vineri, 30 iulie 2021
Jupânesele Iadului
Universul magic
În mitofolclorul românesc se spune că fiii întunericului sunt împărțiți și ei, ca și oamenii, după sexe: în draci și drăcoaice. Acestea din urmă sunt numite îndeosebi Jupânesele Iadului. Stăpâna lor este Talpa Iadului. Despre ele se spune că au obiceiul de a ademeni flăcăii și bărbații. Această credință e mai veche și nu le este specifică doar Românilor. Astfel, se spune că în Sicilia, pe vremea domniei regelui Robert, un bărbat, care se scălda la lumina Lunii laolaltă cu mai multă lume, a crezut că o persoană este gata să se înece. Alergând îndată s-o salveze, a scos din apă o fată foarte frumoasă, de care s-a și îndrăgostit. În scurt timp, a luat-o de nevastă și au avut împreună un copil. După ce a născut, femeia a dispărut cu acel copil și nu s-a mai auzit niciodată nimic de ea. Tot cam pe atunci, un ostaș, după ce s-a culcat cu o femeie foarte frumoasă, s-a trezit în brațe cu un hoit de animal! Sfântul Ieronim povestește și el de o diavoliță ce l-a ispitit pe un tânăr solitar din Tebaida. După ce a trezit în el plăcerea sexuală, pe când acel tânăr intenționa să-și cheltuiască averea, fiica infernului i-a zburat din brațe ca un fum negru și gros, râzându-i în nas.
În legendele și descântecele românești, Jupânesele Iadului se mai numesc și astfel: Avestițele, Buhadeicele, Ciumoaicele, Codroanele, Curvoaicele, Despletitele, Diavoloaicele, Diochioaiele, Drăcoaicele, Fermecătoresele, Fetele lui Șandru, Încordătoarele, Legătoarele, Lipiturile, Mamuloaicele, Mătricele, Mirătoarele, Pocitoarele, Preotesele, Rahnele, Râmnitoarele, Samcele, Săgetătoarele, Spurcoaicele, Șoimanele, Vântoasele, Vavilele, Zâmbatele, Zburătoarele, Zmeoaicele etc. Acestea, sub înfățișări de fete sau femei foarte frumoase, îi ademenesc pe călugări sau se drăgostesc, mai ales noaptea, cu văduvi și chiar cu bărbați căsătoriți. Împotriva acestor focoase drăcoaice există multe descântece, printre care și acesta:
La răchita răsădită,
Este o fată logodită,
Cu un ochi de foc
Și cu unu de apă.
Cu cel de apă potoale,
Cu cel de foc aprinde.
Cum se sparge târgul,
Așa să se spargă faptul și lipitura!
Cum se sparg oalele,
Așa să se spargă farmecele și Lipitura!
Cum se răspândesc răspânteiele,
Așa să se risipească vrajele
Și Lipitura
Și Zburătoarea!
Două dintre cele mai minunate povestiri în privința făpturilor diavolești sunt ”Vii” de N. V. Gogol și ”La Hanul lui Mânjoală” de I. L. Caragiale.
Adrian Bucurescu
duminică, 25 iulie 2021
joi, 22 iulie 2021
Zodia Leului la Atlanți și la Români
Zodia Leului este orânduită între 23 Iulie și 22 August. La Atlanți, această perioadă de miez de vară era numită LAEVIUS ”Coacere; Căldură; Ardență; Strălucire; Valoare; Superioritate”; cf. rom. lipie; leu ”moneda națională românească; mamifer”; leafă; a se lăfăi; latin. leo, slav. lev ”leu”; ital. lava, franc. lave ”lavă”. Se pare că luna Iulie, când începe Zodia Leului, avea aceleași caracteristici ca astăzi. Din sensul de ”Coacere”, româna a păstrat numele popular al lunii Iulie, Cuptor.
Se vede că, încă de pe vremea Atlanților, care cuceriseră și America, semnul zodiei era o felină, căci în civilizația Inca această zodie se numea Puma, iar în cultura Maya, Ocelotul.
Astrul care guvernează Zodia Leului este Soarele, iar elementul definitoriu este Focul.
Principalele trăsături ale nativilor din Zodia Leului sunt: calitatea de conducător, siguranța de sine, generozitatea, creativitatea, cea mai puternică dorință a lor fiind să strălucească, să fie în prim plan, ceea ce generează și metehne caracteristice ale nativilor, precum aroganța și vanitatea.
O sumedenie de pietre prețioase le poartă noroc nativilor din Zodia Leului: acvamarin, agat de foc, agat de copac, ametist, calcit, calcedonie, cornalină, citrin, chihlimbar, cuarț/cristal de stâncă, cuarț roz, cuarț rutilat, fluorit curcubeu, granat, jad, jasp, jasp peisaj, jasp breciat, kunzit, labradorit, moldavit, ochi de pisică, onix, peridot, rodocrozit, rubin, sardonix, smarald, turcoază, safir, piatra Soarelui.
Adrian Bucurescu
marți, 20 iulie 2021
Farmece cu păpuși
Universul magic
Toate semințiile pământului au avut, iar unele încă mai au procedee asemănătoare ori chiar identice în ce privește răul sau chiar moartea dușmanului de la distanță. Totuși, pentru că aceste acte fac parte din magia neagră, puțini sunt aceia care se încumetă să le întrebuințeze. Unul din cele mai răspândite mijloace de a-ți îmbolnăvi sau suprima dușmanul de la distanță este confecționarea unei păpuși de ceară, de cârpe, din fire de ață etc., care să-l reprezinte. Acest procedeu este consemnat încă de la Vergilius, Ovidius și alți autori antici.
Cel ce vrea să trimită răul face o imagine din ceară a dușmanului ori, dacă nu se pricepe, apelează la un vrăjitor sau la o vrăjitoare. În ceară se pun fire de păr, unghii de la cel vizat și se descântă după treapta de rău care se urmărește. Dacă păpușa e înțepată, dușmanul simte dureri; dacă e îngropată, dușmanul este destinat morții.
Păpușile se confecționează și pentru farmecul de ursită. Astfel, fata care vrea să se mărite cu un tânăr pe care a pus ochii ia pe furiș de la el o șuviță de păr, tăieturi de unghii și un fir din veșmintele acestuia, pe care le amestecă în chipul lui de ceară, după care bate păpușa cu un bici miniatural, descântând:
Ursite, ursite al meu,
Numai pe tine te doresc eu!
Unde-i fi, cu bici de foc te plesnesc,
La pământ te trântesc,
La mine te pornesc.
Te plesnesc cu lemn de soc,
Să vii prin foc,
Să nu-ți afli loc.
Te plesnesc cu lemn de arțar,
Să vii ca un călușar,
Tare ca vântul,
Iute ca gândul,
Peste codri, văi și munți,
Peste ape fără punți,
Te plesnesc cu lemn de alun,
Să vii ca un nebun,
C-așa poftesc eu:
Să arzi de dorul meu.
Când o vrăjitoare vrea să-l salveze pe cel căruia i s-au făcut farmece, îl aduce în fața unui vas cu apă neîncepută, ca să privească înăuntru până ce apare chipul celui (celei) ce i-a trimis răul. Atunci vrăjitoarea aruncă un cuțit asupra imaginii și farmecele se destramă.
Adrian Bucurescu
luni, 19 iulie 2021
Abonați-vă la:
Postări (Atom)