Iarna, la Esenin

Сергей Есенин / Serghei Esenin

          ”Не криви улыбку, руки теребя...” / ”Nu-ți strâmba surâsul, mai lasă-mă-n pace...”

Nu-ți strâmba surâsul, mai lasă-mă-n pace,
O iubesc pe alta, de tine nu-mi place.

Că doar știi tu însăți, știi totuși prea bine,
Nu te iau în seamă, nu veneam la tine.

Am trecut prin preajmă, nici nu mă gândeam -
Îmi veni-ntr-o doară să mă uit pe geam.

                                                                                                           1925

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu

Dac, cu steag și scut, în luptă

Mărturii despre Daci

          "Dacia se întindea de la Vest la Est de la Tisa - Maramureș, până la Nistru, și de la Sud la Nord de la Dunăre, până la Nord de Carpați (...). Avea o circumferință de un milion de pași și popoarele care o locuiau erau Dacii".

     Vaillant, J. A., La Romanie ou histoire, langue, litterature, orographie, statistique des Romans, Paris, Arthus Bertrand, 1844, p. 2

          "După Eutropius, Dacia avea, în momentul când regele ei Decebal fusese subjugat de către Traian, o circumferință de 1.200.000 de pași; Ptolemeus numește mai mult de 40 de orașe, iar Tabela Peutingeriană circa 50 de orașe. În Pandecte, Ulpian menționează în afara capitalei lui Decebal, Sarmizegetusa, alte cinci orașe în care era în vigoare dreptul italic. Dacia cuprindea atunci țara care se întinde între Nistru, Tisa, Dunăre și Marea Neagră, actuala Moldovă și Valahie, pe lângă Transilvania și o parte a Ungariei Superioare".

     Neigebaur, J. F., Beschreibung der Moldau und Walachei, Breslau, Joh. Urban Kern, 1854, p. 42

Rugă în noianul imaculat

     Ninge. Stelele pier, Luna se stinge. Ninge. Ninge peste câmpul ostenit și peste ulmul cel adormit. Crivățul pare că s-a potolit. Numai ici-colo mai tresare câte un vârtej în ninsoare. Caii cei albi ai Iernii nechează pe pârtiile de argint, fără de frâie, fără de șei. Ninge. Pe ghizdul fântânii danțeră scântei. Din țarcuri răsună scâncete de miei. Meșteri cu aripi ung tălpicile săniilor cu untdelemn sfânt. Ninge. Fulgii de nea sunt notele unui proaspăt cânt trăgănând spre pământ.  Omătul, așternutul Domnului, prinde copiii în mrejele somnului. Ninge. Ninge peste sticla netedă a lacului. Ninge. E tihnă până și în casa săracului, cea fără de foc în vatră. Ninge. La răspântie, Cățelul Pământului latră. Miezul nopții își sparge coaja. Peste streșini se prelinge vraja. Dintr-un crâng de nori licărește o secundă Luna. În coroana unui pom doar trei anotimpuri dorm. Numai Iarna n-are somn și ninge întruna. Nici eu nu dorm și inima-mi bate ca nebuna. Ninge împărătește. Într-atâta alb orgoliul meu se foarte smerește. Ninge. Zalmoxis, auzi-mă și mă miluiește! Roșii ca sângele patimile mele de-or fi, cu zăpadă nouă și sfântă Tu le-oi albi!

                                                                                                                                                                                      Adrian Bucurescu

Ce-Ţi dorim noi Ţie, Dulce Românie

        La Mulţi Ani, România! La Mulţi Ani, Români de Pretutindeni!

Ziua Naţională a României

                                                   Maria, Regina Tuturor Românilor

                                          Ferdinand I, Regele Tuturor Românilor

                                     Mihai Viteazul, Reîntregitorul Daciei