Prapuri foșnesc

Da, lumea are ademenirile ei,
are flori și miresme alese,
are adolescență, are codri de tei,
are și dragoste, are și succese.

Dar tu, iubito, miroși a crin otrăvit.
Eu te iubesc și mă amăgesc.
Sărutul nostru este pândit,
în preajma noastră prapuri foșnesc.

Așa o fi drept, așa este dat:
pe lume spre moarte să dai zor
de când te naști... Dar de fapt
până  și idealurile put când mor.

                               Adrian Bucurescu