marți, 5 decembrie 2017

Pietrele scumpe ale Malinconiei


        




Unii le cântă, alții le poartă,
Dar în lumea în care trăim,
Avem aceeași simplisimă soartă:
Întâi ne naștem și apoi murim.

Nu nestematele sunt vinovate
De mâzga în care ne bălăcim.
Cine-n acest război va bate:
Viața sau moartea? Nu știm.

Știm doar că după răsărit
Vine amurgul spectaculos.
În ceruri totul e legiuit
Definitiv și nemilos de frumos.

De multe ori zâmbesc spre Soare,
Dar în cele din urmă mă tem
Că-n lumea asta biruitoare
A fi poet e un straniu blestem.

                           Adrian Bucurescu

luni, 4 decembrie 2017

Mărturii despre Traci





     În domeniul creșterii vitelor, Tracii erau în primul rând desăvârșiți crescători de cai și călăreți, după cum îi și denumesc poemele homerice - ippopolo. Se pare că totemul Tracilor era calul, din care pricină exista la Traci un cult al eroului - ocrotitorul cailor, cunoscut în mitologia Tracilor sub numele de ”Heros Utaspios” - și efigia favorită pe monedele Tracilor era un călăreț pe cal sau chiar un cal singur.

                   Derjavin, N. S., Istoria Bulgariei, Moscova, Leningrad, Edit. Acad. de Științe a U.R.S.S., 1945, p. 53.


     Țara era plină de vite de tot felul: boi, oi, cai. Hergheliile prinților scyți și geți erau renumite. ”Deșertul Geților” (Bugeacul actual) hrănea o rasă de cai robustă și viguroasă, care furniza exemplare excelente pentru cavaleria ușoară. Filip a ales douăzeci de mii de iepe pe care le-a transportat în Macedonia pentru a răspândi speța.

                   Ubicini, Abdolonyme, Les origines de l'histoire Roumaine, Paris, Ernest Leroux, 1886, p. 51 - 52.


duminică, 3 decembrie 2017

Argintul







Neliniștit în verticala luncii,
Podoabă vie-n frunza plopului,
Cu tine mamele-și descântă pruncii
De bahne și de Muma Codrului.

În giuvaiere ți-ai aflat norocul
Și-n roua de pe vița razachie
Și tot așa filigranezi și focul
Din brumele de toamnă ghiurghiulie.

Tu, lacrimă a nopților polare,
Când urlă a pustiu zăpada toată,
Ursit ai fost cu-această consolare:
Să nu te stingi în putregai vreodată,

Ci-n salbe de țărănci și de prințese
Să le sporești la trupuri frumusețea;
De-aceea, strecurat, tu nu mai țese
În suflete poeților tristețea!

                                  Adrian Bucurescu


sâmbătă, 2 decembrie 2017

Mărturii despre Tracii Nordici






     (...) Dacii au fost întotdeauna ceea ce sunt și azi Românii, un popor de agricultori prin excelență, ceea ce exclude ideea unei existențe nomade. Arrian ne relatează că pe vremea expediției lui Alexandru, ogoarele care mărgineau malul stâng al Istrului erau acoperite de recolte de cereale atât de înalte și dese încât îi ascundeau pe soldații macedoneni privirii băștinașilor. Producția de grâu care era păstrată în niște gropi acoperite cu pământ sau cu pietre mari, așa cum se mai văd și astăzi în România și în Ungaria, cultura viței de vie - întrucât viile smulse din ordinul lui Deceneu n-au întârziat bineînțeles să fie replantate - au luat după aceea o asemenea extindere că s-a socotit necesar să fie desemnat un înalt demnitar al statului pentru supravegherea muncilor agricole.

                    Ubicini, Abdolonyme, Les origines de l'histoire Roumaine, Paris, Ernest Leroux, 1886, p. 51.

     În calitate de crescători de vite, în Antichitate, Tracii erau renumiți prin turmele de oi, cirezile de vaci, capre și porci, ceea ce și-a găsit expresia pe unul din basoreliefurile Columnei lui Traian la Roma, unde sunt înfățișați taurii, berbecii și caprele dace, cu clopoței la gât. Produsele provenite din creșterea vitelor - carnea, laptele dulce și acru, brânza și untul, paralel cu hrana vegetală - erau obișnuita hrană a Tracilor.

                    Derjavin, N. S., Istoria Bulgariei, Moscova, Leningrad, Edit. Acad. de Științe a U.R.S.S.,
1845, p. 53.

     

vineri, 1 decembrie 2017

Târziu




Am rătăcit toate cărările.
Mă pierd
în zariștea ninsă. 
Un câmp de luptă
de satul meu mă desparte
și o cruce nescrisă.


                                         Adrian Bucurescu

joi, 30 noiembrie 2017

Istoria Sacră a României


          - Compendiu -




                                                                                  Motto:

                                                                                       Soarele și Luna
                                                                                       Mi-au ținut cununa.

                                                                                                                Miorița

     Primul regat atlant a fost constituit, în Neolitic, prin unirea a două neamuri, nord-dunărean și sud-dunărean, primul închinându-se la Soare, celălalt, la Lună. Închegându-se federația, cei doi aștri au fost aleși ca protectori ale regatului ce avea să fie miezul unui imperiu uriaș și multimilenar. O variantă pentru numele Soarelui era RO ”Lumină; Strălucire; Superioritate; Forță”; cf. rom. rouă; Rairoi; lat. ros ”rouă”; egipt. Ra ”Soarele”. Luna era numită MAN; cf. Men - Zeul-Lună la Tracii Frigieni; engl. Moon ”Luna”. Pe atunci, Soarele era socotit zeiță, iar Luna, zeu; chiar și astăzi, la popoarele germanice, Soarele est de genul feminin, iar Luna, de genul masculin. De aceea, în altarul neolitic descoperit la Parța, județul Timiș, Soarele este reprezentat ca o divinitate feminină, iar Luna, în faza de Semilună, printr-un taur. O ghicitoare românească a păstrat până astăzi acest simbol: Bulgăraș de aur, / Cu coarne de taur.


                                                                  Altarul de la Parța

     În cultura Cucuteni, dezvoltată și ea în vremea Primului Imperiu Atlant, cea mai sugestivă imagine a cultului Soarelui și Lunii apare pe un vas, unde, între cei doi aștri, este reprezentată o divinitate cu picioarele în formă de pești.


                                                                Vasul de la Cucuteni

     Din timpul Celui de-Al Doilea Imperiu al Atlanților, când aceștia cuceriseră Americile, datează Piedra Pintada ”Piatra Pictată”, descoperită într-un afluent al Amazonului. În registrul de sus al unui pentagon, între Soare și Lună, se află un text, compus din literele NIO, citite de la dreapta spre stânga, și ideograma ”Șarpe”, pronunțată VOLA; cf. rom. bală ”fiară; monstru”; balaur; alban. bolle ”șarpe”; bolje ”balaur”. În limba atlantă, VOLA însemna și ”Ocrotire; Alinare”; cf. rom. văl; a (se) înveli. De aceea, din cea mai îndepărtată Antichitate și până astăzi, șarpele este și un simbol al medicinei.

                                                       
                                                     
                                                         Piatra atlantă din Amazonia

     Așadar, pe Piedra Pintada, o lectură a textului superior este: NIO VOLA ”Ocrotitorii (Apărătorii) Noștri”; cf. rom. noi, nouă; văl; a (se) înveli; pele (arh.) ”piele”; pală ”spadă”.
     Numărându-se printre cele mai conservatoare popoare din lume, Românii au păstrat în tot Evul Mediu Soarele și Luna pe stemele lor, ca să le fie apărători de nădejde în fața tuturor răutăților.


                                                                  Stema Moldovei


                                                                    Stema Ardealului


                                                             Stema Țării Românești

     Se vădește astfel că numele nostru etnic, ROMÂN, vine tocmai din negurile vremii, din Cer, de la RO ”Soare” și de la MAN ”Lună”, alcătuind și alte cuvinte frumoase, cum ar fi: rumen; a rămâne ”a învinge; a câștiga”; romaniță; râmnă ”râvnă”. Din alte sensuri, RO MAN ”Aducător (Purtător) de Lumină (Curățenie); Luminos ca Luna” (cf. rom. rouă; a mâna; trac. Men; engl. Moon) au rămas până astăzi cuvinte și expresii de toată lauda: lumină; a (se) lumina; liman; curățenie lună ș. a. Alte sensuri: RO MAN ”Deasupra Oamenilor; Peste Oameni; Supraoameni”; cf. rom. Rai; rui ”ciocârlan, ciocâtlie; franc. rois, ital. re, span. rey ”rege”; germ. Mann, engl. man ”om”.
     Geto-Dacii își mai spuneau și ROMANI, pe când Romanilor le ziceau RO MULA ”Cei Corciți (Amestecați)”; cf. rom. mulă ”catâr; catârcă”; mâl; Râmlean (arh.) ”Roman; Latin”.
                                             

                                                               Inscripția de la Drobeta

     Etnonimul nostru, moștenit până astăzi, este înscris și pe un opaiț, descoperit în ruinele cetății de la Drobeta: ROMAN E SIS. O traducere a acestei inscripții este: Cel Vrednic (Cinstit; Curat) e Superior (în Vârf); cf. rom. lumină; rumen; romaniță; Român; e; sus; șiș ”cuțit”; alban. sesa ”de preferință”.


                                                                  Mapamondul

     De ce oare să fi ales Oaspeții Cerești țara noastră ca miezul civilizației planetare? Poate și pentru că, văzută dintr-un colț al Cerului, România se află exact în centrul emisferei nordice!


                                                                   Stema României

     Totodată, actuala stemă a țării, compusă din mai multe steme vechi, trei dintre cele principale  păstrând Soarele și Luna, arată ca aceea a unui imperiu, fiindcă, așa cum se dovedește, aici a fost miezul Primei Împărății a Lumii!

                                                                                                                 Adrian Bucurescu


   

     

ZIUA NOASTRĂ NAȚIONALĂ