Urzeala Zânelor

          Mitologie românească


     În ”Descrierea Moldovei”, voievodalul savant Dimitrie Cantemir se referă și ”la câțiva zei necunoscuți și care se vede că se trag din idolii cei vechi ai Dacilor”, printre care enumeră și Zâna: ”Acest cuvânt ar putea să se tragă din numele Diana. Totuși rareori se vorbește despre ea singură, de obicei se vorbește de mai multe; le zic Zâne și le socotesc niște fecioare frumoase, revărsând farmecul lor asupra altora”.
     Presupunerea lui Cantemir este întemeiată.Numele de DIANA, Sora Geamănă a lui APOLLON, se tălmăcește nu doar prin ”Zână”, ci și prin ”Luminoasa; Strălucitoarea”; cf. rom. geană (de lumină); alban. zonje ”doamnă”, slav. deni ”zi, ziuă”. Desigur, Ea este Zâna Zânelor, regina acestor făpturi minunate din mitofolclorul românesc.

     În graiul strămoșilor noștri, mai este atestată și varianta DINO, în denumirea unei plante medicinale, DINOBOYLA, sintagmă care lămurește multe din misterele legate de Zâne. Literal, DINO-BOYLA înseamnă ”Urzeala (Voalul) Zânelor”; cf. rom. fuior; văl; a învălui. În română, fuior înseamnă și ”fire de tort; țesătură; textură; pânză de cânepă sau de in”. Cu acest tâlc, o plantă din etnobotanica românească poartă numele de vălul-miresei, cu denumirea științifică de Clorophytum comosum.

     Cu o pânză fină se strecoară și astăzi laptele și fructele moi. De aceea, tot în etnobotanica românească se găsește și planta cu strania denumire de sita-zânelor, ciurul-zânelor sau sita fetei, a cărei denumire științifică este Carlina acaulis.

     În mitologia românească, Zânele sunt de două feluri: bune și rele. Primele, preponderente numeric, sunt fecioare frumoase, zvelte, foarte tinere, năzdrăvane, prielnice oamenilor cinstiți, care ajută eroii din basme, de obicei pe Făt Frumos, să treacă peste cele mai grozave primejdii. De cele mai multe ori au părul de aur. Se spune că se nasc din flori, și de aceea trebuie că sunt atât de legate de plantele noastre. Astfel, din DINOBOYLA provine și denumirea frumoaselor, plăcut mirositoarelor și finelor zambile, zise științific Hyacinthus orientalis, astăzi răspândite în toată lumea. Frumusețea lor a făcut ca la 7 Martie să fie sărbătorită Ziua Mondială a Zambilei.

     Grație tâlcurilor prielnice, chiar sacre, din DINOBOYLA româna a moștenit și termeni ca tâmplă ”catapeteasmă;; iconostas” și jimblă,  precum și a se întîmpla și întâmplare, adică o minune, respectiv o faptă mai deosebită.
     Câteva dintre Zânele bune au specializări, cum ar fi: Zâna Florilor, Zâna Codrilor, Zâna Lacului, etc. Fiecare anotimp are câte o Zână a lui. Zâna Zânelor și Zâna Codrilor umblă uneori călări pe inorog.

     Poți fi ajutat de Zâne, dacă ai un suflet curat, dar dacă le calci interdicțiile, vei fi pedepsit fără milă, de obicei prin orbire, mai ales dacă ai văzut vreuna goală sau dacă ai intrat pe teritoriul lor, fără permisiune. Înțepenești sau îți pierzi mințile. Nici descântecele nu te mai pot salva. De altminteri, urzeală mai înseamnă și ”conspirație; intrigă; vrajă; blestem”. Din această pricină, din aceeași DINOBOYLA româna a format și dambla și tembel. Tot de aceea, sita-zânelor sau ciurul-zânelor li se mai spune și unor plante foarte înțepătoare.

     La Geto-Daci, Diana era și Zeița Vânătorii, care umbla prin codri, uneori și noaptea.
     Spre deosebire de Iele, care umblă în ceată, Zânele sunt de obicei singuratice. Dar, ca și Ielelor, li se mai spune și Albele, Curatele, Frumoasele, Drăguțele, Luminoasele ori Dalbele.


                                                                                                                   Adrian Bucurescu