duminică, 8 ianuarie 2017

Сергей Есенин / Serghei Esenin





          ”Эх, вы сани! A, кони, кони!” / ”Ah, voi, sănii! Voi, cailor, cai!”

Ah, voi, sănii! Voi, cailor, cai!
Pe pământ doar dracul v-a lăsat.
În semeața stepă, fără bai,
Clopoțelul râde-nlăcrimat.

Lună nu-i, nu latră niciun câine,
Peste tot s-a așternut omătul.
Viața mea-ndrăzneață mă mai ține,
Încă n-am îmbătrânit cu totul.

Cântă, surugiu, privește-n noapte, -
Și eu însumi ca să cânt ai vrea
De viclenii ochi ai unei fete,
De frumoasa tinerețe-a mea.

Îmi puneam căciula pe-o ureche,
Calul la hulube-l înhămam,
Stam pe-un braț de fân, n-aveam pereche,
Și în lumea largă mă duceam.

Chipeș mă țineam și chiar deștept,
Și-ntr-a nopții liniște-nstelată
Gureș, cu armonica la piept,
Convingeam îndată orice fată.

Totu-i dus, părul mi s-a rărit,
Calu-i mort și gardul s-a stricat.
Vai, armonica a răgușit,
De condus demult m-am dezvățat.

Sufletul meu totuși nu se dă bătut,
Eu de ierni tot nu m-am săturat,
Fiindcă peste toate, ce-au trecut,
Clopoțelul râde-nlăcrimat.

                                             1925

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu