duminică, 26 februarie 2017

Ultima zăpadă




Eu n-am amintiri de la străbuni,
Eu am amintiri de la urmași.
Torc mâțișorii în aluni,
Iarna mai are doar câțiva pași.

Și totuși ninge cu fulgi de aur
Peste zurgălăii ghioceilor,
Și în ultima zi a lui Faur
Miros de pe-acum florile teilor.

Crestele pupezelor la hotare
Ca niște lăstari au răsărit.
În pământ șerpii ling mărțișoare
Și vama cucului a înmugurit.

Ce de alb peste vișini și pruni,
Primăvară, în curând ai să lași!
Eu n-am amintiri de la străbuni,
Eu am amintiri de la urmași.


                               Adrian Bucurescu




sâmbătă, 25 februarie 2017

Mărturii despre Geto-Daci


 


     Costumul e cel pe care l-am descris la început: mantie, cămașă din pânză cu mâneci lungi, pantaloni largi strâns jos în cute, peste care veneau încălțările, boneta frigiană din piele de oaie sau din pâslă, deosebindu-i pe ofițeri de soldații simpli, care luptau cu capul descoperit.
     Femeile sunt îmbrăcate în tunici cu mâneci largi și mici cute, răscroite în jurul gâtului, strânse în talie și care ajung până la glezne. Peste cămașă au o mantie scurtă, cu sau fără  mâneci; părul le este acoperit cu o basma răsucită în jurul capului. Aproape toate țin un copil de mână sau poartă în brațe un prunc.

                                     Ubicini, Abdolonyme, Les origines de l'histoire Roumaine,   Paris, Ernest Leroux, 1886, p. 47 - 48

vineri, 24 februarie 2017

Praznic



Au înflorit iar ghioceii, brândușele și toporașii.
Spre România Primăvara desigur își îndreaptă pașii,
căci am văzut mocnind zăpada și-am auzit în depărtări
țipând pe drumul către țară pribege stoluri de cocori.

Numai din sufletele noastre să plece iarna nu se-ndură;
un frig siberian ne-oprește să ne mai luăm după natură,
și chiar când Soarele dă iama cu vâlvătaie din senin,
în sufletele noastre ninge și suflă crivățul hain.

Românii nu mai știu să râdă ca Dacii de odinioară,
să tragă cu săgeți în norii ce-ntunecă frumoasa țară,
și în vârtejuri de ninsoare nici nu mai văd care-s dușmanii,
nici nu mai murmură ”O, Helis, o, Helis Almus aba Tani!”.

Dar Zeii noștri nu ne uită, și-au hotărât un ceas năprasnic.
Compatrioți, venit-a vremea să facem pregătiri de praznic.
Pe culmi de munți ard focuri sacre, din corn Zalmoxis cheamă duhuri,
în ciuda iernii crapă gheața și crengile-s pline de muguri.

Și, aducându-ne aminte de vremile de vitejie,
să punem iar săgeți în arcuri și să ochim către stihie,
să ne răsară flori în suflet chiar când afară-i ger năprasnic!
Compatrioți, venit-a vremea să facem pregătiri de praznic!


                                                          Adrian Bucurescu







joi, 23 februarie 2017

Mărturii despre Geto-Daci



    Ovidius descrie armele și îmbrăcămintea Geților (...) și anume un cojoc, un pantalon larg, (...) un cuțit lung la șold, un arc cu tolba și săgețile aferente, muiate în otravă de șarpe. Cu informația aceasta coincid ilustrările Dacilor de pe Columna romană și de pe monedele victoriei lui Traian. Căci pe ambele se văd Daci bărboși într-o haină foarte scurtă, care ajunge până la genunchi, cu pantaloni lungi (...) și cu arcuri, sulițe și cu scuturi rotunde. Unii au capetele descoperite și luptă cu o spadă mare în formă de seceră. Alții poartă cojoace scurte peste haina lor și căciuli înalte, moțate. (...) Căci exista o stare (socială) dublă, a nobililor sau a celor cu căciuli și a celor mai mărunți cu părul în plete.

                            Gebhardi, Ludewig Albrecht, Geschichte des Reichs Hungarn und der                                             damit verbundenen Staaten, I. Theil, Leipzig, 1778, p. 46 - 47



Adrian Bucurescu - ”Atlanții din Carpați”, Ed. Obiectiv, 2002


miercuri, 22 februarie 2017

Filipii de Iarnă


   



Viforul clănțăne. Un corb rănit
cade în poiana velină.
Niciun musafir nu a mai venit
astă seară la cină.

Ar fi fost o cină secretă,
în palatul cu țiglele în nori,
și pianiști cu fețe de cretă
ar fi cântat până în zori.

Vântul ar fi lovit în palat,
clătinând felinarul peronului,
în vreme ce caii ar fi nechezat
tropăind în portalul donjonului.

Nici Lună, nici stele, nici Soare,
nici zare și nici întuneric;
afară - cumplita ninsoare,
iar înăuntru - un chef coleric.

Și când sfeșnicele ar fi pâlpâit
înspre zilele ce ne-au mai rămas,
cu nădejde noi am fi năimit
propriul nostru parastas.


                         Adrian Bucurescu

marți, 21 februarie 2017


         Istoria Atlanților

          Un etnonim sacru: Român. Un număr fast: 666

                                                             Motto:
                                                   
                                                                     ”Suntem Români și punctum.”

                                                                                                                Mihai Eminescu


      Nu neapărat din naționalism am ajuns la localizarea Atlantidei în actuala Românie. Până ce să plec din satul natal, citisem deja câteva cărți despre acest misterios tărâm, care nu mi-a mai dat pace nici până astăzi. Iată titlurile și autorii acelor cărți minunate, pe care le-am și păstrat cu evlavie: ”Lumi dispărute” de Aurel Lecca, ”Luntrea sublimă” de Victor Kernbach și ”Ultimul om din Atlantida” de Aleksandr Beleaev. Ultimele două sunt de ficțiune, așadar, cea mai importantă pentru cercetările mele  a fost și încă este ”Lumi dispărute”. Însă, pe vremea copilăriei mele, nu știam că începuturile Atlantidei fuseseră chiar în patria mea, loc de aterizare - oare de unde? - al Oaspeților Astrali, al celor ”Trimiși de Sus”, adică al RO-MANI-lor; cf. rom. Rai; rouă; roi; a roi; rui ”ciocârlan; ciocârlie”; alban. re ”nor”; egipt: Rha, Rhe ”Soare”, rom. a meni; a mâna. Desigur, de la acest tâlc româna a moștenit a rămâne ”a câștiga; a învinge”. Așadar, Român înseamnă și ”Învingător”, ceea ce explică și dăinuirea noastră multimilenară până astăzi.


     În limba română, alte variante ale acestui străvechi cuvânt sunt: rumen; roman ”crizantemă; dumitriță; granat; margaretă; mușețel; spilcuță; tufănică”; romaniță ”un soi de mușețel”; râmnă ”ardoare; zel; hărnicie; vrednicie”; roman - dans popular din Muntenia și Dobrogea; luminăa (se) lumina; liman; Roman - un voievod al Moldovei; Roman (oraș); Romanați - județ în Oltenia.
     Până deunăzi, ceea ce se înțelege și din volumele pe care le-am publicat până acum, am crezut că numărul 666, benefic la Geto-Daci, vine de la restaurarea cultului zalmoxian de către marele rege Buerebuistas. Iată însă că o nouă privire asupra unui opaiț descoperit în ruinele cetății de la Drobeta, precum și asupra unui colț din Arcul de Triumf al lui Constantin cel Mare, de la Roma, demonstrează o vechime mult mai mare a acestui controversat număr.
     Am luat-o băbește, așa cum se spune în divina noastră limbă. Inscripția de pe opaițul de la Drobeta poate fi citită în cu mai multe tălcuri, printre care și acesta: ROMAN E SSS. De aici se ajunge la controversatul număr 666, notat în foarte multe inscripții geto-dacice SSS, după inițiala numeralului. Oricum, din această lectură se deduce că ROMAN este echivalent cu SSS, deci cu 666!

     Ca să înțelegem mai bine inscripția geto-dacică de la Drobeta, trebuie să transcriem textul sugerat: ROMANI SASE SASE SASE. Tălmăcirea; Cei Luminoși (Curați) primesc Forță de Sus; Cei Cinstiți (Vrednici) primesc Întremare (Alinare; Har; Mângîiere) de Sus”; cf. rom. lumină; rămnă; roman (bot.); a sosi; a (-și) însuși; șes. seșă ”șezătoare; clacă”; șiș ”cuțit”; alban. sasi ”cantiate”; sesa ”de prefeință”; syze ”ochelari”; saze ”lăută; cobză”; sise ”mamelă; sân; țâță”; rom. sus.
     Așadar, nu mai e surprinzător că, în textele de pe tăblițele de plumb de la Sinaia, Dacii sunt numiți uneori și ROMANI, încât numai din context reiese că e vorba de ei și nicidecum de dușmanii lor. Altminteri, tâlcul din inscripția de pe opaițul de la Drobeta n-ar avea rost. Iată că DAC este sinonim cu ROMAN, însemnând tot ”Luminos; Strălucitor; Ardent; Vrednic”; cf. rom. ducă ”duce; principe”; duh; germ. Tag, sued. dag ”zi, ziuă”; lat. audacia ”curaj; îndrăzneală; cutezanță”; audax ”îndrăzneț; curajos; cutezător; temerar; încrezător”. Echivalența ROMAN 666 - DAC 666 este confirmată și pe celebrul Arc de Triumf al lui Constantin cel Mare, de la Roma.


     După cum se știe, marele împărat era Geto-Dac, născut în provincia Moesia Superior, în orașul Naissus. Așadar, n-ar trebui să ne mire prezența, în susul Arcului, a opt nobili daci, patru de-o parte și patru de cealaltă parte. Aceștia fuseseră de fapt chiar Atlanți, iar Dacii îi divinizau. Când le va veni rândul, în acest serial, se va vădi cine erau și ei. De o importanță cu totul aparte, pentru demonstrația de mai sus, este inscripția SSS alături de statuia unuia dintre Dacii de pe Arcul de Triumf.


     Este limpede că această inscripție se citește DACI SSS, adică DACI SASE SASE SASE, ca pe opaițul de la Drobeta, doar că, în loc de ROMANI apar DACII. Quod erat demonstrandum, cum spuneau cei ce-și ziceau și ei Romani. Cum vom vedea în episoadele următoare, acest măreț neam, înscris de-a lungul vremurilor ca ATLANT, GET, ROMAN și DAC, va stăpâni, vreme de câteva milenii, cel mai întins imperiu din istorie.

                                                                                        Adrian Bucurescu