În loc cu verdeață

 

                             Gaudeamus igitur

 

Norii se destramă fir cu fir,

Câmpul plin de flori parcă-i patrafir

Al Domnului Pământ, preotul mare,

Care botează floare cu floare,

Spre a crește deasupra frumoasă

Până ce cade retezată de coasă.

 

Nu plângeți, florilor, căci ca și voi

Oamenii cresc și cad apoi,

Învăscuți în lut și-n rădăcini,

Nemaitemându-se de frig și spini,

Din țărână, cu fața spre văzduh,

Așteptând să-i cheme Sfântul Duh

La marea sărbătoare din stele,

Unde nu mai e chip de jele,

În loc cu verdeață, în loc senin,

Unde nu este durere, nici întristare, nici suspin.

 

                                                     Adrian Bucurescu