duminică, 4 septembrie 2016

Сергей Есенин / Serghei Esenin





          "Все живое особой метой..." / "Tot ce iveşte viaţa mai deosebit..."

Tot ce iveşte viaţa mai deosebit
Se vădeşte din timp, aşadar,
De n-aş fi fost poet, de bună seamă,
Aş fi fost un hoţ şi-un potlogar.

Firav şi scund, printre băieţi
Întotdeauna drept erou treceam,
Adeseori cu nasul sfărâmat
Acasă la mine mă întorceam.

Şi-i murmuram cu gura însângerată
Mamei ce cu frică mă întâmpina:
"Nu-i nimic! Mă-mpiedicai de-o piatră,
Astea până mâine se vor alina".

Şi-acum, când s-a răcit răstimpul
Din mănunchiul zilelor acele,
O neliniştită şi dârză forţă
Izbucneşte în poemele mele.

Vorbele de aur s-au strâns grămadă,
Şi în fiecare vers, necontenit,
Se răsfrânge izbânda de atunci
A zurbagiului ce nu s-a potolit.

Ca şi atunci, mândru şi îndrăzneţ,
Pasul mi-e la fel de apăsat...
Dacă altădată mă pocneau în bot,
Acum sufletul îmi e însângerat.

Azi le spun lepădăturilor rânjinde,
Şi nu mamei ce mă întâmpina:
"Nu-i nimic! Mă-mpiedicai de-o piatră,
Astea până mâine se vor alina".

                                                        1922

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu