Ușă de biserică

          Povestea vorbei

     Loc sacru prin excelenţă, biserica adună de-a lungul timpului rugăciuni şi gânduri dintre cele mai înălţătoare, fiind o garanţie a curăţeniei sufleteşti absolute. Un lăcaş sfânt poate fi vandalizat, cum s-a şi întâmplat deseori în istoria noastră, dar prin nimic nu poate fi pângărit. În acest sens, un proverb spune că, dacă intră un câine într-o biserică, nici biserica nu se spurcă, nici câinele nu se sfinţeşte. În acelaşi timp, cine caută iepuri în biserică se întoarce fără vânat. Se mai ştie şi că dracul nu face biserici, nici puţuri la răspântii.
     Vechi şi nefericite experienţe istorice duc la concluzia că numai gâsca proastă vine la biserică atunci când predică vulpea. Despre un ins dedat la rele se zice că nu este "uşă de biserică". Dar nici să stai cu trupul în biserică şi cu gândul la dracul! Mersul la biserică nu te face credincios, aşa cum statul într-un grajd nu te face cal. Se întâmplă uneori că tăicuţa face biserici şi nenea le surpă. Apoi, se mai zice despre unii că şi-au mâncat omenia ca ţiganul biserica. Fir-ar să fie: badea Grigore a plecat la biserică şi a nimerit în cârciumă!
     Omul obişnuit încearcă să nu amestece lucrurile, aşadar: în biserică - cu sfinţii, în cârciumă - cu pungaşii. Iată ce zice un împătimit al paharului: "Biserica este aproape, dar drumul e îngheţat; crâşma e departe, dar voi merge cu grijă". Cică e bine să nu te faci popă în biserică străină. "A fluierat în biserică" se spune despre cineva pedepsit că nu şi-a ţinut gura sau că a încălcat o regulă. Dar iată ce frumos i se adresează un copil Tatălui Ceresc: "Doamne, dacă ai să fii atent, la biserică ai să vezi pantofii mei cei noi"!

                                                                                                            Adrian Bucurescu