luni, 9 ianuarie 2017

Mărturii despre Geto-Daci





     ”Geții au fost însă și ei împărțiți, la fel ca Dacii, în triburi, sau în părți separate, de unde provin și numele diferite pe care le-au luat, și anume: 1) Cei care au locuit spre capătul Dunării s-au numit Geți. 2) Cei care au locuit lângă Tyras sau râul Tarlo, Tyrageți. 3) Care se așezaseră între apele fluviului Borysthenes, s-au numit Trusageți. 4) Cei care au locuit lângă lacul Meotis, Iazigeți. 5) Iar locuitorii din jurul Mării Caspice și al râului Gyaik și Ukfartes, Massageți, adică Geți care locuiesc în regiunea apelor.”

          Huszti Andras, ”O es ujj Dacia” (”Dacia veche și nouă”), f. 1., 1791, p. 7

     ”În vremurile mai vechi, Geții din Nordul și din Sudul Dunării aparțineau de Tracia. S-a stabilit astfel că monarhul persan Darius Hydaspes, când a voit să-i atace pe Scyți sau pe Scoloți, a trecut prin Tracia și a aruncat la Geți un pod peste Dunăre.”

          Gebhardi, Ludewig Albrecht, ”Geshichte des Reichs Hungarn und der damit verbundenen Staaten”, I. Theil, Leipzig, 1778, p. 49


duminică, 8 ianuarie 2017

Сергей Есенин / Serghei Esenin





          ”Эх, вы сани! A, кони, кони!” / ”Ah, voi, sănii! Voi, cailor, cai!”

Ah, voi, sănii! Voi, cailor, cai!
Pe pământ doar dracul v-a lăsat.
În semeața stepă, fără bai,
Clopoțelul râde-nlăcrimat.

Lună nu-i, nu latră niciun câine,
Peste tot s-a așternut omătul.
Viața mea-ndrăzneață mă mai ține,
Încă n-am îmbătrânit cu totul.

Cântă, surugiu, privește-n noapte, -
Și eu însumi ca să cânt ai vrea
De viclenii ochi ai unei fete,
De frumoasa tinerețe-a mea.

Îmi puneam căciula pe-o ureche,
Calul la hulube-l înhămam,
Stam pe-un braț de fân, n-aveam pereche,
Și în lumea largă mă duceam.

Chipeș mă țineam și chiar deștept,
Și-ntr-a nopții liniște-nstelată
Gureș, cu armonica la piept,
Convingeam îndată orice fată.

Totu-i dus, părul mi s-a rărit,
Calu-i mort și gardul s-a stricat.
Vai, armonica a răgușit,
De condus demult m-am dezvățat.

Sufletul meu totuși nu se dă bătut,
Eu de ierni tot nu m-am săturat,
Fiindcă peste toate, ce-au trecut,
Clopoțelul râde-nlăcrimat.

                                             1925

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu


sâmbătă, 7 ianuarie 2017


     Istoria Secretă

          Adam și Eva sau Fascinația Reciprocă

                                                 Motto:
                                       
                                                       Are mândra două mere,
                                                       Două mere frumușele,
                                                       Dar le ține pe sub ie
                                                       Și le-arată numai mie.

                                                                                   Folclor

     Graalul este străvechea și adevărata Sfântă Scriptură. Graalul este ca un codru verde și des, cu poteci șerpuitoare, care se răsfiră dintr-una într-alta, așadar lesne rătăcitoare și primejdioase. Unele dintre ele dau în poieni superbe, pline de flori și mirosne. În mijlocul Graalului se înalță Palatul de Cleștar, sediu al Forțele Cerești. În Graal se găsește Izvorul Luminii și al Înțelepciunii Supreme, În Graal se vede toată istoria Universului, așadar și a Pământului și locuitorilor săi. În Graal se găsește și cheia tuturor întâmplărilor care au dus la legende și basme, relatate și astăzi. Din Graal le înfățișez cititorilor din ceea ce mi s-a vădit...
     Am văzut, în episodul precedent, că Adam și Eva au fost personaje istorice, atestate de documente. Acum să vedem cum a făcut ”Vechiul Testament” ca mai mult de jumătate din omenire, adică fetele și femeile, să ajungă sub oprobiul intitulat ”păcatul originar”. Din pricina acestui ”păcat”, Europencele au pătimit până în epoca modernă, iat altele pătimesc și astăzi...
     În Graal licărește și o sintagmă mai aparte, anume MAMMULO, care, în Dicționarul Onomastic Dacic, apare ca nume, nespecificându-se dacă e masculin și feminin. Vom vedea că, de fapt, genul nu are nicio importanță. Iată și tălmăcirile care privesc această expresie:
     1. MAM MULO ”Sedus de Dulceață; Atras de Plăcere; Ispita Femeii; Fascinat (Vrăjit) de Femeie”;
     Lexic:
     MAM - ”seducție; atracție; farmec; vrajă; ispită”; cf. rom. a momi; lat. mimus ”pantomim; comedinat; mim; farsă; comedie”; grec. muma ”vrăjitoare”;
     MULO - ”Frumusețe; Femeie; Iubită; Plăcere; Dulceață; Dorință; Poftă”; cf. rom. miere; muiere;  lat. mel, melis ”miere; (figurat) dulceață; încântare; ființă dragă; iubire”; malo ”a voi  mai mult; a prefera; a favoriza mai mult; a fi de partea (cuiva)”; mulier ”femeie”; ital. moglie ”soție”.
     2. MAM MULO - ”Ispitit cu Mere; Atras (Sedus) cu Merele”;
     Lexic:
     MAM - ”ispită; fascinație; atracție; farmec; vrajă”; cf. rom. a momi; lat. mimus ”mim”; grec. muma ”vrăjitoare”;
     MULO ”măr (pom și fruct”; cf. rom. măr; lat. malus ”măr”; alban. molle ”măr”.
     De fapt, Adam nu a fost ispitit cu niciun fruct de măr, ci cu MAMMULO, așadar cu SÂNII Evei; cf. lat. mamilla ”mamelă; țâță; sân”.


     Cum se știe, în folclor, merele sunt deseori metafore pentru sânii fecioarelor sau ai femeilor. Cu sensurile de ”Ispită; Atracție”, MAMMULO a fost moștenit de limba română ca MOMEALĂ.
     În ”Biblie”, basna cu Adam și Eva se petrece în Eden, dar în Graal, RAI nu înseaamnă doar ”Paradis”, ci și ”Prospețime; Adolescență; Tinerețe”; cf. rom. Rai; rouă; alban, i ri ”nou; adolescent; tânăr”. Așadar, după Graal, Adam și Eva sunt eternii tineri, perechea care se descoperă și se prinde în primele jocuri ale dragostei. De aici, ”Biblia” nu a reținut decât că ”Adam și femeia lui erau amândoi goi și nu se rușinau”. Nici n-aveau de ce!


     Să vedem acum cine este și mult hulitul ”Șarpe”. Am mai scris despre SARPEDON, atestat și în Dicționarul Onomastic Dacic ca nume de războinic, în episodul despre Colina Marelu Șarpe din Ohio. În  istoria cu cei doi tineri exemplari, S-AR PED ON îi pune ”Să arate Fiecare ce are”; cf. rom. ; are; a vedea; un; una.. Tot el este și ”Cel care dă (trezește) Plăcerea (Pofta; Instinctul; Fierberea)”; cf. rom. a serba; sârbă - dans pop.; șerbet; a sorbi; ciorbă; zarvă. Dar mai mult și mai mult, ”Șarpele” din Rai este Însuși SAR PEDON ”Domnul care arată (îndrumă; învață); Domnul Divin (Minunat)”; cf. pers. ser ”cap; căpetenie”; engl. sir - ”sir; titlu de noblețe”; rom. a (se) vedea; a (se) vădi; vedenie. Așadar, SAR PEDON este aici Însuși Dumnezeu, Cel care a creat oamenii, cu anatomia și cu instinctele lor cu tot. Așa spune Graalul!

                                                                                                                Adrian Bucurescu
 
   
   

vineri, 6 ianuarie 2017

Pe drumul Graalului

  

Nu-mi place să merg pe drumuri bătute,
eu altfel decât alții visez;
deși sunt fragil, mai adesea
isprăvi de poveste cutez.

Uite-așa, tihnă n-am mai avut
de când am aflat de Graal.
O fi nestemată, cupă cu sânge,
izvod de smarald? O fi val?

Pentru Graal voi trece prin mlaștini
și prin codri-ncâlciți voi umbla
și voi înfrunta duhuri spurcate
până ce lamura o voi afla.

Nu-mi place să merg pe drumuri bătute,
eu alt deal aleg, altă vale.
Cu Excalibur îmi fac loc.
Ce ești? Unde ești tu, Graale?

N-ai fi vreun tărâm milostiv,
unde nimeni nu s-ar văita,
unde uiți viața de unde-ai plecat?
Oare așa Dacia o voi uita?

Patrie cu patru ochi zeiești,
tu mă-mbolnăvești, tu mă lecuiești!


                             Adrian Bucurescu




joi, 5 ianuarie 2017


     Istoria Secretă

          Adam și Eva

     Oricât s-ar minuna unii, Adam și Eva chiar au existat. Documentele istorice sunt cât se poate de explicite în privința lor. Doar că povestea cu pricina a fost distorsionată de ”Vechiul Testament”, fiind atât de gogonată încât astăzi o mai cred doar câțiva habotnici. Să vedem cum au stat lucrurile!
     Am explicat, în episoadele precedente, că, într-o epocă străveche, în Nordul Dunării de Jos exista o societate matriarhală, Amazonienii, iar în Sudul fluviului, una patriarhală, a Moesilor. Denumirea țării acestora din urmă, MOESIA, se traduce chiar prin ”A Bărbaților” (cf. rom. moș; Moise, Moiș (n.); rus. muzh ”soț; bărbat”).
     În momentul când s-au declanșat evenimentele care aveau să impresioneze întreaga lume, când, practic, a început istoria omenirii, regina Amazonienilor era LEUKIPPE. Societatea lor funcționa cam ca un stup de albine, în care matca se împerechează cu mai mulți soți. Trebuie să ne imaginăm că, în acele vremuri sălbatice, ca și masculii mamiferelor și, uneori, chiar ai insectelor, bărbații se băteau între ei ca să cucerească femelele. Între aceștia, unul era bărbatul dominant, până ce, când îi slăbeau forțele, era înlocuit de altul. În răstimpul de care va fi vorba aici, primul, ca rang, soț al reginei LEUKIPPE era EVENOR.
     Un document mult mai serios decât ”Biblia”, chiar dacă și el o cotește către legende, este dialogul ”Kritias” al lui Platon. Iată ce scrie acolo: ”De la țărmul mării, chiar către mijlocul întregii insule, era o câmpie, care, după datină, fusese, fără tăgadă, cea mai frumoasă dintre toate câmpiile și care era mai rodnică decât s-ar fi putut dori.Iar lângă această câmpie, tot în mijlocul insulei, la o depărtare cam de cincizeci de stadii, era un munte nu prea mare. Pe acest munte locuia unul dintre oamenii care, la obârșie, se născuseră acolo din pământ; numele lui era Evenor, și femeia cu care trăia el se numea Leukippe; (...)”.
     Deocamdată, atât ne interesează din tot dialogul lui Platon. Fără îndoială, ”cea mai frumoasă dintre toate câmpiile” era Bărăganul de astăzi, care, pe acele vremuri, se numea BELA-G(H)INES ”Femei (Doamne) Frumoase (Strălucitoare; Albe)”; cf. rom. băl; bălai; fală; latin. bella ”drăguță; gentilă; plăcută; amabilă; vioaie; sănătoasă; bună”; rus. belîi ”alb”; grec. gyne ”femeie”; engl. Queen ”regină”. Am scris, în episoadele anterioare, că acolo își aveau capitala Amazoanele. Cât despre ”muntele nu prea mare”, acesta era Colina Sacră, pe care, peste mai multe milenii, Se vor naște Gemenii Divini.
     În graiurile neolitice, numele LEUKIPPE avea mai multe sensuri, între care și LEU-KIPPE ”Vasul Sacru (Curat; Minunat)”; cf. rom. a (se) la ”a (se) spăla”; leu; Lia (n.); lat. laus ”laudă; omagiu”; rom. cofă; cupă; copaie; chiup ”vas mare, în formă de amforă”. Această traducere este întărită de mulțimea de vase antropomorfe, din acel răstimp, descoperite pe actualul teritoriu al României. Unul dintre cele mai cunoscute astfel de vase a fost numit ”Venus de la Vidra”.

      Acesta o simbolizează pe însăși regina Leukippe. Un alt tâlc al numelui ei este LEUK IPPE ”Plină de Frumusețe; Mult Îndrăgita; Prea Slăvita”; cf. rom. lac; leac; loc; a lega; Lica, Lică (n.); latin. laxus ”larg; spațios”; legio ”legiune; armată; trupă”; leuca ”măsură de lungime la Gali”; rom. a iubi; ava ”titlu adresat unui călugăr în vârstă”. Să reținem că IPPE înseamnă ”Frumusețe; Vrednicie; Slavă; Măreție; Mărinimie; Iubire”. Este numele neolitic al celebrei noastre străbune, EVA!
     Din relatarea lui Platon, aflăm că soțul ei se numea EVE NOR, adică ”Iubitul Evei; Preferat de Eva; Drăguțul Evei”; cf. rom. Eva; nur. În onomatica geto-dacică este atesta și ADAMAS, ce poate fi tălmăcit prin ADA-MAS ”Bărbatul (Soțul) cel mai Important; Bărbatul Dominant; Bărbatul din Palat”; cf. lat. aedes ”templu; lăcaș; stup”; oda ”odă”; got. atta ”tată”; rom. moș; rus. muzh ”soț; bărbat”. ADA-MAS înseamnă și ”Stră-Moșul”. Quod erat demonstrandum!
     Istoria, dar mai ales legendele, au fost foarte impresionate de această pereche deosebită, de la care ne-au și rămas câteva mărturii, printre care ”Vasul cu Îndrăgostiți”, descoperit în situl arheologic Sultana - Malul Roșu, aparținând celebrei culturi Gumelnița, datată chiar în perioada de care este vorba aici.


     Povestea celor doi este abia la început. Vom vedea, în episoadele următoare, ce s-a mai întâmplat cu acești iluștri strămoși ai noștri.

                                                                                                 Adrian Bucurescu

miercuri, 4 ianuarie 2017

Radu Gyr:



          Îndemn la luptă

Nu dor nici luptele pierdute,
nici rănile din piept nu dor
cum dor acele brațe slute
care să lupte nu mai vor.

Cât inima în piept îți cântă
ce-nseamnă-n luptă-un braț răpus?
Ce-ți pasă-n colb de-o spadă frântă,
când te ridici c-un steag mai sus?

Înfrânt nu ești atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ți-s.
Adevăratele înfrângeri
sunt renunțările la vis.