Cine știe ce-or scorni dușmanii
După ce voi adormi de tot,
Teamă nu vor mai avea că-ndată
Le voi arde una peste bot.
Ca și altădată, Bărăganul
Troscot va ivi și mușețel,
Doar că dropiile, chiar așa sărmane
N-or mai vrea pomană de la el.
Pentru al cui suflet să ia vamă?
Cine lor molitva le-ar citi?
Vechea rânduială se destramă
Și nimic n-o va mai aminti.
Cel mai bine-ar fi să nu te naști,
Inima de-a-n proasta să nu-ți bată.
Și-uite-așa, nici nu ai mai muri,
Pentru că nici n-ai iubi vreodată.
Dar așa, te-ncântă lumea-n floare
Și la ornic uiți să te mai uiți,
Și te pomenești printre aceia
Ce vor învia desculți și muți.
Adrian Bucurescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu