Mitologie românească
În mitologia veche a Europei de Sud-Est, Hesperidele erau nimfe care locuiau într-o grădină frumoasă, unde creștea pomul care făcea mere de aur. După unele surse antice, această minunată grădină se afla în ținutul Hyperboreenilor, adică al Tracilor de Nord. Așadar, ne putem însuși legenda, mai ales că de la HESPERIDES româna a moștenit și
gașperiță ”vrăjitoare”. Totodată, în mitologia românească este semnalată și
Gasperița, o zână rea și slută, care locuiește dincolo de
Vântul Turbat.
Ei bine, una dintre aceste nimfe se numea HESPERETHUSA, denumire rezultată din HE SPERETHUSA ”Care (se) agită; Care aleargă; În Mișcare;Care (se) încălzește; Care (se) fierbe; Cu Însuflețire; Care fermentează; Care (se) frământă”; cf. rom.
că;
a (se) zburătăci;
spiriduș;
spirituș ”rachiu tare; alcool”; latin.
spiritus ”suflet; duh; spirit”. Numele mai putea fi înțeles și ca HE SPER E THUSA ”Care Câștig aduce”; cf. rom.
că;
spor;
a spori;
dus. Așadar,
spiridușul a fost moștenit atât de limba cât și de mitologia română de la Tracii de Nord.
În mitofolclorul românesc, el este un drac mititel ori întruparea lui într-o vietate vizibilă sau invizibilă, ce aduce noroc omului pe lângă care este aciuat. Acest drăcușor e dat de Diavol unui om , care a făcut legământ cu Ucigă-l-Toaca, pentru un timp, în schimbul unei închinări sau dăruirea sufletului după moarte. Mai ales vrăjitoarele și vrăjitorii se slujesc de spiriduși în farmecele și vrăjile lor.
Spiridușul poate intra în slujbă și la oamenii care sunt chiar draci sub formă de om. El se poate dobândi în mai multe feluri. Cel mai adesea se cumpără doar pentru o vreme și pentru un preț de nimic. Târgul se face astfel: cel ce vrea să-l vândă îl leagă într-o batistă nouă și îl pune în buzunar numai cu un colț, iar restul atârnând afară. Cel ce vrea să-l cumpere trage batista și aruncă doi bani jos sau îi pune în loc. Dar de cele mai multe ori spiridușul se o obține dintr-un ou. Se caută un ou părăsit de o găină neagră. Acest ou părăsit se cunoaște după faptul că e mult mai mic decât ouăle obișnuite. Oușorul se ia și se clocește de om. care-l ține la subsuoară de la trei până la șase săptămâni. Puiul care iese este spiridușul. El se ține într-un vas de lut spoit și trebuie hrănit bine, cu miez de pâine și de nucă.
Spiridușul este un drăcușor mic cât degetarul, dar se poate întrupa și într-un pui sau într-un șarpe mic și negru. El e întotdeauna gata să îndeplinească poruncile stăpânului său. Oriunde îl trimite, trebuie să meargă și să-i aducă tot ce-i cere. Nu e slugă mai credincioasă și mai harnică decât spiridușul. Vrăjitoarele fac toate farmecele cu ajutorul lui. Spiridușul aduce călare pe prăjină pe ibovnicii necredincioși și tot el îndepărtează drăguțele de ursitul cuiva. El poate lua mana vacilor și poate vindeca bolile și multe altele. Spiridușii cunosc și văd totul, dar nu spun decât cele care duc la rău și la pierderea sufletului. Omul care are spiriduș nu poate merge la biserică și nici la preot.
Prin unele locuri se mai crede și în
banul norocos, adică în cel pe care oricui l-ai da, se întoarce înapoi în punga ta și mai aduce și alții după el. În Bucovina, acest ban se numește
ancluz, denumire care vine din trac. INCOLOSSAE ”Înmulțit”. Ancluzul are spiriduș sau este chiar el spiriduș și nu se poate obține decât de la vrăjitoare. Ele bagă un ban obișnuit în
apă neîncepută, adunată de la nouă fântâni, și-l descântă:
Iată, te dau după Necurat, dimpreună cu leul acesta al lui N., să-i fie de noroc. Unde se va schimba leul, să-l aduci înapoi!
Apoi, omul trebuie să-l poarte nouă zile sub călcâi, în cizmă, și nu trebuie nici să se spele, nici să se închine și nici să vorbească cu cineva. Pe urmă, oriunde și oricui i-ar da banul vrăjit, acesta se va întoarce înapoi.
De spiriduș, cei curați pot scăpa cu un descântec ca acesta:
Îndărăt, drace, neprietene!
Desfă ce-ai făcut,
Că slujbele lui Sfântul Vasile
Te-or seca,
Cu tămâie te-or tămâia,
Cu fierăstrăul te-or reteza,
Cu mătura te-or mătura,
Cu lopata te-or lua,
În coarnele vacilor te-or arunca!
Tu, drace, neprietene,
Acolo îi plesni,
Acolo îi crăpa,
Gâștele și gâscanii,
Curcile și curcanii
Cu ciocul te-or mușca,
Cu ghiarele te-or zgâria!
Adrian Bucurescu
