Răsare, măre, Luna,
somnoroasă și ciufulită,
și la răscrucea de pe colină
bolborosește o ispită
La drum, gutuile de aur
se sting și adorm.
Pești fără somn sar spre Lună
din apele care cer om.
În inima ca o cupă
sângele tânăr îmi străluce
și cu forța lui roșie
inima în creier mi-o duce.
Clopote în Calea Lactee
bat ca la Înviere.
Multe stele a lăsat Dumnezeu,
dar mai multe mistere.
În locul inimii am un bulgăre
negru și înghețat.
Mă poticnesc de o metaforă,
botul îmi este însângerat.
Adrian Bucurescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu