"Годы молодые с забубенной славой..." / "Tineri ani cu zgomotoasă slavă..."
Tineri ani cu zgomotoasă slavă,
Chiar eu v-am otrăvit cu amară otravă.
Nu ştiu: aproape-i, departe-i al meu sfârşit,
Ochii au fost albaştri, dar s-au ofilit.
Unde-i bucuria? Beznă, groază, urât, amar.
În stepă sunt oare? În crâşmă? Nimic nu e clar.
Mâinile întind - şi, uite, ascult prin pipăit:
Pornim... cai... sanie... trecem prin crângu-nzăpezit.
"Hei, vizitiu, dă-i bice! Doar nu te-ai născut obosit!
Sufletul să-mi scuturi prin aşa gropi n-am dorit".
Dar vizitiul are răspuns: "Viscolul ăsta de-acum
E prea grozav, şi caii au să asude la drum".
"Asta nu depinde de noi, vizitiu, văd că eşti fricos!"
Am luat biciul ca să bat eu caii vârtos.
Bat şi bat caii, viforul spulberă zăpadă.
Deodată un ghiont... şi cad în troiene grămadă.
M-am sculat şi văd: ce dracu'! - în loc de troica voioasă,
Stau întins pe un pat de spital şi bandaje m-apasă.
Şi în loc de cai pe drumul cu hârtoape,
Bat patul cu umezite prosoape.
Pe faţă ceasul şi-a răsucit ca pe mustăţi acele cănite.
Somnoroase surori s-au aplecat deasupra mea, uimite.
S-au aplecat murmurând: "Ei tu, cap aurit,
Cu amară otravă chiar tu te-ai otrăvit.
Noi nu ştim: aproape-i, departe-i al tău sfârşit,
Ochii tăi albaştri în crâşmă s-au spălăcit".
1924
Переволчик: Адриан Букуреску
Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu
