În piept, sub pielea de velă,
Îmi bate inima isoscelă
Și ochii, romburi de safir,
Primesc al văzduhului mir,
Pe când lebede purpurii coboară
Din Soarele ivit peste moară.
Mai puneți lemne în luna Cuptor,
Să aibă via miroznă și spor!
Pe liziera dreaptă ca o riglă
Se sparg sonor mure de sticlă.
Scuturându-și coada în diagonală,
Nechează o iapă bidimensională.
Adrian Bucurescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu