarea ia o ulcică nouă, toarnă în ea apă neîncepută, apoi nouă pietricele albe, crude, mai ales sarea mâței, precum și mălai mărunțel ori păsat. Apoi pune ulcica astfel umplută la foc, ca să fiarbă, și anume: luni dimineața, înainte de răsăritul Soarelui; tot în acea zi, înainte de amiază, precum și înainte de apusul Soarelui. Tot așa face și miercuri și vineri. După ce a fiert apa împreună cu pietricele și mălaiul mărunțel din ulcică, o răstoarnă cu ce se află în ea într-o strachină, care se ține apoi pe buricul copilului bolnav ori, mai bine zis, deasupra buricului, ca să nu se frigă de strachina fierbinte. Înainte de a vărsa apă din ulcică în strachină, caută și pune, ca să aibă la îndemână, 9 linguri noi, 9 fuse noi, un ac și un cuțit. Cum a răsturnat ulcica, ia una dintre lingurile cele noi și, muindu-i puțin vârful în apa din strachină, o ține cu mâna stângă cu adâncitura în sus; moaie apoi a doua lingură în zeama cea din pietricele din strachină și o ține puțin deasupra celei dintâi; și tot așa face și cu celelalte obiecte, până ce le perindă pe toate, rostind în același timp, la fiecare înmuiere și ținere a obiectelor de mai sus următorul descântec:
Voi, băbițelor,
Voi, băbișorilor,
Certați-vă cârlanii
Și armăsarii,
Cârlănoaicele,
Armăsăroaicele,
Fetele,
Feciorii,
Rânjitele,
Despletitele,
Certați-le de la N.,
Să nu mai vie să s-o cuțiteze,
S-o fulgereze,
S-o fârșiască,
S-o amețească,
S-o moleșească!
Să vă duceți în coadele văilor,
În prundurile mărilor,
În văile munților,
În capetele ciutelor,
În coarnele cerbilor,
C-acolo sunt nouă leagăne făciute,
Nouă mese întinse,
Nouă făclii aprinse,
Nouă pahare pline (...).
Până în răsăritul Soarelui,
De la N. să ieșiți!
Că dacă n-ați ieși,
Nu v-ați domoli,
Cu cuțitul voi cuțita,
Cu nouă fuse voi înțepa,
Cu nouă linguri voi lepăda,
Peste mări voi aunca,
Cu mătura voi mătura,
Nimic din voi nu s-a afla,
Iar N. o rămânea
Curată
Și luminată!
După aceasta, descântătoarea ia apa din prima lingură, ce a ținut-o cu mâna stângă, cu adâncitura în sus, care s-a strâns picurând de pe cele 8 linguri, 9 fuse, de pe ac și cuțit, și o toarnă copilului bolnav de babițe în gură. În sfârșit, toate trei apele, pe care le-a furat și le-a descântat într-o zi, dar pe care nu le-a putut întrebuința până la ultimul strop, le duce și le varsă, după a treia descântătură, la o proptea de gard. Descântecul se repetă luni, miercuri și vineri în aceeași săptămână, Dacă pruncul e bolnav de babițe ulcica, răsturnată cu gura în jos, suge toată apa din strachină, așa că rămân pe fundul ei numai păsatul și pietricelele albe; iar dacă ulcica nu suge apa, atunci e semn că pruncul nu e bolnav de babițe, ci de altă boală, căreia i se găsește leacul respectiv, de obicei tot prin descântece.
Adrian Bucurescu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)