Din fierea iubirii
crește iarbă perfidă
în umbra căreia umblă
omidă lângă omidă.
Doar doamna Gelozia
iarba o udă și-o tunde.
La poartă, la ușă
nimeni nu mai răspunde.
Canarul galben ca alămâia
ieri după gratii a murit.
Pe cer planează un corb
mai fumuriu decât un cuțit.
Adrian Bucurescu
N-ai de ce, sfinte cerb, să fii trist.
Ceața te-nfășoară în tristețe.
Ce, numai tu presimți pustiul
și freamăți încă a tinerețe?
N-ai fi tu Sânt-Ion
cu coarne poleite-n colinde?
Ai grijă, vânătorii umblă prin codri!
De nu te-ar prinde!
Cerbule sfânt, cade amurgul,
Sirius îi linge tot sângele.
Leapădă-ți coarnele, fă-te iar om,
toate jertfele plânge-le!
Că la noapte, din lacrime albe
se va umple câmpul de troiene,
chiar și îngerilor boabe de gheață
le vor sclipi printre gene,
ca niște jucăușe steluțe,
evghenind în zori runcul.
Un pui de brad își scoate căpșorul din nea.
Hai, Sânt-Ioane, botează pruncul!
Adrian Bucurescu
Lin mai lin, pajură, lin!
Abia mă mai țin.
Părul îmi flutură și mi-e frig
de bătaia aripilor.
Să ne odihnim pe acel dig
care taie apa de foc!
Lin mai lin, pajură, lin!
Nu mai am carne să-ți dau.
Nu mi-a mai rămas decât un ochi
cu care vreau să văd
până unde au sărit stropii
din sângele Mântuitorului.
Vor fi înroșit
poarta Raiului?
Adrian Bucurescu
Iconiță precreștină
KIANOF / DIADIS - inscripție pe o gemă getică, unde apar Zeița Maria și Cei Doi Zalmoxis, de-o parte și de alta a Mamei Lor. Gemenii Divini sunt pe cai și cu câte o suliță înfiptă în câte un Scyth, care participaseră la uciderea lui Apollon.
KIA NOF DIADIS:
Recunosc Noul Testament.
Mărturisesc (propovăduiesc) Noul Testament.
Prefer (îmi place) Noul Testament.
Slăvesc (aleg; cinstesc; păzesc) Noul Testament.
Cf. rom. a se căi; a chiui; a hui; cheie; a (se) încuia; alban. goje ”gură”; gjej ”a (se) găsi; a (se) ghici”; hoje ”fagure”; hyj ”Zeu; zeitate”; got. kiusan ”a alege”; rom. nou; latin. novus, rus. novîi ”nou”; rom. diată, alban. dhiate ”testament”.
Adrian Bucurescu
Din volumul ”Sfântul Graal”.
Cel mai important tezaur aflat la Viena, Austria, expus la Kunsthistorisches Museum. Ar trebui ca, în sfârșit, România să-l recupereze!
Mitologie românească
Ciocârliile sunt o familie de păsări cântătoare din ordinul Passeriformes, care cuprinde 92 de specii cu corpul de dimensiune mijlocie sau mică. Ciocârliile sunt păsări care cântă în zbor, aleargă și își fac pe sol cuibul care conține aproximativ șase ouă pestrițe.
Ciocârlanul (Galerida cristata) mai este cunoscut și sub numele de ciocârlia moțată, grație penajului din creștetul capului, ridicat ca o creastă. Datorită acestei creste, Geto-Dacii îi spuneau S-KORYLO ”Cu Coroană; Cel Încoronat”; cf. rom. se; rus. s, so ”cu”; latin. corolla ”coroniță”; alban. kurore ”coroană; cunună”; slav. kral' ”rege; împărat; domnitor”; rom. ciocârlie. În onomastica românească, apare și numele de familie Ciocârlie.
O legendă românească spune că barza a hotărât să rămână iarna, pentru a vedea și ea cum e frigul. Când se lumină de ziuă, barza se trezi înghețată și flămândă. După un timp, ciripi un ciocârlan. Atunci, barza l-a lovit cu ciocul în cap și i-a scos penele țugui în creștet. Și de atunci, barza nu mai întârzie iarna la noi, ca să nu înghețe, iar ciocârlanul a rămas cu moțul pe cap.
Iată o ghicitoare sugerând ciocârlia:
Către Soare se avântă
Dimineața-n zori și cântă.
În același sens, o altă legendă explică de ce ciocârlia cântă numai în văzduh și nu pe crengile copacilor sau în grâu. Cică demult-demultă, într-o țară îndepărtată, se afla un palat în care trăia o prințesă nespus de frumoasă, cu numele de Lia, și această prințesă era încuiată în palat de tatăl său, pentru a nu fi răpită de zmeii cei răi, care furau fecioare. Într-o zi, împăratul chemă pețitori la curte, pentru că venise vremea ca fiica lui să se mărite. Însă Lia nu vroia să se mărite cu nimeni, și sttătea cât era ziua de lungă privind la Soare printr-o ferestruică și cânta nespus de frumos. Trecu multă vreme, și veni toamna, iar lucrurile păreau să-și fi ieșit din fire, deoarece Soarele, plăcându-i și lui domnița, apunea tot mai târziu. Văzând aceasta, muma Soarelui îl urmări pe fiul său și văzu frumoasa domniță, la care el se oprea în fiecare seară și uita să mai apună. Cu părere de rău, muma Soarelui o prefăcu pe frumoasa fată în ciocârlie.
În folclor, ciocârliei îi sunt consacrate mai multe cântece, printre care și acesta:
Lie, Lie,
Ciocârlie,
Zbori în Soare
Cântătoare
Și revină
Din lumină
Pe pământ
Cu dulce cânt!
Adrian Bucurescu
