duminică, 1 august 2021

Legarea și dezlegarea căsătoriilor

 


           Universul magic 


     Legarea căsătoriilor se practica încă din Antichitate și se numea Înnodarea Șnurului. De la vrăjitorii păgâni acest procedeu s-a transmis și la cei creștini, îndeosebi în Evul Mediu. Prin veacul al XVI-lea, Înnodarea Șnurului devenise atât de deasă încât Europenii occidentali nu mai îndrăzneau să se căsătorească decât în secret! Vraja era făcută atât pentru soț cât și pentru soție sau pentru amândoi odată, ca el să devină impotent, iar ea, frigidă. Evident, Biserica a condamnat cu tărie această practică de magie neagră, dar vrăjile au continuat până în ziua de astăzi. 

     Una dintre metode este aceea de a face o păpușă de ceară, care să semene cu cel căruia i se fac farmece. Păpușa se înfășoară cu o panglică sau cu un șnur, iar deasupra ei se spun descântece. Apoi, în locul ficatului, i se înfig ace sau cuie și astfel omul este legat. Alteori se ia un cordon de piele, de lână, de mătase ori de bumbac, se face un nod și semnul crucii, rostindu-se RIBALD, apoi alt nod și altă cruce, zicându-se NOBAL, încheindu-se cu încă un nod și al treilea semn al crucii, spunându-se VANARBI, adăugând și numele celor doi soți. Acestea se fac în timp ce perechea se află în pat. 

     La Români, pentru amuțirea bărbatului, se descântă cu cânepă de vară, făcându-se patru noduri la sapte și legând păpușa la o proptea de gard. Acolo se zice că rămâne legat bărbatul sau iubitul cui i se face de urât. 

     La rândul ei, magia albă luptă împotriva Înnodării Șnurului prin mai multe metode. Astfel, vraja neagră a legării poate fi prevenită purtând un inel în care este montat ochiul drept al unei nevăsuici. Alteori, mirele și mireasa, înainte de a merge la biserică, pun sare în buzunare ori bani marcați în încălțăminte. Un procedeu antic recomandă ungerea cu grăsime de lup a canatului ușii de la camera unde doarme cuplul. Medievalii spuneau că e bine să mănânci o ciocănitoare friptă cu sare sfințită ori să inhalezi fumul de la dintele unui mort și, dacă sunt legați și bărbatul și femeia, ea trebuie să țină între degete verigheta și el să scuipe prin acea verighetă. 

 

      Pentru dezlegat bărbatul, Românii au descântece. Din ”Codexul Gaster” aflăm ce mai trebuie făcut împotriva acestui tip de farmece: ”La asemenea întâmplare faci cele următoare: 1. Pune în foc ferul cel lat și cel lung al plugului, de arde bine. 2. Până să arză, se duce de ia apă de la moară, însă de acolo de unde vede că se întoarce apa în sus, adecă unde cade din scoc și se întoarce către moară, și o fierbe în floare de fân. 3. O toarnă într-o albie și pune fierele de să sting într-însa; toarnă și apă rece. 4. Pune pe pătimașul într-însa. 5. Pune și un ștreang înnodat mai dinainte în albie și baba îi descântă: ”Precum fierul taie rădăcinile și erburile așa să se taie legătura lui (cutare) și precum se dezleagă acest nod, așa să se dezlege legătura lui (cutare) și să nu-l mai poată lega niciodată”. Și-i trece. N. B. Descântătoarea îi și aduce o femee să se cerce, a doua zi alta”!

                                                                                                      Adrian Bucurescu

sâmbătă, 31 iulie 2021

Poem

 


                                                                                           de Nichita Stănescu

Sărutul

 


                                              Sculptură de Constantin Brâncuși

vineri, 30 iulie 2021

Gema de onix de la Potaissa

 


                                                            ”MIORIȚA” DACICĂ

Mioriticul Poet Nichita Stănescu

 


 

Mulțumesc Mult!

 


 

Jupânesele Iadului

 

 


 

          Universul magic 


     În mitofolclorul românesc se spune că fiii întunericului sunt împărțiți și ei, ca și oamenii, după sexe: în draci și drăcoaice. Acestea din urmă sunt numite îndeosebi Jupânesele Iadului. Stăpâna lor este Talpa Iadului. Despre ele se spune că au obiceiul de a ademeni flăcăii și bărbații. Această credință e mai veche și nu le este specifică doar Românilor. Astfel, se spune că în Sicilia, pe vremea domniei regelui Robert, un bărbat, care se scălda la lumina Lunii laolaltă cu mai multă lume, a crezut că o persoană este gata să se înece. Alergând îndată s-o salveze, a scos din apă o fată foarte frumoasă, de care s-a și îndrăgostit. În scurt timp, a luat-o de nevastă și au avut împreună un copil. După ce a născut, femeia a dispărut cu acel copil și nu s-a mai auzit niciodată nimic de ea. Tot cam pe atunci, un ostaș, după ce s-a culcat cu o femeie foarte frumoasă, s-a trezit în brațe cu un hoit de animal! Sfântul Ieronim povestește și el de o diavoliță ce l-a ispitit pe un tânăr solitar din Tebaida. După ce a trezit în el plăcerea sexuală, pe când acel tânăr intenționa să-și cheltuiască averea, fiica infernului i-a zburat din brațe ca un fum negru și gros, râzându-i în nas.

 

     În legendele și descântecele românești, Jupânesele Iadului se mai numesc și astfel: Avestițele, Buhadeicele, Ciumoaicele, Codroanele, Curvoaicele, Despletitele, Diavoloaicele, Diochioaiele, Drăcoaicele, Fermecătoresele, Fetele lui Șandru, Încordătoarele, Legătoarele, Lipiturile, Mamuloaicele, Mătricele, Mirătoarele, Pocitoarele, Preotesele, Rahnele, Râmnitoarele, Samcele, Săgetătoarele, Spurcoaicele, Șoimanele, Vântoasele, Vavilele, Zâmbatele, Zburătoarele, Zmeoaicele etc. Acestea, sub înfățișări de fete sau femei foarte frumoase, îi ademenesc pe călugări sau se drăgostesc, mai ales noaptea, cu văduvi și chiar cu bărbați căsătoriți. Împotriva acestor focoase drăcoaice există multe descântece, printre care și acesta:

La răchita răsădită,

Este o fată logodită,

Cu un ochi de foc

Și cu unu de apă. 

Cu cel de apă potoale,

Cu cel de foc aprinde.

Cum se sparge târgul,

Așa să se spargă faptul și lipitura!

Cum se sparg oalele,

Așa să se spargă farmecele și Lipitura!

Cum se răspândesc răspânteiele,

Așa să se risipească vrajele

Și Lipitura

Și Zburătoarea

 

     Două dintre cele mai minunate povestiri în privința făpturilor diavolești sunt ”Vii” de N. V. Gogol și ”La Hanul lui Mânjoală” de I. L. Caragiale.


                                                                                             Adrian Bucurescu