Noua Lege

Pace n-am adus, nici n-am de gând.
Lumea asta nu-i pentru răsfăț.
Pe frig și pe cald, zile la rând,
să nu mă astâmpăr învăț.

Uneori, îmi pare rău și mie
că devreme am plecat din sat,
însă România mă îmbie
drumurile toate să-i străbat,

să mă sui la munții-nzăpeziți,
să cutreier dealuri și vâlcele,
să ghicesc în norii risipiți
unde e Norocul țării mele,

să-l înșfac de frâu și să-l silesc
pe la toate casele să meargă
și de pe tărâmul românesc
pe cutezători să mi-i aleagă,

să se-adune iar Oastea cea Mare,
ce e rău în țară să zdrobească
și să vadă toți de ce-i în stare
Noua Lege-n Țara Românească.

Pace n-am adus, nici n-am de gând.
Lumea asta nu-i pentru răsfăț.
Pe frig și pe cald, zile la rând,
să nu mă astâmpăr învăț.


                             Adrian Bucurescu

Mărturii despre Geto-Daci

     ”Acești Daci au fost locuitorii cei mai vechi ai Ardealului, Moldovei și Munteniei, fiind foarte viteji și neîntrecuți în lupte.
     (...) Unii spun de cuvântul acesta, Geta, (...) că ar însemna suliță de aruncat sau lance, potrivit căreia Geții n-ar însemna altceva decât popoare de viteji, sulițari și lăncieri.   
     (...) Unii învățați socotesc că numele acesta de Dakus înseamnă luptător, adică viteaz.”

                             Huszti Andras, ”O es ujj Dacia”, 1791, p. 5 - 6

     ”(...) se pot vedea oameni având pe cap un fel de căciuli, așa cum poartă astăzi unii Traci numiți Geți și cum purtau înainte vreme Lacedemonienii și Macedonenii, iar alții au tiară și (un fel de) șalvari - pare-mi-se la fel ca Perșii, Bactrienii, Parții și mulți alți barbari.”

                             Dion Chrysostomos, ”Discursuri”

Сергей Есенин / Serghei Esenin

   

     ”Ах, метель такая, просто черт возьми...” / ”Ei, drăcia naibii, viforul pieptiș...”

Ei, drăcia naibii, viforul pieptiș
Bate cuie albe în acoperiș.
Numai eu n-am teamă, cum oi fi sortit,
Cu inima șuie spre tine-am pornit.

                                                                                         1925

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu

     

”Maestrului” Ion Cristoiu

     Balada maeștrilor

În dăsagi, pe umăr, văru-meu Păcală
Aducea-n tîrg ouă și smîntînă-n oală.
Numărînd la mînă cît e săptămîna,
Cumpănea cu ouă brînză și smîntîna,
Și pornea de joia și cu bulzi de caș,
Să-i ajungă vineri marfa în oraș,
Cînd, din casă-n casă, pentru fiecare
Domn, avea vreo turtă și prin buzunare.
Advocați și doftori și adeseori
Cîntăreți și pictori, dascăli și actori.
Dintr-un timp aude un cuvînt ciudat,
Care fuse-aproape greu de învățat.
Cînd vorbeau de scară-n uși ori pe ferestre,
Domnii, mușteriii, își ziceau ,,maestre”.
Cîte cinci și zece de-astfel de pedeștri,
Adunați la poartă, toți erau maeștri.
,,Ce-o mai fi și asta ? se-ntreaba Păcală,
Că- n-am auzit-o-n piață, nici la școală.
Poate-n capitală este și rămîne,
Ca-n Găiești, cum fuse ,,neică” sau ,,jupîne”.
Dar văzu că vorba ,,maestre” stîrneste
O înviorare, parcă-i franțuzește,
Și la bătrînețe și la tinerețe.
El, un an de zile puse să o-nvețe.
Cei chemați cu vorba care i se spune
Înfloresc în sine-ndată. Ce minune !
Cum le zici ,,maestre” în ce-aveai de spus,
Gîtul li se-nnalță de trei ori mai sus,
Omul e mai ager, mai vioi, mai sprinten,
Ca un roib agale, îndemnat de pinten.
Și Păcală-și zise: ,,Vorba asta scurtă
E ca mîngîierea porcului pe burtă.
E cu farmec dulce și, din strîmb ori ciung,
Simți că te lățește și te face lung.
Insul se mîndrește, limba-i se deznoadă
Și ia vînt și, vesel, dă-n nădragi din coadă.
Măi, ce bine-mi prinde !
Am aflat și harul
Să-mi pui în picioare bine și măgarul.
Cum ajung acasă, văd eu cît îi este
De fudul auzul, și-o să-l strig : Maestre !”


                                                 Tudor Arghezi

Împărățiile Românilor

          Istoria Secretă

     Atlantida, Troia, Imperiul lui Alexandru Macedon, Imperiul Getic al lui Buerebuistas, Țaratul Româno-Bulgar, toate aceste împărății au fost conduse de RO MANI ”Oamenii din Cer; Conducătorii de Sus; Domnii Strălucitori; Oameni Curați; Supraoamenii; Superiorii; Învingătorii; Strălucitorii”; cf. rom. Rai; rouă; latin. ros ”rouă”; alban. re ”nor”; i ri ”nou; tânăr; adolescent”; rom. mană; a mâna; a meni; germ. Man, engl. man ”om; bărbat”; rom. Român; a rămâne ”a învinge; a întrece (pe cineva)”; arman; rumen; romaniță (bot.); latin. Romanus ”Roman”; harmonia  ”armonie (a sunetelor); armonie; acord”. 

     Cu sensul de ”Acord”, Român și România vin din prima uniune din lume, care a dus la Federația Atlanților. Și astăzi, herbul țării noastre are pe scut steme ale unor state cândva independente: Țara Românească, Moldova, Banatul, Oltenia, Ardealul și Dobrogea. Dar, și mai important, stemele celor trei mari provincii românești, Țara Românească, Moldova și Ardealul, sunt însoțite, pe tot parcursul istoriei lor și până astăzi, de Soare și Lună, aștrii la care se rugau primii Amazonieni și primii Moesieni, uniți de Poseidon-Neptunus într-un prim și mare regat, Atlantida. Zice-se și în ”Miorița”:
     Soarele și Luna
     Mi-au ținut cununa...

     RO MANIA mai însemna, în străvechime, și ”Soarele și Luna”; cf. egipt, Ra, Re ”Soare”; MEN - Zeul Lunii la Traco-Frigieni. Așadar, etnonimul Român și denumirea de România au o vechime de peste șapte milenii!
     Românii s-au autodenumit astfel chiar și pe vremea Daciei, Dacii find doar o denumire regională. Ce-i drept, dușmanii lui Mihai Viteazul Unificatorul îl porecleau Malus Dacus ”Dacul cel Rău”. Apoi, cel ales să reia Unirile Românilor a fost Alexandru Ioan Cuza, de când țara noastră și-a reluat și oficial numele de ROMÂNIA, pe care-l poartă și astăzi, slavă Zeilor!

     Ideea ca țara noastă să se numească Dacia nu este firească. Conaționalii noștri, din toate provinciile, s-au autodefinit întotdeauna ca Români, și, în acest sens, numele țării noastre, ROMÂNIA, este cât se poate de nimerit.

                                                                                                           Adrian Bucurescu

Prima Unire. Geneza Poporului Român. Atlantida

    

      Istoria Secretă

      
     În Neolitic, la Dunărea de Jos trăiau două neamuri: Amazonienii, în Nordul Fluviului, și Moesienii, în Sud. Primii erau matriarhali, adică erau conduși de femei, iar ceilalți erau patriarhali, autoritatea având-o bărbații. Deseori, aceste popoare se războiau între ele, izbândind când unul, când altul. Dar, la un moment dat, pe meleagurile dunărene s-au petrecut unele evenimente care aveau să schimbe istoria întregii planete. Ecouri ale acestor întâmplări nemaipomenite pot fi recunoscute în dialogul ”Kritias” al lui Platon, în Răpirea Sabinelor, din istoria mitică a Romanilor, precum și în ”Cartea lui Enoh”, cu cei 200 de îngeri conduși de Semyaza.

 

     La Geto-Daci, printre alte dovezi păstrate, se află și toponimul NENTINAVA, variantă pentru cetatea NETINDAVA, atestată, de marele geograf antic Ptolemaios, în vatra actualei comune Sărățeni, din județul Ialomița. NENTI NAVA are mai multe sensuri, printre care ”Navele de (pe) Sus. Corăbierii Voinici; Conducătorul Navigatorilor”; cf. rom. nant ”înalt”; a ninge; latin. navia ”barcă”; navis ”corabie; navă”. E ușor de recunoscut în ”Conducătorul Navigatorilor; Stăpânul Navelor” personajul care îl întruchipa atât pe Poseidon cât și pe Semyaza. Despre Navele Zburătoare și despre Navigatorii Astrali sunt nenumărate mărturii în istoria și miturile Geto-Dacilor, dar și la alte vechi popoare. Cert e că Poseidon și navigatorii conduși de el au aterizat la Sărățeni, al cărui antic nume, S-ARET INI, mai însemna și ”Unde S-au arătat Zeii; Unde au apărut Divinii”; cf. rom. a se arăta; Iana Sânziana (mit.); Moș Ene (mit.); alban. hyjni ”zeu; divinitate”. Lui Poseidon, rămas în mitologiile antice ca Zeu al Mărilor, i se mai spunea și NE-P(Ă)TUNUS ”Ne(mai)văzutul; Nemaipomenitul”; cf. rom. ne; a vedea; vedenie.

     Din ”Cartea lui Enoh” și din legenda ”Răpirii Sabinelor” rezultă că Oaspeții Astrali s-au însoțit cu frumoasele Amazoane, iar din dialogul ”Kritias” al lui Platon se înțelege că Poseidon a luat-o de soție pe prințesa Kleitho.

     Minunatei prințese a Amazoanelor, fiica pământenilor Evenor și Leukippe, i s-a mai spus și Amfitrite, Persephone și Proserpina.
     Prima capitală a acestui regat a rămas Nenti-Nava, iar a doua a fost ridicată pe teritoriul Moesienilor, anume în vatra Histriei, pe țărmul Mării Negre, numindu-se BUTERI-DAVA ”A Doua (Următoarea) Cetate”; cf. slav. vtorii ”al doilea”; rom. poteră; dac. dava ”cetate; fortăreață”; latin. foederatio ”federație; uniune”. Astfel, din Amazonieni și Moesieni s-a format poporul român, la Nord și la Sud de Dunăre, iar primul regat din istoria lumii s-a numit AT(Ă)L ANTAI sau AT(Ă)L ANTIS ”Cei Superiori; Cei Voinici (Puternici); Cei Valoroși; Cei Fericiți; Cei Plăcuți”; cf. rom. acel; arom. ațel ”acel”; alban. ata ”ei; acei; aceia”; rom. întâi; undă; unt; alban. ende, endje ”plăcere”; lat. athleta ”atlet; campion; maestru”; talentum ”talant; măsură de greutate la Greci; monedă de argint”. La început, regatul se întindea pe tot teritoriul României Mari, adică inclusiv în Basarabia, în Vestul actualei Ucraine și în mare parte din Peninsula Balcanică. Pe aceste meleaguri au apărut primele civilizații de anvergură ale lumii, printre care culturile Cucuteni, Hamangia și Gumelnița.
     Revenind la regii fondatori ai poporului nostru, s-au păstrat mărturii atât despre existența lor pe aceste meleaguri, cât și despre divinizarea lor. Astfel, numele lui PO SEIDON se traduce și prin ”Care stă; Cel Așezat; Cel Cugetat; Care cugetă; Care (se) gândește”; cf. rom. pe; slav. vo ”în; la”; rom. a ședea; stană; stână; baștină; buștean. Numele străbunei K-LEITHO se tălmăcește și prin ”Cea Voinică; Cea Plină; Cea Măreață”; cf. rom. ca; lat; a (se) lăți; liotă; Laiotă - un voievod al Țării Românești; Leaota (munți); a clădi; găleată; holdă; a cheltui.

     Ei sunt celebrul cuplu cu titlul ”Gânditorul și Femeia lui”, găsit la Hamangia, adică între cele două capitale, Nentinava și Buteridava. Mai e oare vreo îndoială că România de astăzi vine din miezul străvechii și celebrei Atlantide?

                                                                                                                 Adrian Bucurescu

Сергей Есенин / Serghei Esenin

          ”Голубая кофта. Синие глаза...” / ”Ochii-i sunt albaștri. Bluza-i porumbie...”

Ochii-i sunt albaștri. Bluza-i porumbie.
Nimic despre mine draga mea nu știe.

M-a-ntrebat: ”Mult oare va mai viscolind?
Să-ntind așternutul, cuptorul s-aprind.”

I-am spus dragei mele: ”Astăzi din tărie
Cineva așterne albe flori pe glie.

Aprinde și-așterne! Că și fără tine
Viscolul tot bate-n inimă la mine.”

                                                                                              1925

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu