Striște

Trecem prin viață ca florile macilor,
înfiorați la orice pală de vânt.
Noi nu avem răbdarea copacilor,
noi nu avem loc destul pe pământ.

Poate că nu ne-om fi văzut de treabă
în vieți pe care le-am trăit cândva,
poate că nimeni nu ne întreabă
de vrem să renaștem au ba.

De ce oare am plânge la naștere,
dacă nu am simți ce ne așteaptă?
Nu toate ursitele sunt maștere,
dar toți scâncim din prima treaptă.

Prea amețiți între plăcere și greață,
ne mână înainte un straniu avânt.
Pe unii soarta s-ar părea că-i răsfață,
dar pe toți ne aruncă-n mormânt.

Noi nu avem destul loc pe pământ,
noi nu avem răbdarea copacilor.
Înfiorați la orice pală de vânt,
trecem prin viață ca florile macilor.


                                Adrian Bucurescu

Războinicele Daciei

     O NIMI DACEBALO DYANDAT MAO LORO CEIOMA NOVALI VOENA CEYO. DACIEO SIEON SOTY CEIO GYT DO DACE. IMI VOICERO DYLE SANOCEO SOGE SORS FEM.
     SYRLA NILO ROGE ATAR SYRN DO DRICEO RIOMYNOE. NIO SAMO SOPIO SARGENO OPROIMI. DACEBALO PORCESY NDO CHYEDEO ME GAOGETE.
     LOLOE ZYNYDO O PARCEO ENGINO ARMOSO DACEO SOO HOMYO. POZIE SOSTRAYO ELO GEOPYR CEND LO SARMIGETUZO A MAGLO. TELO DACEYO LOLOE DRAYAN AUM FOFEAZO. OEO NON TALIPYCO NYSIVAO ON DAVE LOIEO.
     VEZYNO // DIEGIO // SECVORI CEROMELA CERASYOI.

     Traducerea:

     Al nostru Decebal deîndată cu ceilalți șoimi năvăli în lupta aceea. Dacii s-au adunat cu soțiile care ajutor au dat Daciei. Spre seară, voinicii cu poftă au băut licoare tare. 
     Neghiobii de nimic pe drum s-au înfuriat și s-au vorbit să treacă la Romani. Ai noștri mari sfetnici s-au dus să-i oprească. Decebal a plecat de acolo căzut pe gânduri. 
     Femei îndrăznețe au mers alături de armata Daciei cu bărbații. A fost văzută sora lui, Geopyr, tăindu-i la Sarmizegetusa pe jegoși. Vrednicele Daciei femei pe Traian atunci l-au întors. Acea căpetenie a plecat fără nimic în țările lui. 
     Vezyno // Diegio // Taie-i pe tuciuriii cerșetori!

 Columna lui Traian. Femei dace schingiuind prizonieri romani

     Notă: O treime din armata profesionistă a Daciei era alcătuită din femei! Numele surorii lui Decebal, GEOPYR, se traduce prin ”Giuvaier”.

                                    Adrian Bucurescu, Tainele tăblițelor de la Sinaia, Ed. Arhetip, 2005

     Moment zgubilitic

          Filimoane, nu mai bea!

Filimoane, Filimoane,
Filimoane, nu mai bea!
Gestiune la ”Sifoane”
Și patron pă viața mea!

Ce-oi fi găsit io la tine:
Că ciordeai numai găini!
O duceam așa de bine,
Cu succes și la streini.

Lua-te-ar benga, Filimoane,
Că mereu te-ntorci matol,
Dai avansu pă cocoane
Și-n buget n-ai niciun pol!

Delo, puradeii mei
Nu mai știu cum să-i împac;
Iereau cât bobu dă mei,
Și-acu-s cât bobu dă mac.

Să-l hauzi pă hăla micu,
Cu ochii beliți pă geam,
Cum strigă mereu: ”Taticu,
Mo taticu, noi ce beam?”

Filimoane, Filimoane,
Nu mai umbla, mo, matol,
Adu la copchii bomboane,
Renunță, mo, la alcol!

Filimoane, Filimoane,
Ieducație l-am dat,
Tu, cu ștoarfe și chiolhane,
Copchiii mi-ai alterat.

Mo, făcear-ai plici odată,
Filimoane dilicvent,
Când ieream la mama fată,
Fumam numai țigări Kent,

Și-acum n-am nici blugi pă mine,
Parai n-am nici de-o țigară,
Dar-ar falimentu-n tine
Și garda financiară!

Tu ai fost a mea amoare
Și ailăviu meu dintâi,
Sta-ți-ar doctori la picioare
Și popă la căpătâi!

                       Adrian Bucurescu

Tăblițele dacice de la Sinaia

          < Viteazul Vezino >

     NOE ZOHO AZEM DEZO CEIZ DOE URSO YVO P(A)ND IEO NOVALNO MOAE. VIZINO AGE O MERYZA MO LOPAT R(A) DOE:
     SU PELO GELOH UL DUELOE S(U)N DO DAVONO PON. LO TAPIO ILA TUTI CEONHE. DU PERYSI EO POEDE GINOEA TO ESOEDO COPONO DIEO ZAVELO. GEO FOFAZ DUNDA VOSUERN GEOS DENDE HOPIU ON HOPI ONO VUNE ERIGEO SOAEVO SOEA ERIGI RYAT RASO DYNO EON TALOPICO SARMIGETUZO ON SE IOT SUPTE OZ DUIMU DACIBALO. MAERO VYCO TO POLVOI GEROD ROI DACOE.

     Tălmăcirea:

     Ai noștri stăteau la ospăț laolaltă. Deodată, doi urși au venit peste ei cu putere mare. Vezino atunci i-a omorât cu un baltag pe amândoi.
      Pe cal a încălecat al doilea fiu al domnului divin. La Tapae, acel prinț a fost rănit. Pierzându-se voievodul de oaste, mâhnit a plecat la templul lui Zavelo. Când s-a întors, se lăsase seară. Pe jos voinicul a mers și a tot mers. Într-un târziu, un pui de arici* a întâlnit. Ariciul* l-a îndrumat. Vesel atunci el a plecat spre Sarmizegetusa, unde s-a pomenit deodată în palatul lui Decebal. Feciorul i-a spus că dușmanii i-au bătut rău pe Daci.

     * În Dacia, au existat două localități cu denumirea Tapae. Cea din textul de mai sus se afla în câmpul cetății ARGE-DAVA, numită și HELIS, astăzi Piscu Crăsanilor. Cât privește ”Ariciul”, acesta era un tânăr din AR(I)GE-DAVA.

                            Adrian Bucurescu, Tainele tăblițelor de la Sinaia, Ed. Arhetip, 2005

Tabla de Smarald

       
Este adevărat, fără nicio-ndoială,
Este cert și foarte real.
Ceea ce se află jos e la fel cu ceea ce se află sus,
Iar ceea ce se află sus e la fel cu ceea ce se află jos

Pentru a împlini miracolele unui
Singur lucru; și așa cum
Toate lucrurile au venit și mai vin din Unul, tot așa
Și Aceste Duhuri S-au născut din Lucrul Unic, prin adaptare.

Cerul este Tatăl, Terra este Mama,
Vântul I-a purtat în pântec,
Pădurea e doica. Voința întregii lumi se află aici.
Puterea Lor este fără margini, atât în Cer cât și pe Pământ.

Să desparți Focul de Pământ, Subtilul de Dens,
Cu mare îndemânare!
Ei urcă de la Pământ la Cer și pogoară din nou pe Pământ
Și primesc întreaga putere din lucrurile de sus și de jos.

Vei avea astfel toată gloria lumii și
Bezna va fugi de tine.
E tăria puternică a oricărei forțe, pentru că ea
Va-nvinge orice lucru subtil, va pătrunde în orice lucru solid.

Așa a fost creată lumea mică. Iată
Izvorul unor superbe
Adaptări arătate aici. De aceea am fost numit și
Hermes Trismegist, având doar trei părți din Înțelepciunea Divină.

A patra mi se va dărui de
Împărăția Soarelui.
Ceea ce am spus despre operația Luminii e complet.
Pe alt tărâm vei învia tu, cel ce ai fost prea curat pe Pământ.


                                           Adrian Bucurescu - ”Dacia Secretă”, Ed. Arhetip, 1997

Toamna

          Mitologie românească

     În folclorul nostru, Toamna este o zână care, când vine pe la noi, poartă o rochie de culoare ruginie, iar prin luna lui Brumar se înveșmântează cu un cojocel cu râuri și cu nasturi de aur. Este foarte frumoasă, înaltă și mlădioasă, cu părul de aur. Deși zâmbește deseori, ochii îi rămân triști și pare mereu dusă pe gânduri. Cele mai multe fructe, aurii și rumenite, îi stau în cale. Frunzele copacilor capătă nuanțe dintre cele mai felurite. Doar câteva mai rămân verzi. Puține gâze o mai însoțesc și, de multe ori, Toamna se acoperă cu vălul de ceață. Lunile ei sunt: Răpciune sau Vinărel, Brumărel și Brumar. Aceștia sunt străjerii ei, care o păzesc pe rând, până ce pleacă, lăsându-i locul surorii ei, Iarna. Despre doi dintre acești străjeri ni se dau amănunte în baladele populare ”Brumărelul” și ”Brumarul”.
     Calendarul arhaic al Toamnei este foarte bogat și conține sărbători importante, când se fac și se desfac vrăjile. Cele mai multe obiceiuri se desfășoară în ajunul și în ziua Sfântului Andrei. Atunci, se spune, ziua crește cât bobul de mei.
     În limba română, toamnă vine din trac. DA MONO ”Dă Roade (Fructe); Dă Belșug; Dă Forță”; cf. rom. a da; mană ”rod; frupt; belșug; abundență”; a meni; latin. manus ”putere; autoritate”; alban. man ”dud, dudă”; rom. a demăna ”a susține; a ajuta”; a (se) îndemna; la îndemână; taman. Din DA MONO s-a format în română și expresia dare de mână ”bogăție; avere”. DAMONO este și numele unei vrednice regine traco-lydiene; cf. rom. domn; doamnă; a domni; latin. domino ”a domina; a stăpâni”.

                                                                                                                    Adrian Bucurescu

     Stalinului

Umbra ta, velzevule, să piară,
Bezmetică, împuțită fiară!
Puterea, oțelinule, să-ți ruginească,
Împărăția ta să scrâșnească,
Praful să se aleagă de ea!
Să cadă, să se stingă sângeroasa stea!
Și slugile tale să cadă pe rând,
Rostogolindu-se, de frică arzând!
Ah, L-aud pe Apollon cum bate
Toaca vestind a libertate,
Artemis Își caută arcul divin,
Săgeți înmuind în venin,
Îngerii se gătesc de război,
Balaurii se trag înapoi.
Văd focuri în neguri arzând.
Ceasul să bată cât mai curând,
Să vină odată, să vină
Curata, dreapta lumină!

                                 1986

                                    Adrian Bucurescu