marți, 6 septembrie 2016
Moment zgubilitic
Capra ici, capra colea
Şapte rogobeţi sar capra
Şi eu n-am rimă cu apra;
Mai bine îi zic caprină
Şi rimează cu ţapină.
Cam aşa mă duce capul:
Ţapina e doamna Ţapul,
Cu coada-n sus şi râioasă
Şi nici devreme acasă.
De-aia ţapu-i supărat
Şi-şi caută alta-n sat,
Cu genunchi mai împliniţi
Şi spălată şi pe dinţi,
Cu cercei, cu bocăncei
Cum se poartă-n Ţăndărei,
Şi-i ia patine pe roţi,
Să moară duşmanii toţi!
Adrian Bucurescu
luni, 5 septembrie 2016
Ușă de biserică
Povestea vorbei
Loc sacru prin excelenţă, biserica adună de-a lungul timpului rugăciuni şi gânduri dintre cele mai înălţătoare, fiind o garanţie a curăţeniei sufleteşti absolute. Un lăcaş sfânt poate fi vandalizat, cum s-a şi întâmplat deseori în istoria noastră, dar prin nimic nu poate fi pângărit. În acest sens, un proverb spune că, dacă intră un câine într-o biserică, nici biserica nu se spurcă, nici câinele nu se sfinţeşte. În acelaşi timp, cine caută iepuri în biserică se întoarce fără vânat. Se mai ştie şi că dracul nu face biserici, nici puţuri la răspântii.
Vechi şi nefericite experienţe istorice duc la concluzia că numai gâsca proastă vine la biserică atunci când predică vulpea. Despre un ins dedat la rele se zice că nu este "uşă de biserică". Dar nici să stai cu trupul în biserică şi cu gândul la dracul! Mersul la biserică nu te face credincios, aşa cum statul într-un grajd nu te face cal. Se întâmplă uneori că tăicuţa face biserici şi nenea le surpă. Apoi, se mai zice despre unii că şi-au mâncat omenia ca ţiganul biserica. Fir-ar să fie: badea Grigore a plecat la biserică şi a nimerit în cârciumă!
Omul obişnuit încearcă să nu amestece lucrurile, aşadar: în biserică - cu sfinţii, în cârciumă - cu pungaşii. Iată ce zice un împătimit al paharului: "Biserica este aproape, dar drumul e îngheţat; crâşma e departe, dar voi merge cu grijă". Cică e bine să nu te faci popă în biserică străină. "A fluierat în biserică" se spune despre cineva pedepsit că nu şi-a ţinut gura sau că a încălcat o regulă. Dar iată ce frumos i se adresează un copil Tatălui Ceresc: "Doamne, dacă ai să fii atent, la biserică ai să vezi pantofii mei cei noi"!
Adrian Bucurescu
duminică, 4 septembrie 2016
Сергей Есенин / Serghei Esenin
"Все живое особой метой..." / "Tot ce iveşte viaţa mai deosebit..."
Tot ce iveşte viaţa mai deosebit
Se vădeşte din timp, aşadar,
De n-aş fi fost poet, de bună seamă,
Aş fi fost un hoţ şi-un potlogar.
Firav şi scund, printre băieţi
Întotdeauna drept erou treceam,
Adeseori cu nasul sfărâmat
Acasă la mine mă întorceam.
Şi-i murmuram cu gura însângerată
Mamei ce cu frică mă întâmpina:
"Nu-i nimic! Mă-mpiedicai de-o piatră,
Astea până mâine se vor alina".
Şi-acum, când s-a răcit răstimpul
Din mănunchiul zilelor acele,
O neliniştită şi dârză forţă
Izbucneşte în poemele mele.
Vorbele de aur s-au strâns grămadă,
Şi în fiecare vers, necontenit,
Se răsfrânge izbânda de atunci
A zurbagiului ce nu s-a potolit.
Ca şi atunci, mândru şi îndrăzneţ,
Pasul mi-e la fel de apăsat...
Dacă altădată mă pocneau în bot,
Acum sufletul îmi e însângerat.
Azi le spun lepădăturilor rânjinde,
Şi nu mamei ce mă întâmpina:
"Nu-i nimic! Mă-mpiedicai de-o piatră,
Astea până mâine se vor alina".
1922
Переводчик: Адриан Букуреску
Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu
vineri, 2 septembrie 2016
Abonați-vă la:
Postări (Atom)