Iarna

 

                                                            Tablou de Mariana Mihuț

Peisaj de iarnă

 

                                                                Tablou de Stein A. S.

Capela Sixtină

 

 

                                          Frescă de Michelangelo Buonarroti

Dacii, la Roma

 

                                                Arcul lui Constantin cel Mare

Călușul din Teleorman

 

                                                         O carte excepțională

Cine a fost trădătorul Bicilis

           Ilarion Ciobanu - Gerula, și Gheorghe Dinică - Bicilis, în filmul ”Columna” 

     Din când în când, niște neisprăviți postează tot felul de prostii privind ”trădările” Românilor de-a lungul vremii, începând cu Geto-Dacii. Dacă ar cunoaște cât de cât istoria, ar vedea că în alte țări, inclusiv vest-europene, trădările sunt mult mai multe. Dar, prinși de o ură inexplicabilă pentru tot ce e românesc, acești mancurți își aruncă fără odihnă veninul asupra trecutului nostru.

     Printre trădările neuitate niciodată de acești mutanți se numără și cea a celebrului Bicilis, pe care chiar și istoricii oficiali îl consideră Dac. Totul a pornit de la o relatare a lui Dio Cassius în ”Istoria romană”: ”Comoara lui Decebal a fost de asemenea descoperită, chiar dacă era bine ascunsă sub râul Sargetia, care curgea pe lângă palatul său. Cu ajutorul unor prizonieri, Decebal a deviat cursul râului, a săpat în albie, și în gaură a aruncat o mare cantitate de aur și argint și alte obiecte de mare valoare care puteau rezista la o anumită umiditate. Apoi a pus o grămadă de pietre deasupra și a adus râul din nou pe cursul său. De asemenea, el i-a făcut pe prizonieri să depoziteze hainele și alte obiecte de acest gen într-o peșteră. După ce a terminat, i-a ucis pe acești prizonieri pentru a nu lua mai apoi nimic. Dar Bicilis, unul dintre însoțitorii săi și care știa ce se întâmplase, a fost prins și a povestit despre acestea”. 

     Din cercetările pe care le-am consacrat de multă vreme istoriei noastre, am putut afla, cu satisfacție, că acest trădător nu era Dac. Nici măcar nu-l chema așa, Bicilis, pronunțat în latină BIKILIS, fiind doar o poreclă atribuită mai târziu de ai noștri, păstrată până astăzi sub forma de Păcală.

     Iată ce înseamnă BI KILIS: ”Cel Moale; Cel Molatic; Cel Greoi; Cel Gras; Care se lasă; Cel Leneș; Cel Stătut; Cel Puturos; Cel Prost; Cel Urât; Care încurcă; De Batjocură; Cel Josnic; Cel Viclean; Care se preface; Care minte; Cel Rău; Care vinde; Care dezvăluie; Care trădează”; cf. rom. pe; germ. was ”ce”; rom. galeș; coleașă; gulaș; clisă ”pastă cleioasă; pâine nedospită sau necoaptă bine; mâl; slănină”; a se hlizi ”a râde mult, prostește, fără rost; a cocheta; a se holba”; câlți; a (se) încâlci;hulă; a huli; glas; a glăsui; gălăgie; golaș; Hală - o babă urâtă și rea, în mitologie; latin. colosseus ”colosal”; alban. glase ”găinaț”; rom. făcăleț; a poclui ”a sta; a se opri”; fuglu ”legat; prins”;a pacliși ”a lovi pe cineva; a-i face un semn urât”; a pâcliși ”a nenoroci; a schilodi; a ciunti; a tunde rău”;ăâclă;  pâcliș; a păcăli; păcălici; buhală ”copil care plânge, buhăie”; a figlui ”a face semne cuiva”; figlu ”semn făcut cuiva (cu oarecare tâlc)”; bacal ”băcan; vânzător în băcănie”; alban. bagel, bagele ”baligă”,; i pegere ”om pângărit, murdar”. Cum se vede, în această poreclă sunt concentrare aproape toate defectele unui ins.

     Aproape toate atributele cuprinse în porecla BIKILIS îi descriu și pe Sarmați, aliați o vreme cu Decebal, după care s-au înțeles cu Romanii. Iată și câteva referințe la SARMATIS, cum îi numeau Europenii: SAR' MATIS ”Foarte Moale; Prea Molatic; Multă Lână; Foarte Păros; Multă Încâlceală; Mare Încurcătură; Multă Prostie; Foarte Respingător; Foarte Puturos; Multă Duhoare; Prea Urât; Mare Mincinos; Foarte Prefăcut; Foarte Ascuns; Multă Răutate; Totul Divulgă; Multe Dezvăluiri; Mare Trădător” cf. rom. a sări; șir; a (se) înșira; mătase; mițos; maț ”intestin; om rău, afurisit, zgârcit”; mudai ”mujdei”; latin. madeo ”a se muia (prin fierbere); a fi plin de vin; a fi beat; a fi îmbibat”; Medusa ”Meduza - cea mai înspăimântătoare dintre Gorgone”; metus ”teamă; îngrijorare”; muto ”a schimba locul; a muta; a modifica; a se schimba; a fi diferit”; mutus ”tăcut; mut”; muta ”animale necuvântătoare; dobitoace”; alban. e mete ”defect; lipsă; tară; incomplet”; mut ”excrement”; franc. metis ”metis”; franc. mat, germ. matt ”mat; fără luciu; fără strălucire; șters; împâclit”; rom. șuromete, cioromete ”giurumea; ciumete; ciucamete”; a zărmădi ”a se îngrețoșa de mâncare; (despre fructe) a se fleșcăi”; șolomad, ciolomad(ă) ”porumb semănat des, primăvara târziu, lăsat să-l năpădească mohorul pentru a fi cosit ca nutreț pentru vite”; sârmaci ”trâmbițaș; surlaș”; arom. zurmet ”zgomot; gălăgie; vacarm”.  Așadar, Bikilis nu era Dac, ci Sarmat. Ouod erat demonstrandum, cum spuneau dușmanii Dacilor!

                                                                                                             Adrian Bucurescu

Nichita Stănescu în Evul Astral

                                                                                 31 Martie 1933 - 13 Decembrie 1983 

          Postfață

     Aceasta este lucrarea de licență cu care am încheiat Facultatea de Filologie a Universității din București, pe vremea când marele poet mai scria. Am publicat-o exact așa cum am întocmit-o, în pofida unor asperități. Am socotit că e mai cinstit astfel. Am completat doar titlul și am schimbat câteva subtitluri. Desigur, astăzi aș scrie oarecum altfel despre scriitor, cunoscându-i aproape întreaga operă. Nu mai e însă timp. Mesajul unei lucrări mai întinse, aduse la zi, ar fi însă același: Nichita Stănescu e cel mai mare poet român al secolului XX.

     Mihai Eminescu a încheiat o epocă românească, iar alți mari poeți - Lucian Blaga, Ion Barbu, George Bacovia, Tudor Arghezi - nu sunt decât luminile, ce-i drept foarte intense, ale acelui amurg neasemuit de frumos pe cerul literaturii române.

     Vremea în care a scris Nichita Stănescu este tocmai începutul altei ere în istoria lumii, de importanța primenirii din Neolitic. Este vremea când pământenii au trimis primul satelit în spațiu, apoi animale, apoi întâiul om în Cosmos și primii oameni pe Lună. În curând pământenii vor ajunge chiar pe o altă planetă din Sistemul Solar, și, cine știe, și mai departe. Este EVUL ASTRAL.

     Opera poetului Nichita Stănescu trece acum printr-un răstimp de umbră. Dar, din când în când, și Soarele e acoperit de nouri. 

                                                                              

                                                                                                             ADRIAN BUCURESCU

     Martie 2000

 

          ”Nichita Stănescu în Evul Astral” - pag. 87, Editura Macarie