Împărăția lui Zalmoxis
Primul rege al Geților, pomenit în documente, este CHAR NABON, un supranume al lui Apollon-Zalmoxis, ce se traduce prin ”Zeul (Domnul) Napailor”, adică al neamului atestat în stânga râului sacru Naparis, astăzi Ialomița. Izvoare, încă secrete, spun că El a ajuns regele tuturor Tracilor, inclusiv al celor din Asia Mică. Chiar și o sursă cunoscută adeverește calitatea Lui regală, într-un celebru text, unde Platon îl citează pe Socrate, care, la rândul lui, transmite spusele unui medic trac: ”Zalmoxis, Regele nostru, care e Zeu”.
Ei bine, un alt supranume al Zeului-Rege era AN TARIOCHOS ”Unificatorul Tracilor”; cf. rom. unu; a uni; alban. anoj ”a adera”; rom. întreg; a (se) întregi; Dragoș, Drăguș (n.); Drăgășani (loc.); latin. Thrax ”Trac”.
Ca urmași direcți ai Tracilor de Nord, drepturile noastre legitime asupra fostului teritoriul Imperiului Trac nu au de ce fi puse la îndoială, acestea fiind o moștenire chiar divină.
Abia după aproape cinci veacuri după Zalmoxis va veni un alt împărat, Buerebuistas, cel numit în celebra inscripție de la Dionysopolis, Balcicul de astăzi, ”Cel dintâi și cel mai mare dintre regii din Tracia”, va încerca să reconstituie Împărăția lui Zalmoxis, dar asasinarea lui a împiedicat ca această misiune sacră să se împlinească în întregime. Așadar, imperiul înființat de Buerebeuistas a apărut ca o încercare de a reconstitui tărâmul Zeului pe pământ.
Așadar, de la Zalmoxis și de la Buerebuistas teritoriul răsăritean al Românilor se întinde de drept cel puțin până la râul Nipru, zis de Geți Borysthenes.
Moldova din stânga Nistrului
Varianta Slavilor de Răsărit pentru Valahi, era ”Volohi”. Pe la 1150, în documentele rusești este atestat poporul Bolohovenilor, în timp ce o icoană din Liov menționa existența unui voievod ”voloh”, Ioan de Onut, prin preajma Hotinului. În 1892, istoricul rus Nikolai Karamzin scria, în volumul al IV-lea al Istoriei Imperiului Rus, că orașul Bolochov, adică ”Al Valahilor”, menționat în ”Cronica Vremurilor Trecute”, a lui Nestor Cronicarul, se afla în guvernământul Podoliei, pe drumul de la Kiev la Halici. Iată așadar o prezență semnificativă a Românilor în regiune, în pofida năvălirilor Slavilor de Răsărit aici.
În tratativele purtate cu regele Sigismund al III-lea al Poloniei, în Martie 1600 la Brașov, Mihai Viteazul cerea să i se recunoască stăpânirea asupra ”Oceacului de peste Nistru”, cetate ce fusese ridicată de Moldoveni pe timpul domniei lui Petru Șchiopul.
În veacul al XVII-lea, la 1681, o parte din Transnistria a intrat în stăpânirea voievodului Moldovei Gheorghe Duca. Târgurile de aici au fost atunci organizate ca și orașele moldovenești, fiind conduse de șoltuzi și pârgari. Stăpânirea domnului Moldovei este dovedită de condicile de socoteli și biruri al acestuia, a durat până în 1713. Centrele mai importante erau Movilăul - ridicat de voievodul Ieremia Movilă pe moșia Cantacuzineștilor, Dubăsari, Ianipol, Jaruga, Rașcău, Vasilcău.
După crearea U.R.S.S. (30 Decembrie 1922), guvernul sovietic a creat, pe teritoriile situate la Est de Nistru, Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM), în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene (RSSU). Capitala se afla la Balta, un oraș din Ucraina de astăzi. Granițele RASSM au fost trasate astfel ca doar 30 % să fie Moldoveni. În 1929. capitala a fost mutată la Tiraspol. Așadar, chiar și călăul Stalin, numind acea ”republică autonomă sovietică socialistă” Moldovenească, recunoștea că respectivul teritoriu era moldovenesc, adică românesc!
La 2 August 1940, în urma cotropirii Basarabiei, guvernul sovietic a creat Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, cu capitala la Chișinău, prin contopirea unei mari părți din Basarabia cu 6 dintre cele 14 raioane ale RASSM, restul revenind R.S.S. Ucrainene.
În 1941, în urma victoriilor germano-române, 13 județe de peste Nistru au revenit României, creându-se aici, până în 1944, Guvernământul Transnistriei.
Din 1944, cotropind din nou Răsăritul Moldovei, Sovieticii au reinstaurat aici regimul de teroare comunistă, Rușii și Ucrainenii cu convingeri comuniste ucigând sau surghiunind în Gulag zeci de mii de Români.
De la Physca la Râbnița
În documentele antice, se pomenește de ”cetatea getică Physca, de pe fluviul Tyras”, adică de lângă Nistru. PHYSCA se tălmăcește prin ”Piscicola; Loc cu Pește; La Pescuit; Pescari”; cf. rom. pește; a pescui; latin. piscis, alban. peshk, got. fisks ”pește”; alban. peshkoj, got. fiskon ”a pescui”.
Tot în documentele antice, sunt atestate și două râuri: RHAVON, în ținuturile getice, și RHEBANOS, pe coasta traco-bithynă. Amândouă hidronimele se traduc prin ”Cu (în; de; pe) Apă”; cf. rom. rovină ”mlaștină; băltoacă”; râbnic ”heleșteu; iaz”; latin. rivus ”râu; curs de apă”; ripa ”mal al unei ape curgătoare”; ripensis ”vecin cu țărmul Dunării”; slav. ryba ”pește”.
Așadar, și RHAVON și RHEBANOS pot fi traduse prin ”Pe Apă; În Apă; Pește”, trimițând la sensurile din PHYSCA. Se vădește astfel că acea cetate getică de pe Tyras era pe locul actualului oraș Râbnița, a cărui denumire vine cu siguranță de la sinonimele RHAVON și RHEBANOS, tot din limba tracă.
În apropiere de Râbnița, în satul Mocra, s-a născut celebrul compozitor Eugen Doga. Aflată de-a lungul veacurilor și sub stăpâniri străine vremelnice, Râbnița, chiar dacă se află în stânga Nistrului, este de drept a Moldovenilor, adică a Românilor, și, prin grația divină, va reveni cândva, cu Basarabia cu tot, la Patria-Mamă.
Adrian Bucurescu
