Tăblițele dacice de la Sinaia

          < Romanii le-au plătit tribut Dacilor >

DETI AMDYRO COSENDO SO CA TUTU ATO. DEGI RUMUNUS ORE CAO NISIBE ON MESIODURO FAHSU CIEO. OI CIRENTIA DEGIO TOROSIO GINILOR EIVILO SARMATO DIE IAZIGIO RA CEN AUL OUMO ONPERIO SOVIS. MASO GEIO GAT ISTE REPO SONTA. NOSTERO SARMATO EAZIGIO DUPIO CERENTEA ADISIO. DUROR ADU TRIGAIU SARMATO EASGIO GEON PERCILA RUMUNUSO DYRO. COSENDO ESO RASI TOPIO GECI NILO. REVILO A ESIEDYE SON UCOSA APO. SOSI ONCA SE RATO RUMUNOSO DIONIO. PURCEDE MUI SONTO LORIO. LOTRA SOGITIP.

     Tălmăcirea:

     Copiii amândoi s-au consultat cu toți ceilalți. Diegio pe Romanii ce erau ca nisipul i-a mustrat că pacea au rupt-o. Le-a cerut Diegio apoi oacheșilor, scârbit de împărat, să dea zeciuială ca tribut pentru fiecare om din împărăție imediat. Veneticii aceia cât pe-aci erau să-l taie pe comandant. Al nostru împărat zeciuială apoi a cerut mereu. Durerea pentru acea înțelegere între împărați i-a mâniat pe ostașii din partea Romanilor foarte mult.
     Ascunzându-se Cel Frumos la Tapae, nu l-a mai atins nimeni. Sătul de asediu, feciorul acasă s-a dus. A mers mult Cel Frumos, de Romani ascunzându-se. A trecut printre căpeteniile lor. De tâlhari fusese săgetat.

                                       Adrian Bucurescu, Tainele tăblițelor de la Sinaia, Ed. Arhetip, 2005

Să luăm aminte!

    Girolamo Savonarola: 

          Dacă mă vei întreba care va fi rezultatul luptei, îți voi răspunde: Victoria. Dar dacă mă vei întreba între patru ochi, îți voi răspunde: Moartea.

     Prapuri foșnesc

Da, lumea are ademenirile ei,
are flori și miresme alese,
are adolescență, are codri de tei,
are și dragoste, are și succese.

Dar tu, iubito, miroși a crin otrăvit.
Eu te iubesc și mă amăgesc.
Sărutul nostru este pândit,
în preajma noastră prapuri foșnesc.

Așa o fi drept, așa este dat:
pe lume spre moarte să dai zor
de când te naști... Dar de fapt
până  și idealurile put când mor.

                               Adrian Bucurescu

Mărturii despre Geto-Daci

          Comorile Daciei

     Regele pare să fi fost extraordinar de bogat. Dar pentru că bănuia primejdia care îl așteaptă după primul său insucces, ar fi construit prevăzător și pentru ca comorile lui să nu cadă în mâinile Romanilor, sub râul Strei, o încăpere boltită lăsând apoi apa să treacă peste ea (...). Credinciosul său Biculus, singurul care mai știa despre comoară, ar fi destăinuit împăratului locul unde se află, care în amintirea prăzii sale, a dispus să se facă o inscripție cu următorul conținut: ”Inventatorului Iupiter, bogatului părinte și mamei Terra, împăratul Nerva Traianus așează drept mulțumire acest monument că a găsit comorile Daciei”.
     Lucrul este sigur, pentru că s-a găsit o piatră cu inscripția aceasta între ruinele de la Sarmizegetusa. Dio Cassius însuși amintește faptul acesta în Viața lui Traian. Mai aflăm că pe vremea reginei Isabella, în jurul anilor 1543 (...), s-a descoperit în apa aceasta o comoară inexplicabilă. Niște pescari valahi din satul Grădiște, adunând năvoadele la mal, ar fi văzut prin apă strălucind niște obiecte. Când le-au privit mai de aproape, au descoperit într-o groapă subpământeană, al cărei acoperiș era spart de un trunchi de copac răsturnat, peste 40.000 de piese de aur, monede lisimahice. Iar călugărul Georg, guvernatorul de atunci, după descoperirea aceasta ar fi extras încă o comoară bogată, din care ar fi făcut împăratului Ferdinand un dar de 2.000 de bucăți fiecare în greutate de doi ducați.

                          Die Geschichte von SIebenburgen in Abend Unterhaltungen, Sibiu, Martin Hochmeister, 1784, p. 46 - 47.

     Se spune că odată cu cucerirea Daciei au căzut în mâinile Romanilor peste două sute de mii de oboroace de aur și de argint.
     (...) Fără doar și poate că aceste mormane de metal pe care e greu să nu le consideri exagerate, proveneau de la minele de aur și de argint din Transilvania, la care lucrau peste douăzeci de mii de lucrători și de unde Romanii au scos ulterior venituri atât de mari. Dacii le-au exploatat înaintea lor.

                          Ubicini, Abdolonyme, Les origines de l'histoire Roumaine, Paris, Ernest Leroux, 1886, p. 55.

     Împărtășire

Poezie dacă n-ar fi fost,
viața mea desigur n-ar fi avut rost.
La Soare și Lună n-aș fi luat aminte
și-aș fi răposat ca orice om cuminte.

Pe când așa, am fost și pasăre,
floare de colț și boabă de mazăre,
ochi de pisică, dinte de câine,
spic de ovăz, coajă de pâine.

O, de-aș fi fost prescură la sărac,
o, de-aș fi fost la flămânzi colac!
Dar, de n-am săturat ursul și lupul,
râme grăsane îmi vor mesteca trupul.

Nu-i nimic. Poate că fără mine
României o să-i meargă mai bine.
Trup din trupul țării voi gusta.
Cerule, mi-e frică de frumusețea ta!

                                 Adrian Bucurescu

Tăblițele dacice de la Sinaia

          < Forța Daciei >

     DACIBALO D-IY CERED CEACHE FUSCO SE RUTO. DACIBALO SIO ROME TO SO DIE DACEA OSO PACEO.
     DIEGI CEHOY CAPO RUMUNOS OCO ANOS CAROTU TASO DACEO TRESET.

     Tălmăcirea:

     Decebal i-a cerut molâului Fuscus să se întoarcă. Decebal a făcut Roma ca să dea Daciei sale pace. 
     Diegio a întâlnit căpetenia Romanilor peste un an, într-un oraș din partea dacică a Dobrogei.

     Lexic:

DACIBALO - Decebal;
D-IY - ”lui îi”; cf. rom. de; îi; alban. i tij ”lui; său”;
CERED - ”a cerut”;
CEACHE - ”molâu; neîndemânatic; împiedicat”; cf. rom. ciuca bătăilor;
FUSCO - Fuscus;
SE RUTO - ”a se întoarce”; cf. rom. se; roată; a se roti;
SIO - ”a făcut”; cf. alban. sajoj ”a crea; a face; a realiza”;
ROME - Roma;
TO SO DIE - ”ca să dea”;
PACEO - ”pace”;
DIEGI - Diegio;
CEHOY - ”a întâlnit”; cf. alb. cik ”a (se) întâlni”;
CAPO - ”cap; căpetenie”;
RUMUNOS - Romanilor;
OCO - ”peste”; cf. rom. agă; oca;
ANOS - ”(un) an”;
CAROTU - ”într-un oraș”; cf. slav. gorod ”oraș”;
TASO - ”din partea”; cf. alban. thyese ”fracție”;
DACEO - dacică; a Daciei;
TRESET - ”a Dobrogei; a celor trei stăpâniri”; cf. rom. trei; alban. zot ”stăpân; domn”.

                                 Adrian Bucurescu, Tainele tăblițelor de la Sinaia, Ed. Arhetip, 2005

Alter Ego

În amurg, între minus și plus,
Cade craiul de săgeți răpus.
Gata e racla de monarh absolut
În care mâine va pogorî în lut.

În desfrâu de flori și lumânări aprinse,
Îi lucesc la priveghi pletele ninse.
Se odihnește, gata, se odihnește,
Moartea, doar moartea îi mai priește.

Norodul se adună și-l plânge,
Menestrelii în cânturi picură sânge.
Ce a fost a fost. Un nou monarh absolut
Va domni și cândva se va duce în lut.

Lutul e mereu primitor cu toți craii,
Cu oștenii, cu poeții, cu caii,
Cu bărbați și femei, cu jivinele,
Cu tot răul și cu tot binele.

Iar când planeta se va spulbera,
Printre stele oasele ne-or zbura,
Și în acel uriaș cimitir
Va ploua cu aiasmă și mir.

Ne-om reîntrupa cu vreun rost
Pe o altă planetă precum am fost?
Doamne, eu voi mai fi precum eram
Pe când, fiind băiet, păduri cutreieram?


                                   Adrian Bucurescu