Moment zgubilitic

          Gigi de la Sculărie


Și-am zis verde romaniță,
Romaniță și o fiță,
Colea-n vale-n grădiniță
Paște capra lui Gheorghiță,
Paște, Paște și Crăciun,
Priponită de-un perciun.
Lele, perciunul s-a tuns,
Capra lui Gheorghe s-a dus.
Aleargă și fugi, Gheorghiță,
Că-ți scăpă capra-n alviță!
Și când ți-e lumea mai dragă,
Capra vrea să bea și bragă.
S-a dus la naiba concedul,
Căci s-a nărăvit și iedul,
Și vrând să fie model,
Behăie doar ca-n Bruxelles,
Dar, political correct,
A-ncremenit în proiect.
De ciudă și de necaz,
Gigi ronțăie un praz,
Iar gagica lui, Romina,
Sare gardul cu prăjina,
De parcă n-avea pârleazul!
Gigi s-a-necat cu prazul.
Până să vină Salvarea,
I-au ținut și lumânarea.
Noroc cu-o babă din sat,
Că de praz l-a descântat
Și i-a dat pe gât cu gaz,
De-a scăpat Gigi de praz.
 
       
                    Adrian Bucurescu

         
                    Un cenzor, monitorizând Centenarul

Mărturii despre Tracii Nordici

Întrebându-i pe toți, comandantul Hanibal, care se deosebește prin armele specifice patriei sale,
aruncă acum torțe fumegânde cu smoală aprinsă,
acum atacă neobosit cu țăruși, lănci, pietre
sau sloboade din arc săgeți înmuiate în venin de viperă și care
sunt de două ori vătămătoare
pe care le scoate mereu din tolba sa perfidă,
întocmai ca un Dac din ținuturile războinice ale ținutului getic
care, bucuros că și-a ascuțit săgețile cu veninul din patria sa, le
aruncă pe neașteptate la țărmurile Istrului cu două nume.

                                  Silius Italicus, Punica

În apropiere de Rin izvorăște Istrul cel sacru,
care se îndreaptă spre Răsărit până la Pontul
Euxin, unde își varsă cu zgomot toată spuma apelor sale
prin cinci guri în jurul (insulei) Peuce.
În partea sa dinspre Miazănoapte, se întind răspândite
numeroase triburi până la intrarea Lacului Meotic;
Germani, Sarmați și Geți și Bastarni
țara imensă a Dacilor, Alanii cei viteji.

                                  Dionysos-Periegetul, Orbis Descriptio

Lupta cu Cenzurozaurul

                               

Grădina suspendată a nopții

Ca o războinică zână din cer
Luna se preface într-un hanger.
Petalele stelelor cântă și strălucesc,
Pe răzoarele nopții troițe străvechi străjuiesc,
Și pe ele tărtăcuțe aurii s-au cățărat,
Spicele chihlimbar au scuturat.
O cicatrice taie cerul în două.
Din ochii Preacuratei picură rouă.
Între grădina de jos și suspendata grădină
E un schimb permanent de nocturnă lumină.
Mânjii aleargă pe Calea Laptelui.
Luna Nouă sclipește ca un hanger gălbui.


                                            Adrian Bucurescu

Mărturii despre Geto-Daci

     ... Zei cerești, țineți departe de mine această nebunie,
     și anume ca, printr-un dezastru care i-ar putea pune în mișcare pe Daci și pe Geți...

                                                    Lucanus din Cordoba, Pharsalia

     Nu mă chinuiește atât clima mereu friguroasă
     și pământul veșnic ars din pricina gerului alb,
     nici faptul că barbarii nu cunosc limba latină,
     iar limba greacă a fost învinsă de limba getică,
     dar mă îngrozește faptul că sunt amenințat din toate părțile
     de Marte, care se află foarte aproape de mine,
     iar zidul mic cu greu ne poate apăra de dușmani.

                                                     Publius Ovidius Naso, Tristele

     Tracia este locuită de un singur neam de oameni, Tracii, având fiecare alt nume și alte obiceiuri. Unii sunt fioroși și cu totul gata să înfrunte moartea, mai ales Geții. Acest lucru se datorește credințelor lor diferite; unii cred că sufletele celor care mor se vor întoarce pe pământ, iar alții socotesc că, deși nu se vor mai întoarce, ele totuși nu se sting, ci merg în locuri mai fericite; alții cred că sufletele mor negreșit, însă că mai bine e așa decât să trăiască. De aceea, la unii sunt deplânse nașterile și jeliți nou-născuții; dar dimpotrivă, înmormântările sunt prilej de sărbătoare și le cinstesc ca pe niște lucruri sfinte prin cânt și joc.

                                                    Pomponius Mela, De Chorographia

La Dionysos

Arhanghel al malinconiei,
Ce zâmbetul nu-și stăpânește,
Născut din lutul României,
Măria Ta, spre noi privește!

Stăpâne din olat de stele,
Cu plete viforând lumină,
Ascultă păsurile mele,
Și de tristețe mă alină!

Tu, domn al cetelor de îngeri,
Cu ochi de foc și braț de piatră,
Eu rogu-te acum să sângeri
Trei picături la noi în vatră!

Că sângele divin de pică
În cruda secetă din țară
Pe cei ce suferă-i ridică
Iar pe scârbavnici îi doboară.

Arhanghel al malinconiei,
În vin divin prefă-ne amarul,
Sfărâmă cupele mâniei
Și dă-ne nouă azi nectarul!

Tu, Domn-al-Zorilor-ca-Focul,
Măria Ta, spre noi privește
Și sublimează-ne norocul
De-a înflori pe românește!


                               Adrian Bucurescu