Mircea cel Mare, iniţiat în Misterele Zalmoxiene
La pagina 242 a celebrei "Psaltiri Scheiene", apare o criptogramă, ce se dovedeşte a fi un catren scris de însuşi Mircea cel Mare, viteazul voievod al Ţării Româneşti. Iniţat în mare grad în Misterele Zalmoxiene, Mircea a ţinut să ascundă mesajul de creştini, spre a-l feri de distrugere. Iată cum arată voievodala poezie:
SE AŞ FI ŞTIOT TREE HELIŞ AŞ MEARGE
INTRU ANGI O IROI ŞI IO MERCE
ICI AŞ DZICE IZVINTA I PELIS
ISTE CELOI HE A SKRIS
Tâlcul poeziei se desluşteşte astfel: Dacă aş fi ştiut trăi frumos (evlavios), aş merge între îngeri şi eroi şi eu, Mircea. Acum (aici) aş zice: Izbânda în luptă să fie a celui care a scris!
Arhaisme: SE "dacă"; cf. latin. si "dacă"; HELIŞ "frumos; cuviincios; cumsecade; evlavios"; cf. rom. hireş "frumos"; galeş; grec. kalos "frumos"; alban "i holle "fin; delicat"; engl. holy "sfânt"; PELIS "luptă; bătaie"; cf. rom. paloş; a păli "a izbi"; latin. bellum "război".
În româna consemnată mai sus vorbeau Mircea cel Mare şi conaţionalii săi.
Acrostihul poeziei, aşadar lectura de sus în jos a iniţialelor versurilor, se vădeşte a fi SIII, care, la iniţiaţii zalmoxieni, însemna "Trei de S; Trei de Şase", adică 666, numărul fast al Geto-Dacilor! Totodată, se citea și STAR ”Luminosul; Strălucitorul; Înțeleptul”, supranume al Măriei Sale, de unde i s-a tras și porecla de ”Cel Bătrân” din istoriografia românească; cf. rom. stareț; slav. starîi ”vechi; bătrân”; engl. star ”stea”.
Adrian Bucurescu
