Din sângele sfânt al Pământului,
Departe din calea albinelor,
Cresc neatinse de botul vântului
Suavele flori ale minelor.
Ce liniște-i în subterana grădină,
Chiar când pe răsaduri picură lacrimi!
Și-n întuneric, ce de lumină
Izbăvitoare de eresuri și patimi!
Printre flori de mină se arată
Cu solzii de aur Laura-Balaura.
Pe frunte îi sticlește o nestemată
De unde razele îi stârnesc aura.
Un mire și o mireasă, prin tuneluri,
Flori de mină caută pentru nuntă.
Pe munte dansează o ceată de iele,
Până ce cocoșii se trezesc și cântă.
Adrian Bucurescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu