Poemele mele miros a gutui
păstrate în odaia de musafiri,
miros a izvoade şi a floare de măr,
a iarbă cosită şi a trandafiri.
Unele versuri sunt moi ca mătasea,
altele, amare cum e pelinul,
unele sunt aspre ca iarna,
altele, roşii cum e rubinul.
Unele au plete, altele, carne,
câte-un vers râde, altul plânge.
Ci numai unul de-ar fi tăiat,
pagina s-ar umple de sânge.
Atunci, poemul înjunghiat
ar ţipa de dor până departe.
Prea adânc în lut va dormi poetul,
ca să se mai bată pentru carte.
Adrian Bucurescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu