Fragment
duminică, 31 mai 2020
sâmbătă, 30 mai 2020
vineri, 29 mai 2020
Cerul și Pământul Atlantidei
Lumea asta nu-i a mea,
Ceealaltă nici așa.
Lumea asta-i cum o vezi,
Ceealaltă, cum o crezi.
Folclor românesc
Mistere neguroase încă mai plutesc peste fascinanta istorie a Atlanților, cei mai vechi strămoși atestați ai Românilor. Din fericire, s-a mai păstrat câte ceva din limba atlantă, și astfel se mai luminează cerul și împărăția de odinioară. Această magică limbă era inteligibilă prin tonuri, accente și context; de aceea, sintagmele ei se tălmăcesc în fel și chip. Cum am mai demonstrat în mai multe episoade, centrul acestei împărății era pe țărmul apusean al Mării Negre, în actuala Dobroge.
Mai întâi se vădesc legendele, uluitoare, chiar fantastice. Astfel, o străveche denumire a actualului oraș Isaccea, din județul Tulcea, era NOVIODUNUM, cu aceste sensuri:
1. NOV IODUNUM ”Corăbii Autopropulsate”; cf. rom. naie ”navă; corabie; barcă; luntre”; latin. navis ”corabie; navă”; grec. autonomos, latin. autonomus ”autonom”.
2. NOVIOD UNUM ”Navigatorii prin (din) Văzduh”; cf. rom. năvod; latin. navita ”corăbier; marinar”; anima ”aer; suflu de aer; vânt; răsuflare; respirație; duh; suflet; suflul vieții; viață; ființă; creatură.
3. NO-VIODUNUM ”Ne(mai)-Văzuții”; cf. rom. nu; ne-; vedenie; latin. videns ”prezicător; profet”; rom. năvod.
4. NOVIO DUNUM ”Noua Domnie; Excepțională Forță”; cf. rom. nou; latin. novus ”nou; neobișnuit; nemaiîntâlnit; extraordinar”; rus. novîi ”nou”; grec. dynamis ”energic; activ”; latin. dynamis ”mare cantitate; abundență”; rom. nepot; năbădăi; a năpădi; got. anabiudan ”a ordona”.
5. NOVIO DUNUM ”Care îi schimbă (înnoiesc) pe Sălbatici (Războinici); Care îi spală pe Cei Murdari; Care îi perfecționează pe Cei Cuceriți (Prinși)”; cf. rom. a înnoi; latin. novo ”a face din nou; a reface; a înnoi; a inventa; a schimba”; slav. nebo ”cer”; rom. a tuna; tun; toană; tăun; tină; latin. teneo ”a ține ceva (apucat; prins); a atinge un loc; a ajunge undeva; a avea în stăpânire; a poseda; a ocupa; a avea”; alban. dhunim ”viol; violență”; tine ”mâl; nămol; noroi”; denim ”pedeapsă; osândă; verdict; condamnare; sancțiune; sentință”.
6. NO VIO DUNUM ”Care nu vor Răul”; cf. rom. nu; ne-; voie; a voi; a tuna; tun; toană; a dăuna; tăun; alban. dhunim; denim.
Nu doar în toponimul NOVIODUNUM apar ”Navigatorii prin Văzduh” și ”Corăbiile Zburătoare”, ci în foarte mulți alți termeni păstrați din atlantă. Toate acestea vădesc că unii autori antici, între care Platon și Enoh erau inițiați în Misterele Atlante. Astfel, în dialogul ”Kritias”, descriind Atlantis, primul scrie: ”Iar lângă , această câmpie, tot la mijlocul insulei, la o depărtate cam de cincizeci de stadii, era un munte nu prea mare. Pe acest munte locuia unul dintre oamenii care, la obârșie, se născuseră acolo din pământ; numele lui era Evenor, și femeia cu care trăia el se numea Leukkipe; ei au adus pe lume o singură fată, Kleitho. Fata ajunsese la vârsta împlinirii când au murit mama ei și tatăl. În vremea asta, Poseidon, dorind-o, s-a împreunat cu ea și a tăiat toate povârnișurile împrejmuitoare ale colinei pe care locuia dânsa (...)”.
Iat-o pe regina Leukkipe, descoperită la Parța, județul Timiș:
LEU KIPPE ”Vasul Curat; Vasul Strălucitor; Trup Frumos; Înfățișare Minunată”; cf. rom. a (se) la ”a (se) spăla”; leu ”mamifier; monedă”; Laie, Lia (n.); cofă; cupă; chiup; chip.
Pe scurt: În Neolitic, teritoriul actualei Românii era stăpânit de celebrele Amazoane, războinice de temut. În vremea aceea, societatea lor era matriarhală, femeile având întâietate. Regina Leukkipe era chiar EVA din legendele biblice, căci numele soțului ei, EVE-NOR, se tălmăcește prin ”Soțul (Omul) Evei”; cf. rom. Eva; alban. njeri ”om; persoană”. Amândoi sunt reprezentați pe celebrul ”Vas al Îndrăgostiților”, descoperit în Șantierul Arheologic Sultana-Malul Roșu, de pe Valea Mostiștei, jud. Călărași.
La rândul lor, Poseidon și Kleitho sunt cei cunoscuți sub denumirea de ”Gânditorul și Femeia lui”, descperiți la Hamangia, jud. Constanța, sugerând prin aspectul lor tâlcul numelor: PO SEIDON ”Cel Așezat; Cel Neclintit; Care rămâne; Întemeietorul; Începutul”; cf. rom. pe; germ. was ”ce”; rom. a ședea; stană; buștean; boștină ”ceea ce rămâne din fagure după ce s-au scos mierea și ceara”; baștină; K-LEITHO ”Cea Măreață; Cea Multă; Cea Plină; Cea Minunată”; cf. rom. cui (pron.); latin. qui ”cel care”; lat; liotă; Laiotă - un voievod al Țării Românești; Leaota (munți); lăută; germ. Lied ”cântec”; gloată; găleată.
La vechii Elini, Poseidon era Zeul Mărilor, de la sensul de ”Navigator”, din NOVIODUNUM. De la a doua denumire, Latinii îi spuneau Neptunus.
Însă adevărata istorie, intuită în termenii moșteniți de la Atlanți, a fost nu doar romantică, ci și tragică. Astfel, în urma unor lupte crâncene cu Navigatorii Astrali, neavând nicio șansă, frumoasele Amazoane au fost învinse, iar cele prinse au devenit soțiile cuceritorilor. Episodul a devenit la Romani ”Răpirea Sabinelor”.
În celebra Carte lui Enoh, socotită apocrifă de căte teologi, Poseidon și tovarășii săi sunt descriși ca... Îngeri!
Iată ce scrie acolo:
”Iar când fiii oamenilor s-au înmulțit, li s-au născut în zilele acelea fiice frumoase și îmbietoare; și îngerii, fiii cerurilor, le-au văzut și le-au dorit, și s-au vorbit între ei: ”Haideți să ne alegem femei dintre fiicele oamenilor și să zămislim prunci!” Atunci Semyaza, căpetenia lor, le-a spus: ”Mă tem că voi nu veți vrea poate (cu adevărat) să împliniți fapta aceasta și numai eu singur voi fi răspunzător de un mare păcat”. Dar ei i-au răspuns cu toții: ”Să facem legământ și să ne făgăduim unii altora cu blestem să nu schimbăm planul acesta, cu cu adevărat să-l împlinim”. Apoi ei au jurat toți împreună și acolo s-au legat cu blestem unii în fața celorlalți. Iar ei erau două sute cu toții și s-au pogorât pe Ardis, piscul muntelui Hermon, și ei l-au numit muntele Hermon pentru că pe el se juraseră și cu blestem se legaseră unii în fața celorlalți. Și iată numele căpeteniilor lor: Semyaza, prințul lor; Arakib, Aramiel, Kokabiel, Tamiel, Ramiel, Daniel, Ezeqiel, Asael, Armaros, Batariel, Ananiel, Zaqile, Samsapeel, Satariel, Turiel, Yomeyal, Arazeyal. Acestea erai căpeteniile zecilor. (Aceștia) și ceilalți toți împreună cu dânșii își luaseră femei; fiecare și-a ales câte una și ei au început să intre la ele și să aibă legături cu ele, și le-au învățat farmecele și descântecele și le-au arătat meșteșugul tăierii rădăcinilor și (chipul de a cunoaște) pomii. (...).
Iar Azazel i-a învățat pe oameni să făurească săbii și spade, scut și platoșă, și le-a arătat metalele și meșteșugul lucrării lor, și brățările și podoabele, și măiestria de a sulemeni ochii jur împrejur cu antimoniu și de a înfrumuseța pleoapele, și pietrele cele mai frumoase și mai de preț, și toate culorile vopselelor, și prefacerea lumii. (...). Amiziras i-a învățat pe vraci și pe tăietorii de rădăcini. Armaros a arătat desfacerea farmecelor. Baraqiel (a dezvăluit) semnele, Tamiel (înțelesul) înfățișării stelelor, iar Asdariel a deslușit mersul Lunii. (...)”.
Desigur, acest mit are legătură cu enigmaticii Pelasgi precum și cu răzvrătitul Arhanghel LUCIFER, al cărui nume înseamnă în latinește ”Purtător de Lumină”.
Se vădește din toate aceste legende că POSEIDON-NEPTUNUS este același cu SEMYAZA, care, în Cartea lui Enoh este căpetenia îngerilor. Cu acest supranume s-a păstrat până în vremea Geților, atestat ca nume al unui erou, sub forma SIMOEISIS.
Tălmăciri:
1. SIMO EISIS ”Foarte Vrednic; Prea Strălucitorul; Cel mai Cinstit; Prea Slăvitul; Cel mai Mare; Prea Puternicul”; cf. rom. de seamă; latin. summus ”cel mai înalt; cel mai de deasupra; cel mai de seamă; suprem”; alban. shume ”mult; foarte”; rom. sameș ”administrator sau logofăt de moșie”; samiș ”atent; exigent”.
2. SIMO EISIS ”Mai-Marele Apelor; Prin (cu; din) Apă; Prea Curatul; Foarte Frumosul; Mult Farmec”; cf. rom. de seamă; latin. summus; alban. shume; rom. iaz; Iza (râu); Iași (loc.); alb. josh ”a atrage; a momi; a seduce; a fascina”; joshes ”atrăgător; seducător; fascinant; ispititor”; germ. Eis, engl. ice ”gheață”; rom. Someș (râu).
Iată și tâlcul de ”Răpitor al Fecioarelor”:
3. S-IMO EI SIS ”Care pe Frumoase le ia cu Forța; Care pe Drăguțe le ia pe Sus”; cf. rom. se; latin. amo ”a iubi; a-i plăcea (ceva); a avea amante”; rom. som ”samur; blană de samur”; șam ”damasc; pânză orientală de bumbac și in”; ia; sus; șas ”vultur”; șiș ”pumnal; hanger; stilet; spadă”; șos ”bârnă; grindă; stâlp”; șuș ”împușcătură”; alban. sasi ”cantitate”.
Din ultimele tâlcuri româna a format zmeu, monstrul care răpește fetele și le duce în olatul lui, în vederea căsătoriei cu ele. În româna veche, zmeu însemna și ”balaur; șarpe mare”. La Slavi, zmeia înseamnă ”șarpe”. Ar putea fi o explicație pentru denumirea Insulei Șerpilor, care de drept aparține de Dobrogea noastră, unde era și centrul religios, militar, politic și cultural al Atlanților.
De ce s-or fi supărat atât de rău autorii ”Bibliei” pe Lucifer și ceata lui de îngeri, pe ”Purtătorii de Lumină”, cei care, înnobilându-i ADN-ul, l-au creat pe Homo sapiens sapiens, a cărui inteligență este și astăzi aceeași ca în Neolitic? Cum l-au transformat pe Prea Curatul SIMO EISIS în ”Necuratul”, șarpele care i-a ispitit pe Adam și Eva în Rai?
Cei care încă se mai îndoiesc de existența vehiculelor zise OZN-uri să privească atent imaginile cu ele, desenate sau chiar fotografiate, și forma galaxiei noastre, Calea Laptelui, perfect asemănătoare!
Dar cine să fie Navigatorii Astrali? Îngerii sau Extratereștrii? Să fie oare miezul Căii Lactee o Gură de Rai a Divinilor noștri Veghetori?
Adrian Bucurescu
miercuri, 27 mai 2020
marți, 26 mai 2020
luni, 25 mai 2020
duminică, 24 mai 2020
Texte proletcultiste de Nicolae Manolescu
Creațiile celor trei poeți, altfel diferențiate individual, se așează însă în unele coordonate tipice, dintre care reținem deocamdată, ca simbol cuprinzător, lumina. Nu e doar incandescență a sufletului juvenil, ci un optimism funciar, bizuit pe o mare încredere în virtuțile epocii socialismului. (...) Constructorul comunismului cultivă lumina. În poezia celor mai tineri ea e mărturia unor infinite rezerve de entuziasm. Lumina e puritate, candoare, dar și dăruire optimistă idealului comunist. (...)
”Trei poeți tineri”, Contemporanul, nr. 11, 16 martie 1962
Elementele chiaburești, ostile, păstrează destul puterea chiar și în etapa următoare (reflectată în romane cum sînt Cuscrii de Al. I. Ghilia sau Zilele săptămînii de D. R. Popescu) în care asistăm totuși la un peisaj social modificat: gospodăria există și realitatea ei de belșug devine argumentul decisiv pentru atragerea mijlocașului. (...)
”Proza colectivizării”, Contemporanul, nr. 15, 13 aprilie 1962
Subliniind în cuvîntarea sa la ultima conferință pe țară a scriitorilor ”rolul de seamă al literaturii în formarea și educarea tineretului”, tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej spunea: ”Tînăra noastră generație are nevoie de opere care întruchipează idealurile pline de măreție ale epocii noastre, evocînd tradițiile glorioase de luptă ale poporului, ale clasei muncitoare...”. (...) Ce a însemnat Revoluția socialistă pentru tot acest tineret osîndit la nerealizare (sub burghezie) e ușor de înțeles. În peisajul țării, devenit un imens șantier, literatura a surprins nemaipomenit dezlănțuire de energii, munca trepidantă, entuziasmul sutelor de mii de tineri, închinînd o laudă tinereții... o laudă efortului uman eliberat. (...) Devotamentul și eroismul acestor tineri, născuți și crescuți după Eliberare, educați în spiritul moralei comuniste, trebuie să facă obiectul unor opere pe măsura cerințelor epocii noastre.
”Tineri muncitori în creația literară contemporană”, Contemporanul, nr. 18, 14 mai, 1962
23 August a avut urmările cele mai profunde în literatura pusă în fața unor probleme umane nemaicunoscute, a unui peisaj social și moral cu totul deosebit. Arta, hrănită secole întregi din negare, devine un mod de a afirma noul umanism socialist.
Factorul hotărîtor al revoluționării literaturii noastre este Partidul, chiar numai pentru faptul că avangarda marxist-leninistă a clasei noastre muncitoare e arhitectul structuralelor prefaceri sociale și politice, al unei noi realități, al unui nou tip uman, mult mai evoluat, care pune scriitorilor probleme noi, mult mai complexe.
Făcînd din creația literară o parte integrantă a cauzei generale a clasei muncitoare, ”o literatură cu adevărat liberă, legată fățiș de proletariat”, Partidul i-a ajutat pe scriitori să înțeleagă ce rol le revine în viața socială, în lupta pentru construirea și desăvîrșirea socialismului, aportul pe care îl pot aduce la făurirea și dezvoltarea conștiinței socialiste, la distrugerea vechii mentalități.
Însușindu-și ideile marxism-leninismului, scriitorii au dobîndit o imagine justă, adecvată a esenței fenomenelor pe care le reflectă, a perspectivei evenimentelor pe care le trăiesc. (...)
Întregul nostru front scriitoricesc a înțeles că literaturii noastre îi revine - așa cum spunea tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej la Conferința pe țară a scriitorilor, în cuvîntarea din 24 ianuarie 1962 - misiunea de mare răspundere de a contribui prin toată forța ei de înrîurire la formarea și dezvoltarea conștiinței socialiste, la făurirea omului nou, a moralei socialiste. (...)
”Literatura română azi”, Contemporanul, nr. 34, 21 aug. 1964
sâmbătă, 23 mai 2020
Toponimia Daciei: Creața Leșile
Geții PIEPHEIGOI
Am fost coleg de clasă, la Liceul Teoretic din Urziceni, cu George Theodor Popescu, cu care am rămas prieten până astăzi. S-a născut în Creața Leșile, denumire dintre cele mai ciudate, care nu mi-a dat pace vreme îndelungată. În prezent, satul lui natal nu se mai numește așa, ci... Vânători, toponim banal, născocit de administrația comunistă, în vigoare și azi!
Robotind eu de câteva zeci de ani pe moștenirea românească din graiurile geto-dacice, m-am întâlnit din nou cu... Creața Leșile, dibuindu-i în sfârșit tâlcurile.
Astfel, acest sat de pe malul stâng al Mostiștei se află pe tărâmul unde hălăduiau cândva Geții PIEPHEIGOI sau PIEPHIGI, localizați în Vestul Bărăganului și Câmpia Vlăsiei. Etnonimul suferă mai multe tălmăciri, cum se întâmplă de obicei cu termenii geto-dacici:
1. PI E PHEIGOI ”Care sunt Viteji; Care sunt Războinici; Care se bat; Care se apără; Cei care înțeapă; Cei care scrijelesc; Cei care scriu; Care au Carte; Care (se) cultivă”; cf. rom. pe; germ. was ”ce”; rom. e; fie; buiac ”răsfățat; zburdalnic; nebunatic; nechibzuit; exaltat; nebun; aiurit; petrecăreț; chefliu; exuberant; roditor”; paic ”soldat din garda personală a voievodului; sol; trimis; mesager”; pahaie ”om rău; speță rea”; buche ”slovă; literă”; Baicu, Voica, Voicu, Vuică (n.); alban. fajkua ”șoim”; bujk ”agricultor”; germ. Buch, engl. book ”carte”; germ. bei wache ”la pază”.
2. PIE PHEIGOI ”Cărora le place Cartea (Învățătura)”; cf. rom. a (se) îmbia; voie; a voi; buche; germ. Buch, engl. book.
3. PIEPHEIGOI ”Scris; Lectură; Carte; Cultivare; Superioritate; Înălțime; Vârf; Înțepătură; Cusătură; Țesătură; Încrengătură; Rămuriș; Vlăstari; Pui”; cf. rom. babac ”tată”; babacă ”mamă”; bobeică ”babă; runc; pisc păduros izolat”; pufoaică; boboc ”mugure; pui de pasăre”; Bobeica - un deal în jud. Iași.
Mergând după tâlcurile de ”Scris; Carte; Rămuriș”, se vădește atestată o cetate getică, HERTOVALUS, cu felurite tălmăciri:
1. HERTO VA LUS ”Împrejmuire cu (de) Copaci (Ramuri)”; cf. rom. curte; gard; pe; leasă ”desiș mare de pădure; împletitură de nuiele”; alban. lis ”stejar”; rus. les ”pădure”; franc. lys ”crin”.
2. HERTO VA LUS ”Îngrădire cu Plante”; cf. rom. curte; gard; latin. hortus ”grădină; casă la țară”; rom. pe; leasă; alban. lis; rus. les; franc. lys.
3. HERTO VA LUS ”Ocol cu Plante; Apărarea Plantelor”; cf. rom. curte; gard; latin. hortus; rom. pe; leasă; alban. lis; rus. les; franc. lys.
4. HERTO VA LUS ”Cultivarea (Îngrijirea) Plantelor; Cartea cu Plante; Care tămăduiește cu Plante”; cf. rom. carte; latin. charta ”foaie de papirus pentru scris; (fig.) scriere; carte; scrisoare”; rom. pe; leasă; alban. lis; rus. les; franc. lys.
5. HERTO VALUS ”Ocolit (Împrejmuit) de Ramuri (Încrengătură); În Mijlocul Pădurii; În Inima Vlăsiei”; cf. rom. curte; gard; Herța (top.); latin. hortus; cordis ”a(l) inimii”; germ. Herz, engl. heart ”inimă”; BLIS - o plantă medicinală dacică; rom. plasă; Vlăsia - numele unor codri întinși; alban. filiz ”lăstar; vlăstar”; pyll ”pădure”; pyllezoj ”a împăduri”.
6. HER'TO VALUS ”Ocolul din Rămuriș; Cetatea Vlăsiei; Fortăreața (Forța) Pădurii; Cercul din Pădure; Tainele (la) Adăpost; Cartea din Ascunziș; Scriptura (Știința) Secretă”; cf. rom. curte; gard; criță (arh.) ”oțel”; creț; a (se) încreți; cretă; latin. hortus; charta; irl. creth ”poezie”; rom. plasă; Vlăsia; văl; a învălui; alban. filiz; pyllezoj.
7. HERTO VALUS ”Bun (Strălucit) la Învățătură; Multă Carte”; cf. rom. carte; folos; bălașă ”o piatră prețioasă”; latin. plus ”mai mult”.
8. HERTOVALUS ”Scriere; Carte; Știință; Vrednicie; Forță; Fortăreață; Apărare; Adăpost; Ascunziș; Subteran”; cf. rom. hărtulie ”act; document”; cărțulie; horodovii ”de oraș; orășenesc”; hârtop, hârtoapă ”vizuină; bârlog; grotă; peșteră; râpă; groapă”; germ. Kartoffel, rus. kartofel ”cartof”.
9. HER'TO UALUS > *HERĂȚOUA LĂȘI > CREAȚA LEȘI > Creața Leșile. Articolul hotărât -le este o intervenție gramaticală românească.
Prin tâlcurile de ”Carte; Slove Scriere”, este limpede că termenii getici PIEPHEIGOI și HERTOVALUS aparțin aceluiași trib. Un argument în plus pentru sensurile respective este denumirea unui sat vecin, Dascălu. Dacă s-ar găsi urme de locuire în vatra actualului sat Vânători, s-ar vădi că acolo a fost un sat, poate chiar un oraș antic.
Dar și mai senzațional ar fi dacă tălmăcirile ”Scrierea Secretă; Cartea Plantelor”, privind satul care pe vremuri va fi fost în inima Vlăsiei, ar fi în legătură cu misteriosul ”Manuscris Voynich”, ilustrat din belșug cu plante, cu o scriere încă nedescifrată!
Altminteri, din cele mai multe tâlcuri ale străvechiului toponim getic se înțelege de ce satul Creața Leșile era musai să dea un cărturar, un poet. Acesta este George Theodor Popescu, autor al mai multor volume de poezii. Am debutat amândoi, în anul 1968, în primul număr al revistei Liceului Teoretic din Urziceni, ”Stăruința”. De neuitat!
Adrian Bucurescu
vineri, 22 mai 2020
Pasionanta profesie de ziarist
Foto: Florin Eșanu
marți, 19 mai 2020
luni, 18 mai 2020
duminică, 17 mai 2020
sâmbătă, 16 mai 2020
vineri, 15 mai 2020
Un erou ignorat: Radu de la Afumați
Sunt eroi în istoria noastră pe care nici ”demitizarea” nu va reuși să-i facă uitați ori să le scadă măreția. Altora nici nu le mai trebuie ”demitizare”, ei fiind ignorați chiar de pe vremea când poporul vibra de mândrie patriotică la descoperirea faptelor glorioase ale strămoșilor.
Unul dintre eroii ignorați este Radu de la Afumați, fiul lui Radu al IV-lea cel Mare și al doamnei Cătălina, domnitor al Țării Românești în ianuarie-aprilie, iunie-august, octombrie 1521 - aprilie 1529. A fost căsătorit cu Voica, moartă în 1526, și cu Ruxandra, ultima fiind fiica lui Neagoe Basarab. A luat domnia în vremuri tulburi, când Imperiul Otoman dorea transformarea țării în pașalâc.
Prin luptele sale susținute împotriva turcilor, Radu a izbutit să împiedice planurile sultanului Soliman Magnificul și să îl silească să se răzgândească. I s-a dat supranumele ”de la Afumați” pentru că avea o moșie în localitatea Afumați, județul Ilfov. Pentru a-l deosebi de alți voievozi cu numele de Radu, el a mai avut și alte supranume. Astfel, în timpul vieții i s-a zis Radu Voievod cel Nou și Radu-Vodă cel Tânăr, iar după moarte i s-a mai spus și Radu cel Viteaz, ca dovadă a vitejiei fără seamăn demonstrate în stăvilirea amenințării otomane. În documente se intitula ”Io Radu Voievod, fiul marelui și preabunului Radu Voievod”. Și-a început domnia cu o victorie asupra lui Mehmed-beg, român turcit, poftitor la tronul Țării Românești.
Între 1522 și 1525, în țară s-au purtat lupte crâncene cu turcii și cu alți pretendenți la tron, sprijiniți de turci.
Inscripția de pe mormântul lui Radu de la Afumați, de la Curtea de Argeș, pomenește de 20 de bătălii. La îndemnul Craioveștilor, s-a supus o vreme sultanului, dar, la sfârșitul domniei, în aprilie 1529, când a încercat să reia politica antiotomană, a fost ucis, împreună cu fiul său, Vlad, de boierii Neagoe și Drăgan, în vreme ce se afla în biserica numită Cetățuia, aflată la miazănoapte de orașul Râmnicu Vâlcea. Nu crezuse că hainii vor merge până acolo încât să profaneze lăcașul de cult!
Prin căsătoria cu Ruxandra și trecerea de partea Craioveștilor, aplecat deci mai mult spre Oltenia, Radu de la Afumați își atrăsese ura Drăculeștilor, care l-au socotit trădător.
Drăculeștii doreau aducerea pe tron a unui domn din rândurile lor și în dauna boierilor olteni.
Din nefericire, ticăloșia unor boieri de atunci, care, nepăsători la primejdiile ce amenințau țara, își urmăreau doar propriile lor interese, prea seamănă cu comportamentul multor politicieni de astăzi față de necazurile României...
Adrian Bucurescu
”România liberă”, 25 Iunie 2010
Toponimia Daciei: Afumați și Fierbinți
Geții SIENSIOI
În amintirea prietenului meu, Marian Ștefan, din Fierbinți, plecat alaltăieri la cele veșnice
În amintirea prietenului meu, Marian Ștefan, din Fierbinți, plecat alaltăieri la cele veșnice
Stârnesc nedumerire multe toponime românești, între care și ciudatele Afumați, din județul Ilfov, și Fierbinți, din județul Ialomița. Însă, de cele mai multe ori, toponimele românești, mai limpezi sau mai tulburi, provin de la strămoșii noștri antici, cum se întâmplă și cu datinile populare.
Astfel, pe hărțile Daciei, apare și tribul getic SIENSIOI sau SENSES, localizat aproximativ în Vestul actualului județ Ialomița. În afară de aceste două denumiri, prima în transcriere elenă, iar a a doua, în latină, despre ei nu se mai știe absolut nimic.
Nu ne mai rămâne decât să încercăm a tălmăci variantele etonimului, care pot fi rostite SIEN-SIOI sau SEN-SES, având aceste tâlcuri: ”Foarte Buni; Mare Frumusețe; Prea Curați; Prea Străluciți; Multă Ardență; Multă Căldură; Foarte Copți; Mare Fierbere”; cf. rom. zân(ă); sein ”varietate de mere”; sân (pop.) ”sfânt”; Seinul - numele unui cântec care se cântă la culesul strugurilor; ceaun; latin. sanus ”sănătos; cu mintea întreagă, cu judecată; (despre stil) sobru, natural, cumpănit”; alban. shajni ”halucinație; delir”; germ. schon ”frumos”; finl. sauna ”saună”; rom. a (se) sui; și; șa; sus; șes.
Din studiile îndelungate consacrate graiului geto-dacic, am înțeles că grupurile se și si s-au transformat în timp în șe și și, apoi în ce și ci.
Termenii compuși, SIEN'SIOI și SEN'SES, aveau tâlcurile de: ”Bunătate; Frumusețe; Limpezime; Claritate; Strălucire; Ardență”; cf. rom. cenușă; încins; latin. sensus ”simțire; sensibilitate; simț; conștiință; simțământ; părere; pricepere; idee; sens”; alban. sanez ”gențiană”; franc. chance ”șansă”.
Ținând cont de cuvintele moștenite în română de la SIEN'SIOI/SEN'SES, cenușă și încins, se poate spune cu siguranță că toponimile Afumați și Fierbinți nu sunt decât sinonimele etnonimului getic.
Adrian Bucurescu
joi, 14 mai 2020
miercuri, 13 mai 2020
luni, 11 mai 2020
sâmbătă, 9 mai 2020
vineri, 8 mai 2020
Abonați-vă la:
Postări (Atom)