miercuri, 22 noiembrie 2017

Moment zgubilitic




          Cui îi e frică de Virginia Lupu?

- Virginico din Lupeni,
Nu mai știi tăia strujeni,
Tătă ziua la oglindă
Și gunoiu-i până-n grindă.

- Foaie verde neuron,
Bade, zici că ești patron
Și că ești plin de dolari,
Dar vinzi aripi de țânțari.

- Te-ai soponit, lele, fa,
Cu sopon de-i zice ”Fa”
Și pă chept și pă obraz,
Dar tăt neagră ți-ai rămas.

- Cică mă-ta, măi băduț,
Ți-o făcut un legănuț,
Să te lejine pă tine,
Să nu vii sara la mine.

- De-ai ști toarce și urzi
Cum te știi la joc suci,
Nu ți-ar hi ciorapii rupți
Și nici bikinii corupți.

- Căutat-am căutat,
Și-am dat de-un bade bogat:
Tătă ziua să socoate
Și-și cumpără pix în rate.

- Virginică, Virginică,
La trup mare, la cap mică,
Degeaba ești nărăvașă,
Io mi-s cocoș. Tu? Cocoașă!


                    Adrian Bucurescu

marți, 21 noiembrie 2017

Mărturii despre Traci


   



     În ceea ce privește economia și industria, Tracii vechi erau cunoscuți în primul rând ca buni agricultori-cultivatori de grâne. Ei semănau grâu, secară, olir (un fel de secară albă), orz. Printre triburile trace era cunoscut între altele tribul Pirogherilor; acest trib trăia în regiunea actualului district Cirpan, din Sudul Bulgariei, renumit și în prezent pentru grâul său. Tomaschek interpretează termenul de Pirogheri ca însemnând ”coloniștii din regiunea grâului” și admite supoziția că Tracilor le era cunoscut cuvântul corespunzător în limba greacă piuros (grâu). Secara era cunoscută Tracilor sub denumirea vriksa. În Bulgaria și în prezent este cunoscută o specie de cereale din grâu alb de primăvară sub denumirea de brița. Demostene amintește de prosa și olira tracă. Regiunea tracă dunăreană Moesia se numea în epoca romană ”grânarul lui Terera”, adică grânarul pâinii. Dintre legumele de mare popularitate se bucurau la Traci ceapa și usturoiul (...). Dintre culturile tehnice, Tracilor le era cunoscută cânepa (cannavis); din cânepă ei își făceau îmbrăcăminte. Tracilor din Sud, în afara cânepei le mai era cunoscut și inul.
     (...) În afara cultivării plantelor de câmp și a grădinăritului, Tracii se mai ocupau de viticultură, vinicultură, apicultură (albine sălbatice) și de creșterea vitelor. Vinul din viță în limba tracă se numea xeila sau xila; acest cuvânt trac unii cercetători îl comparau cu cuvântul slav ”otravă”. Afară de vin, Tracii beau bere din orz (vriutos), și o băutură, un fel de ”bragă” pregătită din paravie.

                           Derjavin, N. S., Istoria Bulgariei, Moscova, Leningrad, Edit. Academia de Științe a U. R. S. S., 1945, p. 53.

luni, 20 noiembrie 2017

Moment zgubilitic





          Insurecția antiimperialistă a unor mamifere

Opt căței de usturoi
Latră-n Bucureștii Noi
De răsună-n Doamna Ghica,
Unde s-a pitit  pisica.

Pisicuțo, pis-pis-pis,
Te-am visat azi-noapte-n-vis,
Cum prindeai un porumbel
Și-l mâncai cu ostropel.

Pentru ostropel, știm noi,
Îți trebuie usturoi.
Ce-ai zice de opt căței
Amestecați cu ardei?

Mâța pe bot se lingea,
La căței iute fugea,
În oțet că mi-i fierbea,
Cu porumbel mi-i servea.

          Morala:
          E vreo oaie să priceapă
          Și să mânce lup cu ceapă?


                          Adrian Bucurescu


duminică, 19 noiembrie 2017

Mărturii despre Geto-Daci




     Se știe că era un popor războinic, agricultor, abil în prelucrarea metalelor.

                 Leger, Louis, Histoire de l'Autriche-Hongrie depuis les origines jusqu'a l'annee 1878, Paris, Hachette, 1879, p. 14.

     Numai armele de război ofensive și defensive, săbiile curbate, în formă de iatagane (arma specială a Dacilor și Perșilor), săbiile și pumnalele cu mâner și cu prăsele modelate miraculos, cizelarea căștilor, a platoșei, a scutului, broderiile harnașamentului, oferă o ornamentație atât de originală și de caracteristică, încât se pare că nu pot fi atribuite decât unor artiști autohtoni.

                Ubicini, Abdolonyme, Les origines de l'histoire Roumaine, Paris, Ernest Leroux, 1886, p. 53 - 54.

     Interiorul era la fel. Drept mobilă, scaune de lemn rudimentare, câteva mese; ustensile de lut, de lemn, rareori de metal, produse ale industriei autohtone. Această industrie nu era prea avansată și se limita, în general, la obiecte de primă necesitate: Toate celelalte erau importate.

                 Ubicini, Abdolonume, Les origines de l'histoire Roumaine, Paris, Ernest Leroux, 1886, p. 53.

     Triburile trace, care trăiau de-a lungul râurilor, pe țărmurile lacurilor și ale mării, se ocupau de asemenea și cu pescuitul.

                Derjavin, N. A., Istoria Bulgariei, Moscova, Leningrad, Edit. Acad. de Științe a U. R. S. S., 1945, p. 54.

sâmbătă, 18 noiembrie 2017

ROMÂNIA, FĂRĂ CENZURĂ!




     Lucrările publicate pe acest blog sunt extrem de rar distribuite în România! Articolele despre Atlanți și Geto-Daci nu se regăsesc pe Google! Oare de ce? Pentru cine sunt acestea ”periculoase”? Totodată, din România nu poate fi accesată Atlantipedia!!!

                                                                                                             Neîmblânzitul Get

Flori de mină






Din sângele sfânt al Pământului,
Departe din calea albinelor,
Cresc neatinse de botul vântului
Suavele flori ale minelor.

Ce liniște-i în subterana grădină,
Chiar când pe răsaduri picură lacrimi!
Și-n întuneric, ce de lumină
Izbăvitoare de eresuri și patimi!

Printre flori de mină se arată
Cu solzii de aur Laura-Balaura.
Pe frunte îi sticlește o nestemată
De unde razele îi stârnesc aura.

Un mire și o mireasă, prin tuneluri,
Flori de mină caută pentru nuntă.
Pe munte dansează o ceată de iele,
Până ce cocoșii se trezesc și cântă.

                                Adrian Bucurescu

vineri, 17 noiembrie 2017

Balaurii






          Mitologie românească

     Geto-Dacii numeau monștrii sau fiarele foarte primejdioase BELLOUROS, cu sensurile de ”Pericol; Dezastru; Stricăciune; Pradă; Război”, de unde româna a format balaur, bălărie, plaur și fleoarță ”curvă; târfă”; cf. latin. bello ”a se război; a face război”; belualis ”de animal; de bestie”; alban. bullar ”șarpe de apă”; island. ballr ”îngrozitor; periculos”.
     În mitologia românească, balaurul este un șarpe uriaș, cu aripi, uneori cu mai multe capete și boturi, din care suflă foc și care face numai rău, de multe ori mâncând oameni. Este învins întotdeauna de Făt Frumos sau de alți eroi ai basmelor noastre.
      Alteori, balaurul apare ca făuritor ți străjer al nestematelor și al aurului, locuind pe funduri de prăpăstii sau în ”Țara Armenească”. Unele credințe îi situează locul în văzduh, printre nori, de unde produce ploi torențiale și grindină. În fine, balaurul-zburător este singurul vizibil pentru om,provine din șarpe, căruia îi cresc aripi și începe să zboare, putând fi zărit pe cerul înnorat.
      Acest monstru are o înfățișare cumplită, și unii spun că are un cap mare, cu 12 limbi. Gura îi e atât de mare încât poate înghiți mai mulți oameni deodată; ochii îi sunt bulbucați, nările îi sunt larg deschise și pot azvârli flăcări ucigătoare asupra celui care se luptă cu această dihanie înspăimântătoare. Trupul îi este lung, ca de șarpe, și e acoperit cu solzi și plăci de oțel sau de piatră. Poate avea patru sau mai multe picioare și ghiare ca de leu, coada lungă și atât de puternică încât cu o lovitură dărâmă un munte sau produce un cutremur. Dintr-un salt el poate atinge cerul iar printr-o zvâcnire de aripi poate pluti în Vântul Turbat; cu un răcnet poate dărâma zidurile unei cetăți. Locuiește și în codri întunecați, în peșteri sau în fântâni. Se hrănește cu carne de om, pe care îl poate înghiți cu cal cu tot, după care doarme zile întregi. Cavalerul Trac, Sfântul Gheorghe, Făt Frumos și alți viteji l-au învins, salvând-o astfel pe fata de împărat pe care fiara o pretindea ca tribut.
     Aproape toată iconografia antică, de pe ambele părți ale Dunării, îl prezintă pe Cavalerul Trac ucigând balaurul, imagine preluată de mitografia privindu-l pe Sfântul Gheorghe. Așa-zisul ”Cavaler Trac” nu este altul decât Apollon-Zalmoxis, zdrobindu-l pe regele Scyților cotropitor, PYTHA GORAS ”Fiara (Vita) Grasă”.
     Eroicului Zeu al Geților I se mai spunea și AUR ”Strălucitorul”, așa cum se vede într-o inscripție de pe o plăcuță de marmură descoperită la Hinova, județul Mehedinți, unde voinicul este reprezentat în galop spre dreapta. Sub copitele calului se zărește un balaur înălțat de la pământ, cu brațele întinse orizontal; partea inferioară a trupului acestuia se termină cu o coadă în formă de șarpe. Inscripția este aceasta: AUR GRATI NIAN PRO IMV VOLUMUO. Traducerea: Aur Prea Puternicul taie scârbosul monstru.

                                                                                                              Adrian Bucurescu