Jupânesele Iadului

 

 

 

          Universul magic 

     În mitofolclorul românesc se spune că fiii întunericului sunt împărțiți și ei, ca și oamenii, după sexe: în draci și drăcoaice. Acestea din urmă sunt numite îndeosebi Jupânesele Iadului. Stăpâna lor este Talpa Iadului. Despre ele se spune că au obiceiul de a ademeni flăcăii și bărbații. Această credință e mai veche și nu le este specifică doar Românilor. Astfel, se spune că în Sicilia, pe vremea domniei regelui Robert, un bărbat, care se scălda la lumina Lunii laolaltă cu mai multă lume, a crezut că o persoană este gata să se înece. Alergând îndată s-o salveze, a scos din apă o fată foarte frumoasă, de care s-a și îndrăgostit. În scurt timp, a luat-o de nevastă și au avut împreună un copil. După ce a născut, femeia a dispărut cu acel copil și nu s-a mai auzit niciodată nimic de ea. Tot cam pe atunci, un ostaș, după ce s-a culcat cu o femeie foarte frumoasă, s-a trezit în brațe cu un hoit de animal! Sfântul Ieronim povestește și el de o diavoliță ce l-a ispitit pe un tânăr solitar din Tebaida. După ce a trezit în el plăcerea sexuală, pe când acel tânăr intenționa să-și cheltuiască averea, fiica infernului i-a zburat din brațe ca un fum negru și gros, râzându-i în nas.

 

     În legendele și descântecele românești, Jupânesele Iadului se mai numesc și astfel: Avestițele, Buhadeicele, Ciumoaicele, Codroanele, Curvoaicele, Despletitele, Diavoloaicele, Diochioaiele, Drăcoaicele, Fermecătoresele, Fetele lui Șandru, Încordătoarele, Legătoarele, Lipiturile, Mamuloaicele, Mătricele, Mirătoarele, Pocitoarele, Preotesele, Rahnele, Râmnitoarele, Samcele, Săgetătoarele, Spurcoaicele, Șoimanele, Vântoasele, Vavilele, Zâmbatele, Zburătoarele, Zmeoaicele etc. Acestea, sub înfățișări de fete sau femei foarte frumoase, îi ademenesc pe călugări sau se drăgostesc, mai ales noaptea, cu văduvi și chiar cu bărbați căsătoriți. Împotriva acestor focoase drăcoaice există multe descântece, printre care și acesta:

La răchita răsădită,

Este o fată logodită,

Cu un ochi de foc

Și cu unu de apă. 

Cu cel de apă potoale,

Cu cel de foc aprinde.

Cum se sparge târgul,

Așa să se spargă faptul și lipitura!

Cum se sparg oalele,

Așa să se spargă farmecele și Lipitura!

Cum se răspândesc răspânteiele,

Așa să se risipească vrajele

Și Lipitura

Și Zburătoarea! 

 

     Două dintre cele mai minunate povestiri în privința făpturilor diavolești sunt ”Vii” de N. V. Gogol și ”La Hanul lui Mânjoală” de I. L. Caragiale.

                                                                                             Adrian Bucurescu