Primul poet român atestat

          Mircea cel Mare, iniţiat în Misterele Zalmoxiene

     La pagina 242 a celebrei "Psaltiri Scheiene", apare o criptogramă, ce se dovedeşte a fi un catren scris de însuşi Mircea cel Mare, viteazul voievod al Ţării Româneşti. Iniţat în mare grad în Misterele Zalmoxiene, Mircea a ţinut să ascundă mesajul  de creştini, spre a-l feri de distrugere. Iată cum arată voievodala poezie:

 

     Versurile sunt într-o limbă română arhaică, mai veche cu mai bine de un veac decât vestita scrisoare a lui Neacşu din Câmpulung, de la 1521. O lectură a criptogramei este aceasta:

     SE AŞ  FI ŞTIOT TREE HELIŞ AŞ MEARGE
     INTRU ANGI O IROI ŞI IO MERCE
     ICI AŞ DZICE IZVINTA I PELIS
     ISTE  CELOI HE A SKRIS

     Tâlcul poeziei se desluşteşte astfel: Dacă aş fi ştiut trăi frumos (evlavios), aş merge între îngeri şi eroi şi eu, Mircea. Acum (aici) aş zice: Izbânda în luptă să fie a celui care a scris! 
     Arhaisme: SE "dacă"; cf. latin. si "dacă"; HELIŞ "frumos; cuviincios; cumsecade; evlavios"; cf. rom. hireş "frumos"; galeş; grec. kalos "frumos"; alban "i holle "fin; delicat"; engl. holy "sfânt"; PELIS "luptă; bătaie"; cf. rom. paloş; a păli "a izbi"; latin. bellum "război".
     În româna consemnată mai sus vorbeau Mircea cel Mare şi conaţionalii săi.
     Acrostihul poeziei, aşadar lectura de sus în jos a iniţialelor versurilor, se vădeşte a fi SIII, care, la iniţiaţii zalmoxieni, însemna "Trei de S; Trei de Şase", adică 666, numărul fast al Geto-Dacilor! Totodată, se citea și STAR ”Luminosul; Strălucitorul; Înțeleptul”, supranume al Măriei Sale, de unde i s-a tras și porecla de ”Cel Bătrân” din istoriografia românească; cf. rom. stareț; slav. starîi ”vechi; bătrân”; engl. star ”stea”.

                                                                                                           Adrian Bucurescu