LEGĂMÂNT

     Le făgăduiesc cititorilor mei fideli că, dacă Zeii vor îngădui, voi dezvălui cândva ce este şi unde se află Sfântul Graal. Tot ce pot spune deocamndată e că nimic din ce se spune despre EL nu e adevărat, în pofida unor "documentare" televizate şi a altor aberaţii de acelaşi soi. Nu a fost nici cupa din care ar fi curs sângele lui "Iisus Christos" şi nu a fost nimic altceva din ce s-a spus până acum. Ceea ce este Sfântul Graal  nici nu poate fi imaginat de cei care-L mai caută.

      HELIS, HELIS, ALMUS ABA TANI!


                                                                                                          Adrian Bucurescu

În graiul românesc de odinioară

          Dania Teofanei, pre numele ei mirean, Teodora, mama lui Mihai Viteazul

     "Eu, roaba Domnului Isus Hristos, călugăriţa Teofana, muma răposatului Mihai Voevoda din Ţeara Rumânească, vieţuit-am viiaţa ceştii lumi deşartă şi înşelătoare şi am petrecut lumeaşte destul în tot chipul în viiaţa mea până ajunsu şi la neputinţa bătrâneaţelor meale şi la slăbiciunea mea, în Sfânta Mănăstire în Cozia, la lăcuita Sfintei Troiţe şi la răpausul roposatului Mircei Voevoda. Şi trăiiu de ajunsu de luaiu şi sfântul cin călugăresc, derept plângerea păcatelor meale. Aciiş mă ajunse şi vestea de săvârşirea zilelor drag fiiului mieu Mihai Voevod şi de sărăcia doamnă-sa şi a coconilor domniei lui prin ţărâle străine. Fuiu de plângere şi de suspine ziua şi noaptea. După aceia, cu vrearea şi cu ajutoriul Domnului din Ceriu şi cu rugăciunea cinstiţilor părinţi în zi şi în noapte, şi plângerea mea şi suspinele sărăciei lor de ţărâle streine doară Svenţia Lui din naltul Ceriului au auzit şi S-au milostivit de i-au scos din ţărâle streine în ţeara de moştenie. Şi mai vârtos au cugetat la Svânta Mănăstire în Cozia pentru bătrâna şi jalnica lor maică. Se deaca să adunar unii cu alalţi, mare plângere şi suspini fu întru ei de jalea fiiu său Mihail Voevod şi pentru patima lor ce-au pătimit prin ţărâle striine, Doamna Stanca şi fiiu său Ion Nicola Voevod şi fiiesa Doamna Florica. Fu după aceia întrebare întru jale, cine cum au petrecut. Grăi Doamna Stanca: cum am păţit noi, maică, să nu pată nime din ruda noastră!
Dară molitva ta, maică, cum ai petrecut? Maica zise: cu mult foc de moartea fiiu mieu şi de jalea domniilor voastre, iar de cătră Svânta Mănăstire c-am avut pace, răpaus şi căutare de molitvele lor la nevoia mea. Ziseră domnia lor: mulţemim şi noi molitvelor lor pentru molitva ta, căci ai avut căutare de ei. Zise maica Teofana: pentru aceia, featele mele, am făgăduit Sventei Mănăstiri doauă sate în Romanaţi: Frăsinetul şi Sudeniţa, pentru sufletul răposatului Mihail Voevod şi pentru sănătatea fiiusău Nicolei Voevod şi pentru pomeana noastră şi a tot neamului nostru, să fiu pomenită în toate svintele pomeani, ci şi la dumnezeiasca liturgie, în vecie. Domnia lor ziseră: Noi, bucuroase, cum ţi le-au dat roposatul Mihail Voevod, volnică eşti, fie date şi de noi şi de Nicola Voevod şi de tot neamul nostru, în vecie, pentru pomeana, ca să aibi molitva ta şi de icea înainte milă şi căutare până la moarte de molitvele lor". 
                                                                                                8 Brumar 1602,
                                                                                    de Ziua Sfinţilor Arhangheli,
                                                                                                Mihail şi Gavril

    

Lebede, pe lac, la staţiunea Saturn

                                                                                         Foto: Valeria Bucurescu

Moment zgubilitic

          Vasluianca și turcul

Pe o treaptă neagră, într-un vechi hotel,
Unde cură-n vale un râu mititel,
Şade şi suspină tânăra drăguță,
Dulce şi suavă ca o panseluţă,
C-astă primăvară badea Suleyman
A plecat, lăsând-o fără niciun ban.
Orologiu-arată zece şi un sfert;
La recepţiune cine-apare fiert?
- Eu eram, cadâna. De la Marmara
Întorceam la tine fără o para.
Dacă tu la mine mai iubeam niţel,
Plăteam, bre, taxiul, să scăpam de el!
Dară vasluianca, auzind pre turc,
Aste vorbe zise: - Nu vreau să mă-ncurc
Cu un terchea-berchea fără facultate.
'N peptul de româncă inima mai bate.
Am făcut jiu-jitsu, nu îmi este frică,
De spahiii voştri mă doare-n pingică.
Nu este Vasluiul al vostru harem.
Să mai vii la mine când am să te chem!
Nu cumperi românca doar c-un ananas.
Şi-apoi vasluianca mândră-i râse-n nas.
Astfel e românca, astfel sunt românii:
Doar cu dignitatea au înfrânt păgânii.


                                                Adrian Bucurescu

Adrian şi Valeria Bucurescu, la Santa Monica, pe ţărmul Pacificului. Foto: Tana Manea

          Роберт Рождественский / Robert Rojdestvenski

          ПЕСЕНКА СОЛДАТА / CÂNTECUL SOLDATULUI

     (Из кинофильма "Неуловимые мстители") / (Din filmul "Răzbunătorii imperceptibili")

Satan se plictisea 
                          câteodată...
Într-o zi
el bătu la uşa-ncuiată
a femeii soldatului
şi-i spuse: "N-ai teamă,
                                  eu nu-ţi fac nimic, 
aş vrea doar să mă hodin un pic,
să m-aşez, să răsuflu un pic".
Muierea cătanei, de atâta vreme
                                               în singurătate,
l-a lăsat să intre pe Satan
şi i-a pus pe masă bucate.
Peste an, în faţa vetrei,
                                  de cu zori,
zâmbeau cinci, 
                      poate şapte
                                       drăcuşori.
Am, printre altele,
                           această întrebare:
în ce-i vinovată nevasta
                                   oare?
În ea de la naştere şade
                                    un drac!...
Eu nu ştiu, nu ştiu, zău, ce să fac.
La scumpa mea dulce
                                  m-aş întoarce
Dar îmi stă dracul Mahno în drum -
                                                      n-am ce-i face.
Şi-ntre timp, trag din greu 
                                       la război
eu soldatul, săracul;
tu, Marusea,
nu crede
             în dracul!

     Переводчик: Адриан Букуреску
     Traducere din limba rusă: Adrian Bucurescu

Transfăgărăşanul

                                                                           Foto: Valeria Bucurescu