miercuri, 31 mai 2017

Moment zgubilitic






          Publicitate

Cumpără potcoave de fluturi!
Oferta e promoțională.
Ia și niște căpestre de purici,
Să bagi concurența în boală!

Cu potcoavele noastre de fluturi
Lumea e cu totul a ta.
Investește acum, norocosule,
Pe gânduri nu mai sta!

Cu căpestrele noastre de purici
Capeți siguranță de sine,
Peste tot, în weekend, femeile
Vor întoarce capul după tine.

Cumpără produsele noastre!
Aici nu încape îndoială.
Deși abia au apărut,
Au și cucerit piața mondială.

Cu potcoave trăiești o aventură,
Fără căpestre nu ai niciun rost.
Grăbește-te, deja e înghesuială,
Cumpără acum, nu fi prost!


                             Adrian Bucurescu

marți, 30 mai 2017


          Magie albă




Încearcă, vântule, de mă înspăimântă,
încearcă, vântule, vremea de-a plânge,
dacă pe ape doina mi-o cântă
trestia mlădie - sora de sânge!

Încearcă, Soare, de îmi întunecă
ochii-n sublima după-amiază,
dacă-n oglinzile dragostei lunecă
stele albastre de mă veghează!

Era să înfloresc cu cicorile,
era să înfloresc copilărește
deodată în verdele lan de secară,
simțind cum și mie păru-mi foșnește.

Încearcă, amurgule, de mă astâmpără!
Pare că știi neliniștea, murgule!
Repede-repede, hai de mă cumpără
pe tristețe - încearcă amurgule!

                          Adrian Bucurescu

luni, 29 mai 2017

Jertfa lui Zalmoxis





         Tăbliță dacică de la Sinaia

     Textul începe cu numeralele de la 1 la 31, reprezentând anii pe care-I împlinise Apollon-Zalmoxis când a fost ucis de Scyți. Pe Valea Timocului este atestată o fortăreață getică numită TRI-DETITI-LI-US ”Treizeci și Unu”, restaurată de împăratul bizantin Iustinian.

(...) AH SLU SAGET DAVON. FY DYZY A DONTEO. SY FUE ONSOY O SETYOY EOY DYOS. DOHSO ON ACSO USIGA ISSEI YOURO DA-HYE-UD-TESITY S(I)Z SELT TYP OTE.
DYTI SOSALO LUO TROPEU SOEDUO E DIOSO NOBALO SYEO. PUELUE DYO ZOE EYLO DAVO GETO SOELO SARMY GETUSO.

     Tălmăcire:

     (...) Ah, dușmanii L-au săgetat pe Cel Divin! Era o zi de sărbătoare. Și a fost aceasta într-a șaptea din zile. S-au dus la acei ucigași cei doisprezece judecători și i-au aruncat în Apa Sfântă. Au luat cei șase al Lui trup minunat. Și îndrăgit conducător a fost. Fiul Și-a dat viața pentru Țara Geților. A întocmit Legământul Vitejilor.

                              Adrian Bucurescu, Tainele tăblițelor de la Sinaia, Ed. Arhetip, 2005

duminică, 28 mai 2017

Hanul cu șindrilă roșie


        





Bem la Crâșma Roșie din pocaluri
negre cu picioarele de lemn
Miruiți în zaiafet și baluri
Crai copii avem pe frunte semn

Reci privim la dansatoarea goală
și-o vopsim cu vin de mii de ani
Triști sorbim și evgheniți de boală
dăm să bea și bandei de golani

Vine ins schilod la masa-augustă
cere vin și nu poate să-l bea
ia din iriși gânduri ni le gustă
mag geambaș ne vinde în cafea

I-a venit buiestrul șchiop în urmă
și l-a luat în dinți și duși au fost
S-au pornit ghitarele în turmă
și-am uitat devreme dacă-i post

Și sorbim veninul din pocaluri
negre cu picioarele de lemn
La fereastră vremea: valuri-valuri
Crai copii păstrăm pe frunte semn.


                           Adrian Bucurescu


     P. S. Aceste stihuri au fost publicate în revista ”Luceafărul”, la 24 Ianuarie 1970, la rubrica de ”Cei mai tineri autori”.

sâmbătă, 27 mai 2017

Domnița din U






Barbară noapte și sublimă noapte
e aur în tivul mătăniilor coapte
a trecut pajura oarbă vâslind
tot pe la margine de colind
rea domnița mă farmecă-n cerb
iarba mumă jelește superb
coarnele mele geaba sunt de rubin
e moarte-n săgeata de la cherubin.


                                                             Adrian Bucurescu


     P. S. Aceste versuri au apărut mai întâi la 24 Ianuarie 1970, în revista ”Luceafărul”, la rubrica intitulată ”Cei mai tineri autori”. 

vineri, 26 mai 2017

Tăblițele dacice de la Sinaia






          < În Heliștea Vântului >

BASORYO MATOSO GHETO ION SETYVO. LUSTO CO FORIEO REHETO RYPON MAHELO SIT. FUCOTO SO HEO NON. TU L(U)NEOS GUE MUNTO MOIUMANOS. GHETO D-UNI ZABESO OA PROMEOSO FEIO A PUHATIU E DELOS PATOE O REGHET ERO REGA HYONS. TRYO CUDUN DU UIAIENI SOAEMUTO MULTUE PR(I)NSEO SYEATO. TAUFUE MAHELOE DUMUN. ERA UN GHICUE HOR GNA SONGHEN AO SORUAE MATOSO BAZORIU. MONDAO REH ETERN A YST R(O)MUON SARO GHETO. 

     Traducerea:

     Pe Cel Divin o doamnă a Geților L-a crescut. Fiul cu curaj S-a ridicat ca să doboare nelegiuiții, înfruntându-i. A făcut ca în hău ce e sus să alunece (și) ca munții să se miște. 
     Geții noștri spuneau despre Făt Frumos și Nobil că pe colină S-a retras, în Împărăția Vântului, domnind ca un Zeu.
     Trei înfumurați de departe au tăbărât peste prinț ca să-L taie. În tufe nelegiuiții s-au ascuns. 
     Era o prezicere, odată, pe care a spus-o a Lui soră mamei Divinilor. Lumea se va închina veșnic la acest Conducător Suprem al Geților. 

                           Adrian Bucurescu, Tainele tăblițelor de la Sinaia, Ed. Arhetip, 2005

joi, 25 mai 2017


     Moment zgubilitic




          Cioca-boca

No, Aurora Pețan
Joacă țurca pe tăpșan
Cu moș Piso din Napoca -
Cioca-boca, cioca-boca...
Moșul se spală pe mâini
Și taie frunze la câini,
Apoi cântă la chitară
Lui Tokes Laszlo-n maghiară,
Încât taica episcopul
Joacă ceardașul cu mopul,
Iar Cătălin Borangic
Cântă manele pe dric;
Manele nu plagiază,
Ci el însuși le creează.
Lipsește Dan Turturică,
Expirat, minte peltică.

     Morala:
Cavalerii teutoni
Purtau faruri la șoșoni.

               Adrian Bucurescu

miercuri, 24 mai 2017


     Tăblițele dacice de la Sinaia




          < În Ziua Vânătorii >

     DOPA KAPO DIO SA VELIO AYO SORSO SERINA. GLOTO ARMOSA DAV SIRMIO DROMIHTO CROMOS POLTA VIO LO NATO IS ORA HAGIO. ORU SI SEGETA VRENO DEN OS GHEOTO. SAR MOGATO DAV SCHYT GET! 
     Rândul de jos:
KOS IRA SARMIGITIOSA TOPO. 

     Traducerea:

     A băut Domnul Zeu cu sete apă din Izvorul Tămăduirii. Toți războinicii din cetate l-au sfătuit pe conducătorul cel gras să-I ridice viața Celui Născut în Tărâmul Divin. Tânărul de săgeată a fost rănit, în Ziua Vânătorii. Domnule Magnific, dă iscusință vitejilor!
     Rândul de jos:
Când era Sarmizegetusa în floare.

                                 Adrian Bucurescu, Tainele tăblițelor de la Sinaia, Ed. Arhetip, 2005
   

marți, 23 mai 2017


          Hotar




Sufletul nostru cumpănă este...
Susură-n lanuri veche poveste.

Păsări se sting, iarba descântă,
Cornul de aur sub ghizduri cântă.

Gânduri pe rând se desprind spre ceruri,
Steaua Polară vede din geruri.

Pulberea zace-n drumuri de dor,
Năvalnici, ochii negurii dor.

Duce-ne-om d-aduce-l-om iar
Sufletul nostru pierdut prin jar.

                                                      Adrian Bucurescu

     P. S. Aceste versuri au fost publicate în ”Stăruința”, revista Liceului Teoretic Urziceni, Octombrie 1968

luni, 22 mai 2017

Mărturii despre Geto-Daci






     (...) Lisimah a trecut în războiul acesta peste Dunăre în Dacia sau în țara Geților; căci, se spune că în una din acțiunile sale împotriva Geților s-ar fi rătăcit în stepa getică și ar fi fost prins de către regele get Dromichaetes. Principele acesta l-ar fi ospătat (...) dovedindu-i că prietenia Geților îi poate fi foarte avantajoasă, în schimb supunerea acestora i-ar fi inutilă. Faptul acesta l-ar fi convins pe Lisimah să renunțe la proiectele sale de cucerire și să încheie cu Geții o alianță clară. 

                     Gebhardi, Ludewig Albrecht, Geschichte des Reichs Hungarn und der damit verbundenen Staaten, I. Theil, Leipzig, 1778, p. 55 - 56

     Istoria (lui Dromichaetes) se petrece în anul 3717 de la facerea lumii și 283 î.e.n. Amintirea adversarului său Lisimah ne-au păstrat-o însă tot felul de monede, de mărimea unui zlot, care se descoperă din când în când la săpături. Wolfgang Bethlen relatează că în tezaurul prințului Johann Sigismund s-ar fi aflat, la moartea acestuia, 4.000 monede de aur ale acestui prinț grec.

                     Die Geschichte von Siebenburgen in Abend Unterhaltungen, Sibiu, Martin Hochmeister, 1784, p. 26

duminică, 21 mai 2017


          Ulcioarele




La cel sat fără de nume,
La hotar de datină,
Spune-se că râu-n spume,
În bulboane de descântec,
Veșnic ar șopti un cântec
     Și-o poveste clatină...

Că ulcioarele-ar fi fete
Ce-au astâmpărat de sete
Gura arsă de voinic,
În văleatul Patimei,
În nopți negre pe colnic
Și-n licărul lacrimei,

Și că-n apa de izvor -
Ce-năuntru tremură -
Nu e decât tainic dor...
....................................
- Hai la ulcioare, ulcioare.
Cu grumaz de căprioare
Și mijloc de fată mare!...
Auzi! Darnicul descântec
Te îndeamnă să bei cântec...

                           Adrian Bucurescu


     P. S. Această poezie este debutul absolut al autorului, în revista ”Stăruința”, a Liceului Teoretic Urziceni, Iunie 1968

sâmbătă, 20 mai 2017

Constantin și Elena, o sărbătoare dacică


  



     Oricâți galbeni și arginți din Dacia au furat Romanii și alți dușmani, tot au mai rămas destui, iar spectaculoasele descoperiri de tezaure monetare continuă. Pe foarte mulți dintre acești bani apare încrustat un cal, iar pe alții, se vede, mai rar, și un călăreț.


     Nu doar călărețul se referă la marele rege Decebal, ci chiar și calul, întrucât DE C(H)EBAL se traduce prin ”Care mână Calul”; cf. rom. di!, dii!, die!; lat. caballus ”cal”; bulg. kobila ”iapă”. Din equus ”cal”, latina a format eques ”călăreț; cetățean din clasa cavalerilor; cavaler”. Așadar, și dacicul DECHEBAL se traduce prin ”Cavalerul; Nobilul; Domnul”.


     Însă DE CHEBAL putea fi tălmăcit și prin ”Calul Luminat (Luminos; Inteligent)”; cf. rom. zi, ziuă; alban. di ”a ști; a cunoaște”; latin caballus. Ca și în latina târzie, sunetele che și chi s-au transformat în ce și ci, și astfel, din DECHEBAL româna a moștenit substantivul ducipal  ”cal sprinten, voinic, frumos”. Folclorul românesc l-a reținut mai ales în basme, ca pe un cal năzdrăvan. Iată și o variantă a ”Plugușorului”:
     S-a sculat mai an
     Bădica Troian,
     Ș-a-ncălecat
     Pe-un cal învățat,
     Cu nume de Graur,
     Cu șaua de aur...
     Din nefericire, latinomanii din veacul al XIX-lea au transcris Traian, în loc de Troian, falsificând astfel textul popular, ca poporul român să fie cât mai... ”roman”, prostie ce continuă și astăzi. Cercetările arată că, până la Școala Ardeleană, Traian nu apare în onomastica românească, atestat fiind doar Troian, inclusiv la Sud de Dunăre.
     Așadar, avem un cal învățat, cu numele de Graur. În românește, graur nu se numește doar o pasăre, ci, adjectival, înseamnă un ”cal care are culoarea cenușie, împestrițată cu pete albe”. Ajungem acum la numele popular al sărbătorii de la 21 Mai, CONSTANTIN GRAUR. Iată și dezvăluirea acestei stranii denumiri: în limba Dacilor, CON S-TANTIN însemna ”Calul cel Năzdrăvan; Care aleargă la Luptă”; cf. rom. goană; a goni; slav. kon ”cal”; rom. se; dandana ”minunăție; ispravă; năzdrăvănie; întâmplare neplăcută; alarmă; situație critică și neașteptată; tumult”; latin. tentio, tentionis ”încordare; tensiune”. Din ce am văzut mai la deal, e limpede că și Constantin era un supranume al lui Decebal.
     Și numele Helene este des întâlnit în onomastica dacică, și provine din E LENE ”Care strălucește; Cu Foc”; cf. rom. a (pron. adj.); ea; Luna; alean; Ileana, Leana, Lina (n.). Totodată, într-un text de pe o tăbliță de plumb de la Sinaia, ce va fi prezentat când îi va veni rândul, sora lui Decebal este numită GEOPYR ”Strălucitoarea; Înfocata”; cf. rom. giuvaier, juvaier; șfară.



     La 21 Mai începe și Zodia Gemenilor, care, la Români, se mai numește și Frații. De aceea, în această zi, Dacii, multă vreme și Românii, i-au sărbătorit pe Decebal și pe sora lui, Elene. Să fi fost oare frați gemeni? Cu certitudine, în vechile noastre icoane, ei erau Sfinții Împărați Constantin și Elena. Brațele crucii, care se află mereu între ei, Îi simbolizează pe Cei Patru Zei ai Universului, Tatăl, Maica, Fiul și Fiica, adică Sfânta Pătrime. Că marele rege dac era socotit sfânt aflăm de la istoricul Jordanes, care scrie că, după o victorie zdrobitoare asupra Romanilor, Decebal și alți câțiva comandanți au fost ridicați la rangul de ANSES ”Semizei; Îngeri”. În textele de la Sinaia, aceluiași Decebal i se spune ”Împăratul”.





     Iar cine nu crede ceea ce e scris mai sus să se ducă la fostul templu dacic de la Densuș, județul Hunedoara, unde, inexplicabil pentru o actuală biserică, un cal misterios este sculptat, în basorelief, pe una dintre coloane. Nu este oare acesta simbolul Sfântului Împărat Decebal Constantin Graur, precum și hramul templului dacic?

                                                                                                           Adrian Bucurescu

     

miercuri, 17 mai 2017


     Din Cartea de Taină a Atlanților




           THIOS

El e cel dintâi și ultim, domn al fulgerelor este,
Cap și mijloc este Thios, voievod măreț pe creste,
El le-a făurit pe toate, tot El sprijină Pământul,
Și Cuvânt era în ceruri, când era numai Cuvântul.
E făptură bărbătească, e fecioară neatinsă,
Este-a vântului suflare, este flacăra nestinsă.
El e temelia mării, e și Soare, e și Lună,
Împărat și Tată,-n Sine doar inteligență-adună.
Mare-ndrumător al Lumii, sceptru sigur și suprem,
Spirit unic stând deasupra de iubire și blestem,
Thios e un trup de rege și întregul tuturor,
El e Foc și Apă, Aer și Pământ; El este Dor.
Thios este Zi și Noapte, El e cel dintâi Părinte
Care-n trup le-nchide toate și pe toate le-are-n minte.
Îi întrezărești semețul creștet și frumoasa-I față
Doar în cerul plin de raze când în astre se răsfață;
Plete lungi și daurite-Și flutură până departe,
Răsăritul și Apusu-n două arcuri le desparte;
Dintr-o parte Soare-I luce, iar din alta - Luna dalbă,
Iată ochii Lui! Etheru-n cuget I se-alege salbă.
Niciun sunet nu răsună, nicio vorbă, niciun vuiet
Să nu-l afle-ndată Thios - Domn pe fulger și pe tunet.
Creștetu și gându-I sacru deopotrivă-s de eterne,
Trupul Lui fără de margini în lumina-I se așterne,
Ne-nfricat în veci și zdravăn e-nzestrat cu mari puteri,
Una-i cu văzduhul falnic, Domn pe Mâine și pe Ieri.
Aripi lungi Îi răsăriră, care-L poartă după dor,
Pântecu-I divin e însăși Glia, Mama tuturor;
Cu semeții munți în coamă, poartă-n brâu genunea-ntinsă,
Iar din sânu-I veșnic scoate doar Lumina cea Nestinsă.
Ci-n lumină cu privirea urmărindu-L peste zare,
Laude curate-I ducem, glorie nepieritoare.

                      Traducere și adaptare: Adrian Bucurescu



marți, 16 mai 2017

Născuți în Sărățeni




                                     

Mărturii despre Geto-Daci






     (...) pornind la război împotriva Geților și a regelui lor Dromichaetes, Lisimah a trecut prin mari prijejdii și, mai mult încă, a fost luat în captivitate. Dar a scăpat, deoarece a întâlnit un adversar bun la suflet (...).

                            Strabo, Geografia

     Dromihete (a fost) regele Geților de pe malul stâng al Dunării.

                            Neigebaur, J. F., Beschreibung der Moldau und Walachei (Cronologie), Breslau, Joh. Urban Kern, 1859, p. 1

     Acesta (Dromichaetes) nu i-a scăpat (pe adversari) din ochi, le-a risipit oamenii și l-a capturat pe însuși Lisimah. Dar l-a tratat atât de generos încât ne este greu să găsim și numai câteva exemple de acest fel din istorie. 

                             Die Geschichte von Siebenburgen in Abend Unterhaltungen, Sibiu, Martin Hochmeister, 1784, p. 26

luni, 15 mai 2017

Sânge pe năframa albă




Iubito, când eu n-oi mai fi
și creanga mesteacănului s-o înnegri,
o lumânare albă s-aprinzi,
în vifor alb s-o stingi
și uită-mă în candela de argint!

Surioară, când vei auzi
că fratele tău s-a dus din lume,
îmbracă-te în rochie albă
și pune sub streașina casei
un pahar cu vin
și o pâine de casă tăiată-n cruce!
Apoi topește încet chipul meu
într-o amintire frumoasă!

Prietene, când vei simți
că durerile și bucuriile tale
au rămas singure pe lume,
împlântă cuțitul
în stâlpul de la Răsărit al casei
și ține-mă minte
până ce lama s-o rugini!

Mamă, când m-or aduce
la picioarele tale,
somn adânc dormind,
tăcere tăcând,
cântă-mi ușor un cântec de leagăn
și trei zile să crezi că eu dorm,
Mamă, când m-or aduce
la picioarele tale!


                 Adrian Bucurescu

duminică, 7 mai 2017

Regele Dromichaites, la Helis






        
     DROYOMIKTO GREVY SO GHETO TORSO S-APO SONTO. LYSIMAXSO BREBYRO COPONO ELIJ. LACHIMA EIDE UNYO GIUTA AEO UGHERO POUT. CH-EDO A NOISYMOR OPTOEA OI-NO VOSYRE. Y GAL TOAGE ORE POVISA.
     În sigiliu: ELIJ

     Traducerea:

     Dromichaites, conducătorul Geților, s-a întors la Apa Sfântă. Lysimachos, străinul, a fost adus la Helis. Cu poftă mânca autocratorul din vase de lut. Mânca laolaltă cu voinicii noștri și bea. Și mâncau din vase de aur tâlharii.
     În sigiliu: Helis

     Lexic:

DROYOMIKTO - ”Dromichaites”. Această variantă provine din DROYOMI-KTO ”Cel care provoacă Răni; Cel care lovește; Cel care bate; Biruitorul”; cf. rom. a dărâma; grec. trauma ”rană”; rus. kto ”cine”; rom. troncot ”zgomot produs de rostogolirea unui lucru, de izbirea unui obiect de altul; izbitură; huruitură”; zdrumicat; Troncotă (n.);
GREVY - ”conducător; puternic; slăvit; cinstit; harnic; viteaz”; cf. rom. grof; greu; grabă; a (se) grăbi; herb ”stemă”; Gruia lui Novac - ciclu baladesc pop.; Griva, Grivei - n. de câini; germ. Graf ”conte”;
SO GHETO - ”al Geților; al Geției”;
TORSO - ”(s-a) întors”;
S-APO - ”la apă”;
SONTO - ”sântă”;
LYSIMAXO - ”Lysimachos”;
BREBYRO - ”străin; dușman; urât”; cf. rom. varvar (arh.) ”barbar”; farfara; pirpiriu; pripor; priporiu;
COPONO - ”(a fost) adus; transportat; purtat”; cf. rom. copan;
ELIJ - ”(la) Helis”;
LACHIMA - ”(cu) poftă”; cf. rom. lacom; legumă;
EIDE - ”mânca”; cf. lat. edo ”a mânca”;
UNYO GIUTA - ”singur stăpânitor; autocrator”; cf. rom. unu; jude;
POUT - ”vase; pahare; ulcioare”; cf. rom. botă; butoi; butie; arom. pociu ”ulcior”; alban. pjate ”farfurie”;
CH-EDO - ”și mânca”; cf. rom. cu; a înghiți; lat. edo ”a mânca”;
A NOISYMOR - ”ca toți; laolaltă; deopotrivă; cu toții”; cf. alban. njesh ”deopotrivă”; njezeshmeri ”majoritate”;
OPTOEA - ”(cu) voinicii; (cu) vitejii; (cu) războinicii; (cu) cei mânioși”; cf. rom. oft; a ofta;
OI-NO - ”ai noștri”; cf. rom. noi; nouă; alban. yne ”nostru”;
VOSYRE - ”(și) beau; de băut”; cf. rom. poșircă; germ. Wasser ”apă”;
Y GAL - ”și mâncau”; cf. rom. i (arh.) ”și”; slav. i ”și”; rom. a hali; alban. gjelle ”mâncare”;
TOAGE - ”(din) vase”; cf. rom. teici; doage;
ORE - ”de aur”; cf. rom. aur; alban. ar ”aur”;
POVISA - ”tâlhari; vicleni; murdari; strâmbi; (ră-)suciți; ciudați”; cf. rom. pupăză; pipiță; fofează; babiță ”pelican”; alban. pabesi ”neîncredere; necredință; perfidie”;
ELIJ - Helis - reședința regelui Dromichaites, astăzi Piscu Crăsanilor, jud. Ialomița.

                            Adrian Bucurescu - ”Tainele tăblițelor de la Sinaia”, Ed. Arhetip, 2005




     Rhyton de lut, descoperit în zona sacră a davei getice de la Piscu Crăsanilor. E posibil ca din acest vas să fi băut însuși regele Dromichaites, la celebrul ospăț oferit învinșilor macedoneni.

sâmbătă, 6 mai 2017



     Doi autori de pe Naparis: Lili Balcan și Adrian Bucurescu, la o recentă întâlnire a scriitorilor ialomițeni, Biblioteca Municipală ”Constantin Țoiu”, din Urziceni. Foto: Gheorghe Dobre

RELIGIA DACILOR


                                    RELIGIA DACILOR. Film



vineri, 5 mai 2017

Focul iubirii






Când în nadir, când în zenit,
iubita care am iubit
izbește dur, fără scântei,
cu laserul ochilor ei.
O, adainu și adaina,
nu trebuie a mă căina,
căci în maidan cu meteori
mă consolez adeseori
și mângâi Părul Berenicei
împotrivindu-mă arșiței
până ce, tot umblând hoinar,
mă rătăcesc pe-un drum polar
și sângele încet mi-ngheață
iar peste ochi îmi cade ceață
și-ncremenesc ca o statuie
și nu e nimeni ca să-mi puie
o lumânare căpătâi
precum la morții cei dintâi
care mureau odinioară
pe Terra cea albăstrioară.
La degete n-am niciun ort
să dau la vamă ca un mort,
prin preajmă nu e nicio floare
să mi se puie la picioare.
Doar sufletul, ca un foc viu,
nici că îi pasă de pustiu
și nici de glaciarul zid,
nici de halou și nici de vid.
Și din planetă în planetă,
purtând o trenă de cometă,
sare când lin și când hai-hui
până la Poarta Raiului:
- Sunt eu, Sân-Petre, ce-am iubit
până de tot m-am prăpădit,
și-acuma eu rogu-mă ție:
stinge-mă doar cu apă vie!


                     Adrian Bucurescu


     Aceste stihuri au fost recitate de marele actor Ovidiu Iuliu Moldovan, la 24 August 2004, în emisiunea ”Curs întreg de poezie românească”, la Radio România Cultural. Prezentare: Ioana Diaconescu

joi, 4 mai 2017

România - Grădina Maicii Domnului






          Fecioara Înaripată

     De la începutul Evului Mediu și până la mijlocul secolului al XIX-lea, chiar și când s-au aflat sub stăpânire străină, Românii s-au condus după Legea Românească sau Legea din Bătrâni, recunoscută și consemnată în cancelariile occidentale sub denumirea de Ius Valachicum, sau cu variante ca: Ius Valachie, Antiqua et Approbata Lex Districtum Volachicaliu Universorum, Lex Olachorum, Modus Olachorum, Mos Olachorum, Volachorum Antiqua Lex et Consuetudo. Să nu uităm că, în românește, lege înseamnă și religie sau credință.
     Sub stăpânire străină s-a aflat și Maramureșul, în tot Evul Mediu. Mândri și iubitori de libertate, și dorind să scape de presiunea regilor Ungariei, care vroiau să instaureze și aici feudalismul de tip occidental, mulți locuitori ai acestui străvechi ținut românesc au plecat pe alte meleaguri, ca să trăiască după datinile strămoșești. Unii, sub conducerea lui Bogdan Vodă, au întemeiat Moldova. Alții s-au refugiat în Polonia, unde, remarcându-se prin fapte de arme, au primit ranguri și latifundii de la regii acestei țări. Desigur, cei mai mulți s-au stabilit în Sudul Poloniei, cel mai aproape de locurile lor de baștină. Printre altele, au fondat și orașul Wadowice, aflat astăzi în județul omonim, care aparține voievodatului Polonia Mică. Conform unei legende locale, Wadowice a fost întemeiat de un viteaz cu numele de Wad sau Wlad, ambele nume având corespondențță până astăzi în limba română. O ipoteză ar fi că denumirea orașului ar proveni de la cei din Vadu Izei, localitate aflată astăzi la 7 km de Sighetu Marmației, vechea capitală a Maramureșului. În acest sens, Wadowice, care se pronunță Vadovițe, ar însemna ”Vița (Neamul; Stirpea) celor din Vadu (Izei)”, sau, poate, ”Stirpe Voievodală (Conduicătoare)”; cf. rom. vodă; bade; viță.
     Așadar, primii locuitori ai orașului Wadowice cată să fi fost Români, și ar trebui făcute studii asupra numelor de familie din acest oraș și din împrejurimile sale. Oricum, județul omonim se află foarte aproape de Maramureșul de peste Tisa, aflat actualmente în Ucraina. Cu certitudine, numele de familie al lui Karol Jozef Wojtyla, născut la Wadowice, este românesc, provenind dintr-un Voitilă, consemnat și la urmașii păstorilor vlahi din Slovacia și Cehia. Dar, ceea ce este fundamental pentru conștiința de neam a viitorului papă Ioan Paul al II-lea, este că, primindu-l în audiență pe un jurnalist român, l-a întrebat: ”Ce mai e prin România noastră?”
     Până aici nu ar fi prea de mirare: Karol Wojtyla știa, din familie, că strămoșii săi au fost Români. Tulburătoare a fost afirmația Suveranului Pontif, cu prilejul vizitei în țara noastră, în Mai 1999, că România este ”Grădina Maicii Domnului”, care, de atunci, a iscat numeroase interpretări.
     Cu siguranță, papa a studiat documentele despre Daci, demult ascunse la Vatican. Totodată, având în vedere rangul său în Biserica Catolică, nici că putea spune mai mult...
     Inscripțiile rămase de la strămoșii noștri vorbesc și ele de Grădina Maicii Milostive, aflată în Dacia. Una dintre cele mai explicite dintre ele este cea de pe două farfurii de aur, dintr-un tezaur descoperit la Sânicolau Mare.


     Ca și în cazul multor altor inscripții, și aceasta, identică pe cele două farfurii, se citește în mai multe chipuri. Aici interesează următoarele două versuri:

     HARDEAL DATI O SELI VON
     AN A PAYS O NATE I SOYTON

     Traducerea; Grădina Maicii Prea Milostive este Aceeași cu Țara unde Și-a născut Pruncii.

     Lexic:

HARDEAL - ”grădină; refugiu; adăpost”; cf. rom. cortil ”adăpost; locuință”; lat. hortulus ”grădiniță; parc mic; bucată mică de vie”;
DATI - ”mamă; doamnă”; cf. rom. dadă; didă; duduie; arom. dadâ ”mamă”;
SELI - ”prea; foarte; mult”; cf. rom. silă (arh.) ”putere; forță”;
VON - ”milostiv; bun”; cf. rom. bine; bun; ban;
AN - ”aceeași; una”; cf. rom. un(a);
A - ”este”; cf. rom. e;
PAYS - ”țară”; cf. ital. paese, span. pais, franc. pays ”țară”;
O - ”unde”; cf. franc. ou ”unde”;
NATE ”născut”; cf. rom. nat; lat. natus ”născut (pentru ceva); format; făcut de un anume soi”;
SOYTON - ”prunc; copilăresc; fiu; mlădiță”; cf. rom. ciutan ”puști; copil”; cetină; șotie.

     Într-o grădină plină de flori, pe marea pateră din tezaurul de la Pietroasele, se află și tronul imperial pe care stă Maica Sfântă, înconjurată de cei zece fârtați ai lui Apollon și de cele șase surate ale Dianei, deasupra cărora se află ramuri înflorite și vițe pline de struguri.


     În treacăt fie spus, din inscripția de la Sânicolau Mare se vede și că numele Ardealului vine din limba dacă, nu din maghiară, cum s-au grăbit să băsnească nu doar ungurii, ci și unii ”istorici” și ”lingviști” români. Iată și tâlcurile din HAR DEAL: ”Munți Domnești; Munți Fermecați; Înconjurat de Munți; Munți de (cu) Aur”; cf. rom. chir ”domn; jupân”; har; horă; alban. ar ”aur”; rom. deal.
     Pe multe geme geto-dacice, Maria sau Leto, Zeița Supremă, este înfățișată cu cap de pasăre. Teonimul LETO se traduce prin ”Măreața; Cea de (pe) Sus; Plutitoarea; Zburătoarea; Înaripata”; cf. rom. lat(ă); lotcă; lat. latus ”latură; aripă”; rus. letati ”a zbura”. Așadar, nu mai poate fi nicio îndoială că Fecioara Înaripată, zugrăvită în pridvorul Mânăstirii Govora, este chiar Zeița Supremă a Geto-Dacilor, LETO, care, cu întinsele Ei aripi îi ocrotește pe Români.


     Nicăieri, în lume, nu se mai găsesc astfel de ipostaze ale Maicii Prea Curate, decât în câteva mânăstiri din țara noastră. Iată superbul elogiu pe care I-L face Fecioarei, în ”limba veche și-nțeleaptă”,  Antim Ivireanul, înzestratul și harnicul mitropolit al Țării Românești: ”Aleasă este cu adevărat ca Soarele, pentru că este încununată cu toate razele darurilor dumnezeiești și strălucește mai vârtos întru celelalte lumini ale ceriului; aleasă este și frumoasă ca Luna, pentru că cu lumina sfințeniei stinge celelalte stele; și pentru marea și minunata strălucire, de toate șireagurile stelelor celor de taină se cinstește ca o împărăteasă; aleasă este ca răvărsatul zorilor, pentru că Ea a gonit noaptea și toată întunerecimea păcatului și au adus în lume ziua cea purtătoare de vieață; (...) aleasă este, că este chiparos, carele cu nălțime covârșește cerurile, și pentru mirosul cel din fire S-au arătat departe de toată stricăciunea; aleasă este, că este crin, că măcar de-au și născut între mărăcinii nenorocirii cei de obște, iar nu Și-au pierdut niciodată podoaba albiciunii; aleasă este, că este nor, care n-au ispitit nicio greime a păcatului; mai aleasă este, pentru că este fecioară mai nainte de naștere, fecioară în naștere, fecioară și după naștere; și este o adâncime nepricepută a bunătăților și o icoană însuflețită a frumuseților celor cerești”.

                                                                                                    Adrian Bucurescu

     

miercuri, 3 mai 2017

Doină lucidă





Nu mi-a fost mie să fiu
mineral, Doamne, neviu,
să n-am carne, să n-am sânge,
să nu știu vreodată-a plânge.

Să fi fost măcar un pom
și să n-am suflet de om,
să nu râd, dar nici să plâng,
să nu fiu nici drept, nici stâng.

Să n-am unghii, să n-am păr,
să nu mângâi, să nu dor,
nici să jale, nici să jind,
să nu sting și nici s-aprind.

Să nu Crai-de-Verde-n vis,
să nu lunec în abis,
și nici, mamă, să mă-ntunec
și spre milă să alunec!

                      Adrian Bucurescu

marți, 2 mai 2017

Mărturii despre Geto-Daci


 

                      Ruinele cetății regelui Dromichaetes, Helis, astăzi Piscu Crăsanilor


     Dromichaetes, regele Tracilor, după ce a primit cu multă prietenie pe regele Lisimah, numindu-l și tată, îl conduse împreună cu copiii săi într-o cetate numită Helis.
     Ajungând oștirea lui Lisimah în puterea Tracilor, aceștia se strânseră la un loc - alergând în număr mare - și strigară să le fie dat pe mână regele prizonier, ca să-l pedepsească. Căci - spuneau ei - poporul care luase parte la primejdiile (războiului) trebuie să aivă dreptul de a chibzui asupra felului cum să fie tratați cei prinși. Dromichaetes fu împotriva pedepsirii regelui și-i lămuri pe oșteni că este bine să-l cruțe pe bărbatul acesta. Dacă l-ar omorî pe Lisimah -  spunea el - alți regi au să-i ia domnia și se prea poate ca regii aceștia să fie mult mai de temut decât înaintașul lor. Dar cruțându-l pe Lisimah, acesta - cum se și cuvine are să se arate recunoscător Tracilor, care i-au dăruit viața. Iar locurile întărite, aflate mai înainte vreme în stăpânirea Tracilor, ei le vor dobândi înapoi, fără nicio primejdie.
     Cu încuviințarea mulțimii, Dromichaetes căuta printre prizonieri pe prietenii lui Lisimah și totodată pe sclavii care obișnuiau să-l slujească și i-a adus în fața regelui prizonier. Săvârși apoi jertfa și îl pofti pe Lisimah la ospăț - împreună cu prietenii săi și pe Tracii cei mai de vază. (Dromichaetes) pregăti mese (deosebite). Pentru cei din jurul lui Lisimah, întinse un covor regal, (...) iar pentru sine și prietenii săi așternu doar paie.
     De asemenea fură pregătite două ospețe: pentru acei Macedoneni, Dromichaetes rândui tot felul de mâncăruri alese, servite pe o masă de argint, iar Tracilor le dădu să mănânce zarzavaturi și carne, dar pregătite cu măsură, așezându-le pe niște tăblițe de lemn, care țineau loc de masă. În cele din urmă, puse să le toarne Macedonenilor vin în cupe de argint și de aur, pe câtă vreme el și Tracii lui beau vinul în pahare de corn și lemn, așa cum obișnuiesc Geții. 
     Pe când băutura era în toi, Dromichaetes umplu (cu vin) cornul său cel mare, îi spuse lui Lisimah ”tată” și îl întrebă care din cele două ospețe i se pare mai vrednic de un rege: al Macedonenilor, sau al Tracilor. Lisimah îi răspunse că al Macedonenilor.
     (...) ”Atunci - zise Dromichaetes - de ce ai lăsat acasă atâtea deprinderi, un trai cât se poate de ademenitor și o domnie plină de strălucire, și te-a cuprins dorința să vii la niște barbari (...). De ce te-ai silit, împotriva firii, să-ți duci oștenii pe niște meleaguri în care orice oaste străină nu poate afla scăpare sub cerul liber? Luând din nou cuvântul, Lisimah spuse regelui că nu știa ce fel de război poartă, dar că pe viitor va fi prietenul și aliatul Tracilor; iar - cât despre recunoștința datorată - nu va rămâne vreodată mai prejos decât binefăcătorii săi. Dromichaetes primi cu un simțământ de prietenie spuselelui Lisimah. El căpătă înapoi de la acesta toate întăriturile ocupate de oamenii lui Lisimah. Apoi îi puse pe cap o diademă și îi îngădui să se întoarcă acasă. 

                                                              Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică
     

luni, 1 mai 2017

Nunta de pe altă lume





Pumnareta pumna pii
Mort frumos cu ochii vii
Una mija matica
Fata ca-n povești era
Ala bala portocala
În văpăi strălucea sala
Nunii - Soarele și Luna
Frumos mai țineau cununa.
Lină lină Cătălină
Tu n-ai sânge ai lumină
Trupul tău înmiresmat 
Doar fotonii îl străbat.
Ah dar din întâiul cer
A căzut o stea de fier
Și nuntașii-naripați
Au rămas îngândurați!
 
                                     Adrian Bucurescu

     Aceste versuri au fost recitate de marele și mult regretatul actor Ovidiu Iuliu Moldovan, la 24 August 2004, în emisiunea ”Curs întreg de poezie românească”, Radio România Cultural. Prezentare: Ioana Diaconescu

Mărturii despre Geto-Daci


        



                                                                         Sarmis

     Despre acesta se spune că a trăit după potop (...) și a luptat cu Alexandru cel Mare, regele Macedoniei. Acesta a construit în regiunea Hațegului, în interiorul Porților de Fier un oraș regal mare și l-a denumit după numele său Sarmizegetusa.

                      Huszti Andras, O es ujj Dacia, f. 1, 1791, p. 10

     Numele de Dacia se impune, după cât se pare, odată cu cuceririle lui Alexandru. El a întâlnit aici o rezistență serioasă, și Sarmis, regele Dacilor, și-a apărat țara de pustiire prin încheierea unei păci. Capitala Sarmizegetusa pare a fi fost construită de acest rege și o monedă de aur găsită la Turda, fostul Salinae în Transilvania, pare să confirme aceasta, căci pe fața cu bustul său stă inscripția Sarmis Basil, în vreme ce pe revers apare o poartă de oraș întărit.

                      Neigebaur, J. F., Beschreibung der Moldau und Walachei, Breslau, Jon. Urban Kern, 1854, p. 38