Ce-o mai fi prin Rai? În ultima vreme
n-am mai auzit nimic dinspre Cer.
Rând pe rând, amintirile pier
și duhul Pământului geme.
Mi-e dor de tărâmuri înalte,
de o altă soartă mi-e dor.
Și dacă tot e musai să mor,
să mor cu orgoliu încalte.
Știu, nenorocul m-a făcut mai tare,
dar și mai viclean m-a făcut,
și parcă un veac a trecut
și stelele sunt tot mai neclare.
Ah, Pământe, chiar că nu știu
de ce la tine tot m-aș întoarce!
Sângele apă nu se face,
sângele se face foc viu.
Adrian Bucurescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu