sâmbătă, 27 august 2016
Post mortem
Poemele mele miros a gutui
păstrate în odaia de musafiri,
miros a izvoade şi a floare de măr,
a iarbă cosită şi a trandafiri.
Unele versuri sunt moi ca mătasea,
altele, amare cum e pelinul,
unele sunt aspre ca iarna,
altele, roşii cum e rubinul.
Unele au plete, altele, carne,
câte-un vers râde, altul plânge.
Ci numai unul de-ar fi tăiat,
pagina s-ar umple de sânge.
Atunci, poemul înjunghiat
ar ţipa de dor până departe.
Prea adânc în lut va dormi poetul,
ca să se mai bată pentru carte.
Adrian Bucurescu
vineri, 26 august 2016
Povestea vorbei
Flăcări şi panglici pe nas
Responsabil cu mirosul şi respiraţia, nasul este unul dintre cele mai pomenite şi mai înfipte organe anatomice în paremiologia românească. Rareori apare însă în contexte favorabile, sugerând de cele mai multe ori neruşinare, obrăznicie, îngâmfare sau indiscreţie. În argou, nasului i se mai spune şi bârnău, carină, cârmă, naşcarină, pătlăgea, trompă. A nu-şi cunoaşte lungul nasului înseamnă a nu-şi da seama cât e în stare să facă prin puterile proprii, lungimea nasului fiind un fel de unitate de măsură. De aici, altă expresie: nu-i ajungi cu prăjina la nas, adică este foarte încrezut. Mai puţin limpede e de ce despre cineva prea îndrăzneţ, prea obraznic se spune că şi-a luat nasul la purtare. Dar nici fără nas nu e bine; astfel, a-i cădea nasul cuiva înseamnă a-şi pierde îndrăzneala sau îngâmfarea, a rămâne ruşinat, umilit, iar a-i tăia nasul înseamnă a-l pedepsi, a-l ruşina, a-l pune la locul său.
La o adică, nasul pare a fi un soi de semn de nobleţe, un blazon: a nu fi de nasul cuiva înseamnă a nu corespunde, a nu fi pe potriva unei alte persoane. A scoate panglici pe nas, cum fac scamatorii, înseamnă a exagera, a minţi, iar dacă scoţi flăcări pe nas, ca balaurii, atunci eşti foarte furios, poate chiar primejdios.
Despre un ins foarte slab se spune că îi curge untura pe nas! Poate să-i curgă şi tărâţa pe nas, dar atunci este mânios. Când cineva îi mută nasul altcuiva din loc, răspândeşte un miros greu, pute. Dacă-i dai nas lui Ivan, el se suie pe divan, mai spune şi o zicătoare din lunga experienţă pe care o avem cu ruşii. E recomandat să nu-ţi bagi nasul unde nu-ţi fierbe oala, adică nu trebuie să te amesteci nepoftit în treburile altora.
Adrian Bucurescu
joi, 25 august 2016
Сергей Есенин / Serghei Esenin
"Не жалею, не заву, не плачу..."/ "Nu mă plâng, nu-mi pare rău, n-am milă..."
Nu mă plâng, nu-mi pare rău, n-am milă.
Toate trec ca florile, pe rând,
Veştejite-n auria toamnă.
Tânăr n-oi mai fi cât de curând.
Prea mult nici tu n-oi mai bate-aşa,
Inimă atinsă de răceală.
Nu-mi mai arde să mă plimb desculţ
Prin mestecenii plini de beteală.
Suflet de hoinar, prea abătut,
Îmi astâmperi vorba-nflăcărată!
Prospeţimea, dorul, le-am pierdut
Şi privirea mi-este tulburată.
Cu dorinţele devin zgârcit.
Viaţa mea, eu oare te-am visat?
Când pe calul roib eu am gonit?
Când, în zori, prin stepă, am cântat?
Lin cad frunze roşii de arţar,
Toţi suntem pe lume trecători...
Fie dar blagoslovită legea
Că-nfloreşti şi dup-aceea mori!
1922
Переводчик: Адриан Букуреску
Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu
miercuri, 24 august 2016
Abonați-vă la:
Postări (Atom)