luni, 19 decembrie 2016
Mireasa decolorată
Moment zgubilitic
Nu-ți mai bulbuca picioarele
Și nu-ți mai întrerupe ochii!
Tocmește pețitoarele
Și ia-ți și tu niște rochii!
Vei fi cea mai mișto mireasă
Din Europa Centrală,
În timp ce o pisică deasă
Toarce monoton la pedală,
Pe când mirele cu gât bombastic
Linge laptele dintr-o ceașcă,
Iar nașul, cu mustața de plastic
Vine de afară ud fleașcă.
Mireaso, teoretic ești matură,
Nu vei mai fi ca iarba verde.
Știi și tu de la școală că-n natură
Totul se transformă, nimic nu se pierde.
Adrian Bucurescu
duminică, 18 decembrie 2016
Istoria Secretă
2. Amazonienii
Am văzut, în episodul trecut, că unele nume de locuri ale Amazonienilor s-au păstrat până astăzi în geografia românească. Un astfel de exemplu este MAGNESIA, despre care autorii antici afirmă că era o cetate ridicată de Amazoane. Această cetate nu poate fi alta decât actuala localitate Manasia, de lângă municipiul Urziceni, aflat la doar 25 km de lacul Sărățuica, pe ale cărui maluri se întindea capitala doamnelor războinice. Evoluția fonetică a denumirii, până astăzi, va fi fost aceasta: *MACNESIA > MAHNASIA > MANASIA. Poate că și numele altor localități din zonă, cum ar fi Ileana, Măriuca, Fundulea, Sultana, Oltenița, vin de la cele care stăpâneau cândva Câmpia Dunării de Jos. Scrierile antice au păstrat și numele unor Amazone, îndeosebi ale celor care s-au remarcat în războiul troian: Alcibia, Antiope, Antribota, Armothoe, Autandra, Bremusa, Clonia, Derimace, Deriona, Evadra, Hippothoe, Myrina, Polemusa, Sanape. Se păstrează și numele unor regine ale lor: Hippolyte, Otrera și Penthesileea. Cum am văzut, autorii antici afirmau că Amazoanele trăiesc pe malurile Dunării, Că acestea sunt strămoașele noastre îndepărtate o dovedește și cușma dacică pe care o purtau. Iată o scenă dintr-un război amazono-moesian:
Maxima înflorire a regatului Amazoanelor a fost atinsă prin preajma anului 5.500 î.e.n., când s-au întâmplat unele evenimente ce aveau să marcheze istoria întregii planete. Va urma.
Adrian Bucurescu
vineri, 16 decembrie 2016
Iarna ialomițeană
Strânge pleoapele, domniță, uite fulgi de nea pe-aproape
și oglinzile zăpezii peste luncă ape-ape!
Dii, mânați, năluci bălane! Vino, dragoste, la mine!
Iată-n geana luncii albe zâne albe pe patine!
Zboară sania pe drumul lin, și vremea-i pe la toacă.
Aurii pletele-ți scapăr fulgere prin promoroacă.
Mânați măi, iuți inorogi, peste pârtia de lapte!
Largi vârtejuri joacă vântul vânăt de la Miazănoapte.
În obraji, iubito, proaspăt amiroase-ți ionatanul.
Ninge, hei, și n-are margini niciodată Bărăganul.
Lerui-ler, albă e noaptea, lerui-ler, de gheață-i Luna.
Lângă tine, mult iubito, cântă neaua-ntotdeauna.
Dii, mânați, năluci de aburi, stelele-s la noi albastre...
Tremură mereu un dor de iarnă-n sufletele noastre.
Iată, caii întrecut-au vântul, gândul mai că prindu-l!
Auzi, în cătun, iubito, îngânat arar colindul.
Cunună din flori de măr îți va împleti colindul...
Adrian Bucurescu
joi, 15 decembrie 2016
Сергей Есенин / Serghei Esenin
”Ах, как на свете кошек...” / ”Ah, ce mulți pisoi sunt pe lume...”
Surorii Șura
Ah, ce mulți pisoi sunt pe lume,
Nimeni nu ni-i numără niciodată!
O stea viorie începe să sune,
Inimii-i pleacă mazăre miresmată.
Aievea, picotind sau buimăcit,
Mi-amintesc de-o zi depărtată tare -
Pe prichici torcea un pisoi lungit,
Privindu-mă cu nepăsare.
Pe atunci eram doar un prichindel.
Bunica îngâna un cântec frumos.
Ca un tigrișor se arunca el
După ghemul ei scăpat pe jos.
Totul s-a dus. Bunica s-a prăpădit.
Peste câțiva ani, bunicul, friguros,
Din pisoi o șapcă și-a încropit
Și a purtat-o până s-a ros.
15 Septembrie 1925
Переводчик: Адриан Букуреску
Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu
miercuri, 14 decembrie 2016
Abonați-vă la:
Postări (Atom)