*          Tradiţii româneşti

                    Dragobetele

     În cultura Geto-Dacilor, KOG-A-ION însemna "Capul lui Ion" (cf. aromân. cocă, alban. koke "cap"), denumirea fiind totodată şi a munţilor Bucegi, unde eroul fusese ucis şi apoi sculptat în stâncă; era şi denumirea Ialomiţei, pe atunci râu sacru. ION mai însemna şi "Măreţul; Magnificul" (cf. alban. ujane "imensitate"), şi era şi unul dintre supranumele marelui profet şi poet al Antichităţii, Orfeu. De aici, voievozii români au avut obiceiul ca, înaintea numelui lor să pună titlul de Ion, abreviat mai târziu în Io.
     După povestirile strămoşilor noştri, capul tăiat al lui Ion plutise pe râul care izvorăşte din Bucegi şi fusese găsit în aval, rămânând unul dintre cele mai sfinte odoare ale locuitorilor acestei ţări. Tot în cultura Geto-Dacilor, Ion-Orfeu era patron al Iernii, al Nopţii şi al Nordului, dar şi al Dragostei, graţie iubirii sale nestăvilite pentru frumoasa lui soţie, Eurydice. Găsirea capului sfânt este şi astăzi celebrată de Români, la 24 Februarie, sub titlul de Întâia şi a doua aflare a capului Mergătorului Înainte şi Botezătorului Ion.

     Din motivele înşirate mai sus, la 24 Februarie, Românii serbează şi Ziua Îndrăgostiţilor, numind-o Sântion de Primăvară sau Ion Dragobete. Acestei sărbători populare i se mai zice şi Dragobetele, Drăgostiţele, Dragobetele - Cap de Primăvară sau Logodna Păsărilor. Sărbătoarea este patronată de o divinitate cu numele de Dragobete sau Năvalnicul, care este un flăcău năzdrăvan şi foarte frumos, fiu al Babei Dochia,  cel care aduce primii fiori ai dragostei la tineri. Desigur, de la tâlcul de "cap", acesteii zile i se mai spune şi "Cap de Primăvară". Se zice că "Dragobetele sărută fetele".
     Ca toate obiceiurile importante ale Românilor, şi Dragobetele vine tot de la Geto-Daci, anume de la TYRAGAITAI sau TYRAGAETAE, ce era şi denumirea Geţilor de pe râul Tyras, adică de la Nistru. TYR AGAETAE se tălmăceşte în mai multe chipuri: "Care îşi jură Credinţă; Care leagă (întăresc) Prietenie, Când începe (porneşte) Dragostea"; cf. rom. a jura, a giura (reg.); tare; a întări; a dura; zori; a zori; a târî; ogod "gust; plac; plăcere; obicei; fire; rost; rânduială"; pre ogod "pe plac; după cinste"; latin. aequitas "echitate; spirit de dreptate; egalitate". În ambele variante, AI sau AE se pronunţau în hiat, astfel fiind posibilă intercalarea sunetelor B şi V, care, de-a lungul vremii a dus la formele Dragobete şi târgoveţ. De altfel, şi în latină, aequitas se pronunţa aeqvitas. Sensul cuvântului târgoveţ a plecat de la "Credinţă; Prietenie; Tovărăşie; Comunitate". Variantele care nu s-au pronunţat în hiat au format taragot, Dragotă şi Tirichiţă, ultimele două fiind nume de familie; aşa s-a ajuns şi la latin. attractio "atracţie; fascinaţie". 
     În unele sate, Dragobetele se sărbătorea la 1 sau 3 Martie. După 1989, când sărbătoarea a fost reînviată şi extinsă, s-a stabilit ca Ziua Îndrăgostiţilor să fie ţinută la 24 Februarie, cum fusese prin cele mai multe zone din Vestul Munteniei şi din Oltenia, unde rezistase. În această zi, fetele strâng zăpadă, iar cu apa rezultată se spală în cursul anului, ca să se facă frumoase şi drăgăstoase. Se caută prin pădure şi floare de frag, cu apa de pe ea spălându-se fetele, tot ca să fie frumoase.

     Se spune că, în ziua de Dragobete, se logodesc animalele sălbatice şi domestice, inclusiv păsările. Tot în această zi, este interzisă sacrificarea animalelor domestice, şi nici nu se vânează, nici nu se blesteamă cele sălbatice, spre a nu le tulbura rostul împerecherilor. Dacă o pasăre nu se împerechează în această zi, nu se mai poate împerechea, şi umblă ciripind din loc în loc până ce moare. De acum înainte, păsările încep să se ouă.
     De Dragobete, fetele şi flăcăii, îmbrăcaţi de sărbătoare, se adună pe dealurile sau colinele din împrejurimi, fac hore  şi petrec cu mare veselie. Apoi, pleacă împreună prin crânguri, ca să culeagă flori de primăvară sau urzici. Prin diferite ritualuri, fetele îşi aleg câte un logodnic pe un an, şi, dacă acesta se dovedeşte vrednic, se hotărăşte nunta. Iar dacă în această zi nu se va fi întâlnit fata cu vreun băiat, se spune că tot anul nu va fi iubită de niciunul, şi viceversa. E de ajuns ca o femeie numai cu mâna să atingă un bărbat, la Dragobete, şi va fi iubită tot anul. În aceste zile, babele fac farmece de dragoste pentru fetele care nu au trecere la băieţi.

     La sărbătoarea Dragobetelui, fetele se fac surate, iar băieţii fraţi de cruce, jurându-şi că nu se vor supăra niciodată unii pe alţii, nu se vor minţi şi că se vor ajuta la nevoie. Ca să se poată mărita cât mai curând, fiecare fată trebuie să glumească, de Dragobete, cu un băiat.
     Cine ţine această zi va avea trai bun în familie. Se începe orice lucru, că merge cu spor; se scutură, se orânduieşte prin casă, ca să vină sau să se întoarcă averea. Însă, în multe zone se spune că în această zi nu e bine să se lucreze nimic, altminteri e rău de lupi şi de alte belele. În ziua de Dragobete, se aprinde prin toate casele rădăcină de iarbă-mare. Se spune că, dacă plouă în această zi, primăvara vine foarte devreme.

                                                                                                             Adrian Bucurescu