Tablou de Nicolae Grigorescu
luni, 31 mai 2021
duminică, 30 mai 2021
Crinul din icoană
Toate privighetorile
s-au strâns în grădină și cântă,
dar Nădejdea
e bănuitoare și cruntă.
Multă, prea multă malinconie -
și pentru ea, niciun leac.
Pe pământul tot mai mic
trece într-o clipă un veac.
Am moștenit
roiuri de stele,
însă, ce folos, deocamdată
nu pot ajunge la ele.
Ca untdelemnul în candelă
dorul s-a istovit,
dar pe icoană, în locul Mariei,
un crin alb a înflorit
și-n cupa lui zboară
ca o cruciuliță patru albine.
Mâine vine și vara...
Numai mama mea nu mai vine...
Adrian Bucurescu
sâmbătă, 29 mai 2021
joi, 27 mai 2021
marți, 25 mai 2021
Macii
Oare ce înger s-o fi rănit
pe la amurgul lunii Mai,
încât tot câmpul s-a înroșit
cu sânge de Rai?
Picurii purpurii... Ce de sânge
în nemărginita grădină!
Foșnet de aripi pe cel ce suspină
prea îngerește îl alină.
Of, tu, Bărăganule crud,
din care cândva m-am întrupat,
ca o omidă pe frunza de dud
din verdele tău m-am înfruptat!
Și boabe de mac m-au zgubilit
și semințe de cânepă m-au zăltat,
și în grâul tău coliva o simt
cum de racla mea a uitat...
Of, tu, Bărăganule crud!
Of, tu, Românie ciudată!
Eu în Rai am trăit înspre Sud
și nu am murit niciodată.
Adrian Bucurescu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)